Marian Jean Marinescu / Mineritul nu trebuie să intre în domeniul de aplicare al Directivei privind emisiile industriale

M-am alăturat câtorva colegi din PPE în demersul lor de a solicita Comisiei Europene să nu includă activitățile miniere în domeniul de aplicare al Directivei privind emisiile industriale (IED), care urmează în perioada următoare să fie revizuită.

Arătăm în scrisoare că susținem obiectivele acestei revizuiri de a alinia și această directivă la obiectivele trasate de Pactul Verde european, respectiv ca UE să devină până în 2050 un continent neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

Cu toate acestea, suntem profund îngrijorați de intenția Comisiei de a include industriile extractive în domeniul de aplicare al IED. Trebuie subliniat că industriile extractive non-energetice furnizează Europei acele materii prime de care avem urgentă nevoie pentru o creștere durabilă și ecologică. Așa numitele materii prime critice, care ne sunt necesare în dezvoltarea soluțiilor pentru energia curată, pentru electrificare și trecerea pe combustibili alternativi,  provin din industria minieră. Includerea activităților miniere în cadrul IED ar pune în pericol acest proces fără un câștig prea mare în ceea ce privește protejarea mediului sau decarbonizarea.

Iată câteva motive pentru care noi, semnatarii acestei scrisori adresate Comisiei, considerăm că aplicarea IED nu este potrivită  pentru minerit:

• 1. Spre deosebire de instalațiile tipice din alte sectoare industriale, operațiunile miniere nu sunt ușor comparabile între ele, deoarece caracteristicile specifice ale zăcămintelor, geologiei și materiei prime necesită utilizarea unor tehnologii diferite în mod individual pentru fiecare sit minier. Prin urmare, specificațiile uniforme ale IED nu sunt fezabile pentru minerit sau în orice caz sunt foarte dificil de pus în practică.
• 2. Infrastructura minieră subterană nu este comparabilă cu instalațiile industriale de suprafață reglementate în IED. Un puț minier, de exemplu, este utilizat pentru ventilația obligatorie și evacuarea aerului uzat, dar și pentru transportul de persoane, vehicule etc. (cu reglementări specifice care se aplică deja aici). Reglementarea unui puț de mină ca un coș de evacuare obișnuit al unei fabrici industriale, cu accent exclusiv pe emisii, ar fi complet irelevantă și ar putea chiar să contravină legislației miniere existente.
• 3. În măsura în care companiile miniere operează instalații industriale generatoare de emisii la suprafață comparabile cu instalațiile din alte sectoare industriale, acestea sunt deja supuse prevederilor IED. În plus, alte zone specifice mineritului intră în domeniul de aplicare al normelor UE, cum ar fi Directiva privind deșeurile extractive și reglementările relevante de mediu.

Suntem cu toții de acord că UE trebuie să-și atingă ambiția de zero poluare și să lupte pentru un mediu curat. Cu toate acestea, includerea activităților miniere în domeniul de aplicare al IED nu este un pas adecvat și bine întemeiat pentru atingerea obiectivelor de mediu ale UE.

Directiva privind emisiile industriale a fost adoptată la 24 noiembrie 2010 și a intrat în vigoare la 6 ianuarie 2011 fiind transpusă de statele membre până la 7 ianuarie 2013.

IED își propune să atingă un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului în ansamblu prin reducerea emisiilor industriale nocive în întreaga UE, în special printr-o mai bună aplicare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Aproximativ 50.000 de instalații care desfășoară activități industriale trebuie să funcționeze în conformitate cu o autorizație (eliberată de autoritățile din statele membre). Acest permis ar trebui să conțină condiții stabilite în conformitate cu principiile și prevederile IED.

IED se bazează pe mai mulți piloni, în special (1) o abordare integrată, (2) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, (3) flexibilitate, (4) inspecții și (5) participarea publicului.

