Câștigul salarial mediu net anunțat de INS pentru luna martie 2016 a fost de 2.051 lei, în creștere cu ceva mai mult de cinci procente față de luna precedentă. Puterea de cumpărare a urcat la 156,1% în raport cu cea de referința din luna octombrie 1990 (ultima de dinaintea liberalizării prețurilor).
Este pentru prima dată când pragul de 2.000 de lei a fost trecut într-o lună în care nu s-au acordat prime de sărbători.
Exprimat în moneda unică europeană, câștigul salarial mediu net a fost de 459 euro în termeni nominali. Cu acești bani, s-au putut cumpăra mărfuri și servicii în valoare de 921 euro la prețurile medii din UE (ținând cont de prețurile mai mici de la noi).
Precizăm că am utilizat cursul de schimb din luna în care s-a încasat efectiv salariul.
Față de aceeași lună din anul precedent, creșterea nominală a salariului net a fost de 12,1% iar cea creșterea reală a salariului (după ajustarea cu inflația) de 15,5%. Valori considerabil mai mari decât ar fi permis evoluția productivității muncii dar în ușoară scădere față de luna anterioară.
Este un fenomen îngrijorător, dacă ne gîndim că o majorare de peste cinci procente în termeni nominali față de luna precedentă nu a dus și la creșterea puterii de cumpărare. Practic, avem aici un prim semnal că acordarea de bani în plus în lipsa unei activități productive care să susțină creșterea veniturilor începe să ”patineze”. La fel ca o mașină cu motorul ambalat care pierde aderența și nu mai înaintează.
Totodată, trebuie semnalat și alt fenomen important din perspectiva finanțelor publice. Deși majorarea salariilor a urcat cu mult peste indexarea de cinci procente acordată pensiilor pe care le alimentează prin impozitare, s-a înregistrat doar o ușoară ameliorare a deficitului cronic al bugetului asigurărilor sociale. În context, rămâne de văzut ce se va întâmpla după majorarea cu aproape 20% a salariului minim pe economie.
În sectorul bugetar s‐au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net față de luna precedentă sub
media pe economie. Valorile consemnate au atins 4,3% în învățământ, ca urmare a acordării sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice, 2,2% în administrația publică (2,2%) şi 1,4% în sănătate şi asistență socială.
Sectoarele care au tras puternic în sus câștigul salarial mediu net au fost extracția petrolului brut şi a gazelor naturale (unde majorarea salariilor a fost de 45,4%) și fabricarea produselor din tutun (+33,9%). Cu peste 20% s-au situat activitățile de asigurări, reasigurări şi ale fondurilor de pensii și fabricarea produselor de cocserie şi obținute din prelucrarea țițeiului.
Peste 10% s-au situat fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice, intermedieri financiare, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria metalurgică, tranzacțiile imobiliare, fabricarea băuturilor, fabricarea substanțelor şi a produselor chimice, captarea și tratarea şi distribuția apei.
Notabil, la polul opus s-au situat activitățile auxiliare intermedierilor financiare (inclusiv activități de asigurare şi fonduri de pensii), cu -11,2%.
Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în sectorul financiar și de asigurări (4.350 lei) și în zona de informații și comunicații (4.289 lei).
În sectorul public, s-au consemnat sume medii nete de 2.937 lei în administrația publică și apărare, 1.962 lei în învățământ și 1.970 lei în sănătate.
Cât privește productivitatea muncii, care ar trebui să stea la baza majorărilor de salarii, cele mai recente date disponibile ale INS arată un îngrijorător declin de 3,1% pe primele două luni din 2016. Pe scurt, nu există premisele reale pentru majorări de salarii. Astfel, decalajul dintre creșterea salariilor și evoluția productivității muncii a urcat la peste 15%.
Mai grav, solicitările de creștere pe mai departe a salariilor în sectorul bugetar, în condițiile în care se apropie alegerile locale și parlamentare, nu fac decât să înrăutățească situația. Un asemnea decalaj de 18,6% între creșterea puterii de cumpărare și creșterea productivității muncii trece complet neobservat, în loc să aprindă un bec roșu pe tabloul de bord al Executivului și să aducă subiectul în dezbatere publică.