Marea resetare – Oportunitatea existențială pentru România acestui secol

(Textul de mai jos e o sumă de fragmente ale primului  din cele 7 articole care compun coverul (sectiunea 5, din cele 10 secțiuni) numărului 91 al revistei exclusiv print (192 pagini A4) CRONICILE Curs de Guvernare.

Deschizând secțiunea, el desenează contextul schimbării paradigmei economice mondiale, la care România trebuie să adere așa cum a aderat la UE – de curând, la apa caldă – ceva mai demult, la folosirea roții – ceva și mai demult.
Dincolo de acest articol, CRONICILE publică analizele de țară, cu focus pe necesitatea adecvării economiei noastre la economia care urmează să se întâmple, și caută soluțiile necesare ca să rămânem pe hartă.

AICI- Sumarul numărului 91 al CRONICILOR (și locul de unde poate fi CUMPĂRATĂ ONLINE)

AICI- Ce sunt CRONICILE (și locul de unde poate fi cumpărată online toată colecția)

REDACȚIA)

***

O stafie bântuie spațiul public internațional. Ea poartă numele de „Marea resetare”, un concept promovat începând cu 2020 de către Forumul Economic de la Davos (WEF). Nu, nu e o teorie a conspirației: schimbarea tocmai are loc sub ochii noștri, deceniul pe care l-am început va fi decisiv în implementarea ei, iar statele care nu înțeleg asta nu vor conta pur și simplu din punct de vedere economic.
România trebuie să aibă un plan să „adere” la această „Mare resetare”: creșterea haotică și „naturală” de până acum trebuie înlocuită cu un plan național de dezvoltare în acord cu schimbarea din jur: ar fi primul astfel de plan de la Ceaușescu încoace.

*

(……………………………………………….)

Dacă ne uităm la istoria conferințelor de la Davos, actuala „Mare resetare” se încadrează în titlurile pompoase și obiectivele mărețe cu care acest eveniment ne-a obișnuit. În acest sens, aceeași jurnalistă ne amintește despre „Shaping the Post-Crisis World” (2009), „Rethink, Redesign, Rebuild” (2010), „The Great Transformation” (2012) sau „Creating a Shared Future în a Fractured World” (2018).

Problema nu este succesul marilor schimbări, ci eșecul lor

În pofida tuturor acestor titluri spectaculoase, urmările nu au fost câtuși de puțin pe măsură, ba dimpotrivă, ocazional, societatea s-a mișcat în direcții opuse celei preconizate.

Chiar dacă sute de milioane de oameni au fost scoși din sărăcie, polarizarea economică la nivel global s-a accentuat, bogăția unei elite minoritare continuând să crească într-un ritm mult mai rapid decât a restului populației.

Companiile, mânate exclusiv de criteriul profitabilității, s-au îndreptat spre piețele cele mai mari și către forța de muncă mai ieftină, lăsând în urmă o clasă de mijloc occidentală mai săracă și mai alienată, o adâncire a tensiunilor sociale și a frustrărilor.

În același timp, societatea umană a făcut progrese mai degrabă modeste în direcția protecției mediului și limitării încălzirii planetei, în condițiile în care abordările la nivel global nu au fost unitare, lovindu-se de interesele specifice fiecărei țări sau grup economic. Indiferența SUA din această perioadă a fost un factor agravant. În același timp, revoluția tehnologică prin care trecem a dus la schimbări rapide, care au luat societatea prin surprindere, făcând-o să aibă mai degrabă un comportament reactiv decât proactiv.

(…………………………………………………)

Reacția umană la marile schimbări nu trebuie subestimată

Cred că este vorba despre o reacție umană naturală în față unor schimbări anunțate de decidenți că fiind inevitabile, reacție amplificată în sens negativ și de un context nefavorabil. Teoria managementului schimbării explică faptul că negarea și furia preced explorarea și acceptarea ca etape naturale ale reacției umane la schimbare. În același timp, cu cât profunzimea ei și viteza sunt mai mari, cu atât și rezistența publicului va fi mai mare. În plus, perspectiva schimbărilor într-un context marcat de multă impredictibilitate sau de un nivel ridicat de anxietate nu face decât să amplifice reacțiile negative.

Toate aceste trăsături se regăsesc sub umbrela schimbărilor pe care liderii mondiali le propun în contextul „Marii resetări”. Iar cine are răbdare să se documenteze la prima mână, la rece, în legătură cu ele va constata că sunt fie  direcții în care economia începuse să se miște, fie concepte despre care se vorbea de mai multă vreme și care au revenit cu forță în spațiul public în contextul pandemiei.

Însă marea problemă cu care se confruntă elitele mondiale în acest moment este lipsa de încredere. Din nou, teoria schimbării ne spune că aceasta este mult mai ușor de finalizat atunci când subiecții schimbării percep existența unui leadership puternic, pe care îl creditează cu încrederea lor pentru a-i duce în direcția preconizată.

Din păcate, nu este cazul elitelor care conduc cele mai puternice țări ale lumii, ele reușind în ultimele decenii să se decupleze de la agenda populației, ignorând prioritățile economice ale acesteia.

(………………………………………………)

Marile întrebări care se pregătesc să primească răspunsuri

Care sunt proiectele „suspecte” care ar trebui să ne definească viitorul?