• 1. Abordarea integrată înseamnă că autorizațiile trebuie să ia în considerare întreaga performanță de mediu a instalației, acoperind de ex. emisii în aer, apă și sol, generarea de deșeuri, utilizarea materiilor prime, eficiența energetică, zgomotul, prevenirea accidentelor și refacerea șantierului la închidere.
• 2. Condițiile de autorizare, inclusiv valorile limită de emisie, trebuie să se bazeze pe cele mai bune tehnici disponibile (BAT). Pentru a defini BAT și performanța de mediu asociată BAT la nivelul UE, Comisia organizează un schimb de informații cu experți din statele membre, industrie și organizații de mediu. Această activitate este coordonată de Biroul European IPPC de la Centrul Comun de Cercetare al UE din Sevilla (Spania). Acest proces are ca rezultat documente de referință BAT (BREF); concluziile BAT cuprinse sunt adoptate de Comisie ca decizii de punere în aplicare. IED cere ca aceste concluzii BAT să fie de referință pentru stabilirea condițiilor de autorizare.

Pentru anumite activități, și anume instalațiile mari de ardere, instalațiile de incinerare și coincinerare a deșeurilor, activitățile care utilizează solvenți și producția de dioxid de titan, IED stabilește, de asemenea, valori limită de emisie la nivelul UE pentru poluanți selectați.

• 3. IED oferă autorităților competente o anumită flexibilitate pentru a stabili valori limită de emisie mai puțin stricte. Acest lucru este posibil numai în cazuri specifice în care o evaluare arată că atingerea nivelurilor de emisie asociate cu BAT descrise în concluziile BAT ar duce la costuri disproporționat mai mari în comparație cu beneficiile de mediu datorate locației geografice sau condițiilor locale de mediu sau caracteristicilor tehnice ale instalația. Autoritatea competentă își documentează întotdeauna justificarea pentru acordarea unor astfel de derogări.

În plus, capitolul III din IED privind instalațiile mari de ardere include anumite instrumente de flexibilitate (Plan național de tranziție, derogare pe durata de viață limitată etc.).

• 4. IED conține cerințe obligatorii privind inspecțiile de mediu. Statele membre instituie un sistem de inspecții de mediu și elaborează planuri de inspecție în consecință. IED necesită ca o vizită la fața locului să aibă loc cel puțin la fiecare 1 până la 3 ani, folosind criterii bazate pe risc.
• 5. IED asigură că publicul are dreptul de a participa la procesul de luare a deciziilor și de a fi informat cu privire la consecințele acestuia, având acces la cererile de permise, autorizații și rezultatele monitorizării emisiilor.

În plus, prin Registrul european al emisiilor și transferului de poluanți (E-PRTR), datele privind emisiile raportate de statele membre sunt făcute accesibile într-un registru public, care are scopul de a furniza informații de mediu privind activitățile industriale majore.

Potrivit European Green Deal, prezentată de Comisia Europeană în 2020, IED este una dintre directivele care va fi revizuită pentru a se alinia țintelor prevăzute de Green Deal.

Cum spuneam la început, PPE susține revizuirea acestei directive, dar includerea activităților miniere nu este un câștig în atingerea țintelor decarbonizării și poate intra în conflict cu alte reglementări specifice acestui domeniu.

***

Marian-Jean Marinescu (PNL, România) este coordonatorul grupului PPE pentru politica europeană de transport și președinte al Inter-grupului ”Cer și Spațiu” din Parlamentul European. Actualmente, activitatea sa parlamentara se desfășoară în comisiile TRAN, CONT, ITRE si ENVI si in comisia speciala pentru lupta împotriva cancerului- BECA. Membru al Parlamentului European din 2007, Marian-Jean Marinescu a fost vicepreședintele Grupului PPE pentru două legislaturi, președintele Grupului PPE ”Bugete și Politici Structurale” si coordonatorul grupului PPE ”Cadrul Financiar Multianual 2021-2027”.

***

***