Cel puțin 95.000 de copii neînsoțiți din Orientul Mijlociu și nordul Africii au solicitat azil în Europa anul trecut. De patru ori mai mult decât în 2014, când s-au înregistrat doar 23.572 astfel de cereri, scrie Euobserver.
Cifrele sunt însă doar parțiale, întrucât au furnizat date 17 state.
Intră în categoria copiilor persoane cu vârste de până la 18 ani. Pentru stabilirea vârstei, statele gazdă folosesc metode controversate, precum radiografierea osului încheieturii.
Anul trecut, cele mai multe cereri de azi din partea copiilor au fost înregistrate în Suedia – 35.369 de copii și adolescenți.
Sarah Crowe, purtator de cuvant al UNICEF pentru refugiați și criza migranților, a declarat că în primele 11 săptămâni ale acestui an, în Grecia au fost luați în evidență 1.156 de copii neînsoțiți sau separați de familie.
„Copiii sunt în primul rând copii – ei nu știu că sunt refugiați sau migranți – ei știu doar că sunt copii. Trebuie primiți și tratați ca atare”, a explicat Sarah Crowe.
Printre acești minori se află orfani, copii care au fugit fără familie, și copii care au plecat în periculosul periplu împreună cu familiile, dar au fost separați pe drum.
Suedia este statul cel mai generos cu acești refugiați – anul trecut a luat decizii în privința a 4.660 de cereri depuse de copii neînsoțiți, pentru care a acordat 3.076 permise de ședere permanentă – ceea ce înseamnă o rată de succes de 66%.
Marea Britanie este mai puțin sensibilă în privința acestei categorii speciale de refugiați – dacă Suedia a returnat în țara de origine 224 de copii (în 7 ani), Marea Britanie a repatriat în Afganistan și Irak (țări răvășite de război), 2.675 de copii neînsoțiți, în ultimii 9 ani.
Stabilirea vârstei
În lipsa actelor de identitate, statele europene se tem că mulți dintre cei care pretind că au sub 18 ani depășesc în realitate acest plafon, dar susțin acest lucru pentru a beneficia de tratamentul special acordat minorilor.
Un studiu din Danemarca arată că, în 2014, 72% dintre 284 de refugiați care susțineau că sunt minori erau de fapt adulți.
Documentele de identitate lipsesc fie pentru că în țara de unde provin certificatele de naștere sunt o raritate (în Afganistan, de exemplu), fie au fost pierdute sau uitate, mai scrie Euobserver, care citează o anchetă a Biroului de Jurnalism Investigativ, un ONG britanic.
În aceste situații, autoritățile statelor gazdă fac o evaluare a vârstei celor care cer azil. Metodele folosite sunt adesea controversate, de la analizarea organelor genitale (se practica în Austria și Germania, nu se știe dacă încă se folosește această testare), până la radiografierea danturii și a încheieturilor mâinii (în Franța, Danemarca, Italia).
Numeroase organizații de sănătate au denunțat aceste metode, considerându-le nerelevante pentru stabilirea vârstei.
În Marea Britanie, lucrătorii sociali le pun copiilor o serie de întrebări despre background și schimbările fizice, pentru a încerca să stabilească vârsta.
În Suedia, guvernul a încercat să încurajeze examinarea medicală ca metodă de evaluare a vârstei, dar medicii au refuzat, declarând că acest lucru nu ar fi etic și nici relevant.