Sustenabilitate din perspectiva mediului natural prin accelerarea decarbonizării economiilor, utilizând stimulentele fiscale și investiții țintite.

Promovarea unor sisteme economice care să asigure o distribuție mai corectă a bogăției, precum și responsabilitatea socială și economică față de generațiile următoare.

Utilizarea tehnologiei într-un mod etic, în scopul satisfacerii nevoilor tuturor categoriilor sociale. Sprijin pentru recalificare, astfel încât oamenii să fie pregătiți pentru noua piață a muncii, cu mult diferită față de cea pe care o știm. Companii care să aibă ca prioritate valoarea pentru toți partenerii (stakeholders), nu doar pentru acționari (shareholders).

(……………………………………………..)

Întrebări cu adevărat importante vizează cu totul alte direcții decât cele sugerate de conspiraționiști.

• Cum facem să renunțăm la fetișul numit „creșterea PIB” și să acceptăm să ne asumăm noi criterii de măsurare a prosperității economice a populației?
• Cum facem ca mediul economic privat să renunțe să se raporteze exclusiv la zeul „profitului net” și să își asume criterii de performanță societale?Și, până la urmă, aceste proiecte vor fi realizate în pofida corporațiilor sau împreună cu ele?
• Care este rolul pe care ar trebui să și-l asume guvernele?Rolul lor în perioade de criză s-a dovedit esențial, dar cât de în regulă sunt rețetele lor de socializare a pierderilor mediului privat și de privatizare a profiturilor lor? Mai multă implicare guvernamentală nu va însemna mai multă ineficiență și birocrație?
• Cât de dăunătoare și reversibilă mai este recenta comuniune dintre guverne și băncile centrale, în condițiile în care banii creați au ajuns tot în buzunarele celor bogați?
• Ce vom face cu perdanții revoluției digitale? În condițiile în care muncile necalificate vor fi primele (dar nu singurele!) victime ale digitalizării, cum păstrăm țesătura socială a societății?
• Cum asigurăm egalitatea de șanse, pe măsură ce educația va avea un rol polarizator din ce în ce mai important?
• Ce vom face cu cei incapabili să se reinventeze pentru a face față oportunităților în continuă schimbare de pe piața muncii? Cum evităm în acest context o polarizare economică extremă și riscul consecințelor politice asociate?

Cu sau fără România, schimbările vor continua: cum exploatăm deceniul care urmează?

(……………………………………………….)

Să fim realiști. Cu România sau fără România, schimbările la nivel global vor continua, iar asta ne va obliga să alegem între două variante: să profităm la maximum de valul schimbării sau să îl ignorăm, pentru ca apoi să dăm vina pe alții pentru căderea noastră în irelevanță, inventând dușmani externi.

Dezavantajul României este că pleacă în această călătorie dintr-o poziție foarte vulnerabilă și în criză de timp. Problema de fond este faptul că nu există experiența implementării unui plan de dezvoltare națională. În ultimele trei decenii, dezvoltarea României a fost pur și simplu aleatoare.

Oportunitățile de care au beneficiat investitorii nu au fost create cu bună-știință de guverne, ci au fost „naturale”. Astfel, am sfârșit cu discrepanțe economice și de bunăstare notabile, de tip Transilvania-Moldova sau București-restul țării.

În actualul context, o dezvoltare haotică ne va duce într-un punct mort. Și asta din două motive esențiale.

În primul rând, schimbările deceniului care va urm„ vor avea că fundament esențial inteligența umană, forța de muncă înalt calificată orientată spre schimbările tehnologice. Nu avem nicio șansă să pășim în viitor cu zeci de mii de oameni care fac componente pentru motoare cu ardere internă sau care lucrează în agricultură. Or, o astfel de resursă umană este de neconceput în lipsa unui sistem educațional puternic și ancorat în realitate, capabil să maximizeze utilizarea resursei de inteligență a românilor.

Însă, atenție, aceasta va fi condiția necesară, nu și suficientă pentru a fi parte a schimbării. Lupta pentru forța de muncă înalt calificată va fi internațională, motiv pentru care o țară cu un sistem educațional puternic, dar fără capacitate de a reține apoi absolvenții, ar echivala cu o gaură neagră pentru banii publici.

(……………………………………………..)

Al doilea motiv pentru care o strategie națională coordonată va fi imperios necesară este legat de finanțarea ei și de oportunitatea accesării pachetului UE de redresare economică de 100 de miliarde de euro.

Banii vor trebui dirijați în direcții care să sprijine consolidarea României în trei sectoare, critice în contextul schimbărilor globale: hrană, deci agricultură; infrastructură, ca element esențial pentru calitatea mediului de afaceri și a nivelului de trai; educația și dezvoltarea industriilor viitorului.

(…………………………………………….)

***

Citiți articolul integral în numărul 91 (192 pagini A4) al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare. 

AICI- Sumarul numărului 91 al CRONICILOR (și locul de unde poate fi CUMPĂRATĂ ONLINE)

AICI- Ce sunt CRONICILE (și locul de unde poate fi cumpărată online toată colecția)

-Poate fi cumpărat, începând cu data de 04 martie și în chioșcurile Inmedio și în lanțul de librării CĂRTUREȘTI –

CRONICILE Curs de Guvernare: un ghid de navigare prin Istoria vieții tale 

***