Câtă speranță este într-o veste bună? Căci da, vestea că aderarea României la spațiul Schengen se află pe agenda JAI din 8 decembrie 2022 este o veste bună. Diplomația română pare să fi dat roade, căci, așa cum spuneam și în octombrie, la Strasbourg, cu ocazia adoptării celei mai recente rezoluții pe tema Schengen-România, în acest moment, avem un singur obiectiv: subiectul Schengen-România (alături de Croația și Bulgaria, desigur) să fie pe ordinea de zi a Consiliului JAI din 8 decembrie. Acest obiectiv a fost atins. Pe 8 decembrie România trebuie să explice că nu este acceptabil ca dreptul de a fi în Schengen al unor state membre care reprezintă aproape 30 de milioane de cetățeni ai Uniunii să fie condiționat de calculele politice interne din alte state membre.
În loc de cronologie
”Aderarea României la spațiul Schengen este un proiect care a implicat eforturi majore din punct de vedere financiar, instituțional și uman și reprezintă unul dintre cele mai importante obiective politice pentru România. România a investit peste un miliard de euro și rezultatele au fost clar pozitive în toate rapoartele de evaluare. Au fost îndeplinite toate condițiile impuse prin acquis-ul Schengen.” O declarație a autorului acestor rânduri din Iunie 2011, cu ocazia adoptării raportului colegului meu portughez Paulo Coelho (tot de la PPE), privind aplicarea aquis-ului Schengen în Bulgaria și România.
Mai explicam atunci că „România administrează una dintre cele mai lungi frontiere externe din Uniune și, în consecință, a dezvoltat cel mai modern sistem integrat de securizare la standardele impuse de acquis-ul Schengen”. Adăugam și că „România și agenția FRONTEX și-au intensificat relațiile de parteneriat, și că în operațiunile FRONTEX desfășurate în Grecia, România este, după Germania, al doilea contribuitor cu echipamente și resurse umane„. Le-am spus colegilor mei în plus, că „în România a fost dezvoltată o aplicație unică în Europa, care permite prelucrarea datelor atât în SIS I, cât și în SIS II, le-am reamintit că sistemul de supraveghere a frontierelor maritime a fost dat ca exemplu de bună practică și că în paralel, autoritățile au acordat o atenție deosebită luptei împotriva corupției.”
Declarația de mai sus se află pe site-ul Parlamentului European, alături de zeci de alte intervenții pe care atât colegi din PPE cât și eu personal le-am avut pe tema integrării României în Schengen. Fie că a fost vorba de Fondul pentru azil, migrație și integrare și Fondul pentru securitate internă (vorbim de anul 2014, și despre un dosar în care am fost raportor), fie de Raportul privind standardele pașapoartelor biometrice (se întâmpla în 2009), de reforma Eurodac din același an 2009, despre dezbateri despre Mecanismul de evaluare a verificării aplicării acquis-ului Schengen sau încălcarea Schengen (când, în 2012, unele state au reintrodus controale la frontiere pentru a stăpâni valurile migratorii din Nordul Africii), fie prim întrebări directe adresate Comisiei Europene, așadar în toate aceste ocazii, colegi din PPE și eu personal am canalizat atenția asupra României și într-un efort care să conducă spre o decizie favorabilă intrării României în Schengen. „O astfel de decizie nu ar echivala cu un cadou oferit României, ci cu o recunoaștere a meritelor și eforturilor sale, la care se adaugă un plus de securitatea la frontierele externe ale Uniunii”. O spuneam de la tribuna Parlamentului European în 2011, o spun, cu convingere, și acum.
Puteți citi în articolele de mai jos detalii despre câteva momente semnificative din decursul acestei cronologii:
- 30.05.2013: Noua guvernanţă Schengen a fost adoptată, netezind calea intrării României în acest spaţiu (Agerpres)
- 30.05.2018: Parlamentul European reiterează că România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen (Agerpres)
- 20.10.2022: Europarlamentarul Marian-Jean Marinescu despre aderarea României la Schengen (Agerpress)
2009- 2022: Rapoarte, rezoluții, dezbateri
Am inițiat prima rezoluție privind Schengen la 3 ani de la intrarea României în UE, în 2011. Acum câteva luni, 11 ani mai târziu, Parlamentul a adoptat o rezoluție care, în esență, spune același lucru ca cea din 2011: România a îndeplinit toate criteriile de evaluare Schengen. Spre deosebire de rezoluția din 2011, acum nu mai avem MCV căci în timp ce la Strasbourg PE adopta rezoluția, la Bruxelles Comisia Europeană anunța ridicarea MCV. Da, probleme încă există, dar discutăm de un proces de adaptare și îmbunătățire continuu, prin care nu doar România trece, ci toate statele membre care au frontiere externe.
Timpul diplomației și deciziilor
Dincolo de statele, ca Olanda, unde o chestiune ca menținerea României în afara Schengen este folosita in jocurile politice interne (lucru inadmisibil), exista si state membre care sunt sceptice sau chiar potrivnice unei Românii în Schengen invocând chestiunea încrederii: în justiția românească, în funcționarea instituțiilor, în aplicarea legilor, în corectitudinea lucrătorilor de la graniță. Pe scurt, în capacitatea noastră de a apăra eficient granița UE. Este o abordare care nu ține cont însă de realitatea obiectivă: cu toate rapoartele de evaluare ale aquis-ului Schengen pozitive și fără MCV, România este într-un moment în care armele legislative și oratorice trebuie să tacă.
Vremea rezoluțiilor și a dezbaterilor în plenul Parlamentului European a trecut. E timpul deciziilor.
