Administratorii Băncii Naționale a României (BNR) au mizat pe „caracterul temporar al puseului inflaționist aflat în desfășurare”, atunci când, în 4 aprilie, au decis menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la 2,25%, potrivit minutei întâlnirii CA al BNR.
Piaţa a fost luată prin surprindere de decizie, căci marea majoritate a analiştilor români şi străini se aşteptaseră la o creştere a dobânzii.
Acum, minuta dezbaterilor strategilor BNR arată că aceștia credeau, în 4 aprilie, că efectele factorilor care au dus puseul inflaționist până la o rată anuală de 4,95% în martie „se vor epuiza începând cu ultimul trimestru al acestui an”.
Argumentele contra creşterii dobânzii
- „Membrii Consiliului au remarcat că noile date și evaluări arată că rata anuală a inflației ar putea cunoaște o creștere marginală și apoi să se plafoneze pe parcursul a câteva luni deasupra intervalului țintei”, spune minuta BNR.
- „S-a observat că perspectiva este în linie cu cea mai recentă prognoză pe termen mediu, publicată în Raportul asupra inflației din februarie 2018, care anticipează scăderea ulterioară și revenirea ratei anuale a inflației la limita superioară a intervalului țintei spre finalul anului curent, urmată de coborârea ei graduală în 2019 până la 3,1 % în decembrie”, potrivit documentului citat.
- De asemeni, în favoarea menținerii dobânzii a mai pledat și faptul că „un aport pozitiv la dinamica PIB este de așteptat și din partea formării brute de capital fix și posibil din partea consumului administrației publice, inclusiv în contextul relaxării semnificative a execuției bugetare în primele luni din acest an, față de perioada similară a anului anterior”, mai spune documentul BNR.
- „Aceste evaluări sunt de natură să motiveze continuarea ajustării conduitei politicii monetare, eventual și prin utilizarea altor pârghii decât cea a ratei dobânzii de politică monetară”.
Nici două săptămâni mai târziu, BNR steriliza o cantitate mare de lichidități în lei, prin atragerea de depozite de la bănci în valoare de peste 18,6 miliarde de lei, într-o operațiune cu una dintre cele mai mari anverguri de până acum și prima din 2011 încoace.
Operațiunea a avut și rostul de a tempera presiunile de depreciere a leului, pentru moment, semnalând pieței că banca centrală nu acceptă decât o depreciere graduală, deși politica sa de curs a devenită „flexibilă” după criza din sincopa de lichidități din septembrie anul trecut.
- Administratorii BNR au mizat pe „dozajul și cadența ajustării ratei dobânzii de politică monetară și (pe) mersul ratelor dobânzilor de pe piața monetară”. Au convenit că acestea sunt esenţiale „din perspectiva ancorării anticipațiilor inflaționiste și a menținerii ratei anuale a inflației pe traiectoria evidențiată de cea mai recentă prognoză pe termen mediu a BNR, în condiții de protejare a stabilității financiare”.
În concluzie, „s-a considerat că actualul context justifică o menținere a ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de acum”.
Argumentele îngrijorării
„În cazul exportului net este probabilă menținerea sau chiar mărirea contribuției negative, în condițiile în care în luna ianuarie balanța comercială și-a continuat tendința de deteriorare în raport cu aceeași perioadă a anului trecut”, spune minuta BNR.
Mai mult:
- „Membrii Consiliului au sesizat că, pe ansamblul anului 2017, creșterea economică a atins cel mai înalt ritm din perioada post-criză, dar că accelerarea ei semnificativă a fost însoțită de majorarea sensibilă a deficitului de cont curent și a deficitului structural”.
Analiștii relevă faptul că România nu profită, ca majoritatea ţărilor UE, de conjunctura favorabilă a ciclului ecopnomic și nu-și reduce deficitele de cont curent și comercial, ci dimpotrivă, le-a încurajat creșterea până la 3,4% respectiv 7% din PIB (în creştere cu 30%, an/an) în 2017.
- „S-au făcut referiri și la ritmul incert de redresare a investițiilor în acest an – condiționat inclusiv de realizarea programului de atragere a fondurilor europene -, precum și la noile inițiative legislative vizând sectorul bancar, cu potențial impact advers asupra activității de creditare și a mecanismelor de soluționare a creditelor neperformante, dar și asupra transmisiei monetare, a percepţiei investitorilor şi a primei de risc suveran”.
- „S-au mai adus ca argumente riscurile potențial generate de conduita și calitatea politicii fiscale, precum și de evoluția costurilor firmelor, inclusiv în contextul gradului înalt de tensionare a pieței muncii, la care se alătură revizuirile recente în sens ascendent ale prognozelor privind creșterea economică în anul 2018 în zona euro și UE, dar și pe plan global, efectuate de bănci centrale și de instituții financiare internaționale”.
Alte argumente
- Rata anuală a inflaţiei a fost de 3,32 %, la sfârșitul anului 2017 adică în intervalul de variație al țintei de 2,5 % ± 1 punct procentual. Ea a crescut la 4,32 % în ianuarie și la 4,72 % în februarie
- Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat și-a accelerat creșterea inclusiv față de cea mai recentă prognoză, urcând la 2,9 % în februarie, de la 2,4 % în decembrie.
- Influențele cursului de schimb leu/euro asupra prețurilor serviciilor, efecte indirecte ale creșterii prețurilor combustibililor și utilităților, având ca indiciu continuarea ajustării ascendente a așteptărilor inflaționiste pe termen scurt.
- Accentuarea recentă a trendului ascendent al dinamicii anuale a prețurilor de producție din industrie pentru piața internă pe segmentul bunurilor de uz curent indică creșterea presiunilor inflaționiste.
- Expansiunea economică a confirmat așteptările de încetinire în trimestrul IV 2017 – după patru trimestre consecutive de accelerare –, dinamica ei anuală rămânând totuși robustă, la 6,9 %, în contextul nivelului excepțional atins în trimestrul anterior, de 8,8 %, ce a reprezentat maximul perioadei post-criză.
- Pe piața muncii, se prelungește tendința descendente a dinamicii anuale a efectivului de salariați din economie, în condițiile continuării totuși a creșterii acestuia până la un nou nivel record în prima lună a anului 2018.
- Rata șomajului BIM a stagnat în ianuarie la minimul istoric atins în decembrie 2017, de 4,6 %, după scăderea pe care a înregistrat-o în trimestrul IV 2017 concomitent însă cu diminuarea pentru al doilea trimestru consecutiv a ratei locurilor de muncă vacante.
- Oferta limitată de forţă de muncă este de natură să constrângă extinderea producției, dar și să stimuleze automatizarea acesteia, fiind invocate și perspectivele în moderare ale angajărilor în trimestrul II 2018 relevate de sondaje de specialitate.
- Evoluțiile conturează o relativă plafonare a gradului de încordare a pieței muncii, acesta rămânând totuși ridicat.
- Persistența nivelului înalt din perspectivă istorică al ritmului anual de creștere a salariului mediu brut nominal în trimestrul IV 2017, care s-a temperat probabil doar ușor în ianuarie 2018
- Decelerarea consemnată din ultimele luni de dinamica anuală a câștigului salarial mediu net real, s-a produs, în principal ca urmare a creșterii ratei anuale a inflației.