Cetăţenii din statele est-europene – inclusiv România – şi baltice trebuie să plăteasă mai mult pentru a obţine vize de muncă în Marea Britanie, scrie Politico.
O ofensivă diplomatică este în curs de desfășurare pentru a se asigura că Regatul Unit nu discriminează nicio țară UE cu taxele sale de viză de muncă post-Brexit, care sunt mai mari pentru cetățenii a cinci state membre decât pentru restul blocului.
Odată cu încheierea liberei circulații, cetățenii din Spațiul Economic European trebuie să solicite o viză de muncă pentru a se angaja în Marea Britanie. Dar nu toți plătesc la fel.
Cetăţenii din 25 de state, dintre care 21 membre UE, beneficiază de o reducere de 55 de lire sterline pentru vize de muncă dedicate antreprenorilor, personalului medical, cercetătorilor, angajaţilor din domeniul caritabil, lucrătorilor cu calificare medie şi lucrătorilor temporari precum culegătorii de fructe. Angajatorii care recrutează personal din aceste state beneficiază la rândul lor de reduceri, nefiind nevoiţi să plătească o taxă de 199 de lire pentru eliberarea unui „certificat de sponsorizare” pentru angajarea acestora.
Cetățenii irlandezi nu au nevoie de vize de muncă, dar cinci țări din UE nu sunt eligibile pentru taxe reduse: Bulgaria, Estonia, Lituania, România și Slovenia.
Unele dintre aceste țări UE cer acum ajutor Comisiei Europene, susținând că Bruxelles-ul nu poate permite Regatului Unit să încalce principiul de nediscriminare între țările membre.
„În opinia noastră, acesta este un tratament diferențiat care trebuie analizat cu atenție”, a spus un diplomat. „Problema nu se referă la 55 de lire sterline pe care cetățenii celor cinci state membre vor trebui să le plătească în comparație cu alți cetățeni ai UE, ci în mod clar cu privire la tratamentul diferențiat cu care se confruntă.”
Originea listei – un tratat din 1961
Guvernul britanic susține că lista sa de eligibilitate se bazează pe semnatarii Cartei sociale a Consiliului Europei (CESC), un tratat internațional datând din 1961 adoptat de 26 de țări, inclusiv Marea Britanie.
Articolul 18.2 din cartă stabilește o obligație pentru țările semnatare de a „simplifica formalitățile existente și de a reduce sau de a elimina cotizațiile la cancelarie și alte taxe plătibile de către lucrătorii străini sau de către angajatorii lor”.
Diplomaţii europeni pun la îndoială modul în care a fost interpretată această cartă, argumentând că nu toţi semnatarii s-au angajat să respecte punctul 18.2 însă o parte dintre aceştia figurează pe lista ţărilor care beneficiază de reduceri de taxe. În această situaţie se află, de exemplu, Croaţia, Cehia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Malta şi Portugalia.
Diplomații contestă, de asemenea, că toate cele cinci țări din UE care nu sunt eligibile în prezent pentru taxe reduse au ratificat o cartă revizuită la începutul secolului, care include și obligația de a reduce sau de a elimina taxele de viză. „Acestea sunt două instrumente cu practic același scop care există în paralel”, a explicat un alt diplomat european.
Cu toate acestea, guvernul Regatului Unit insistă că politica sa se bazează pe tratatul inițial al Consiliului Europei și susține că orice reducere de taxe de viză pentru o ţară faţă de care nu există o obligație derivată dintr-un tratat internaţional ar ridica probleme de discriminare.
„Taxele de viză, imigrație și cetățenie sunt stabilite la un nivel care ajută la asigurarea resurselor necesare pentru a opera sistemul nostru de frontieră, imigrație și cetățenie”, a spus un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne din Marea Britanie. „Față de contribuabilii din Marea Britanie, este corect ca cei care beneficiază direct de sistemul nostru de imigrație să contribuie la finanțarea acestuia. Vom lua în considerare taxele de viză în cadrul unei analize viitoare cu privire la finanțarea pe termen lung a sistemului de imigrație. ”
Un test de solidaritate pentru UE
Un purtător de cuvânt al Comisiei a precizat că, deși UE și Marea Britanie sunt libere să își stabilească politicile de viză după cum consideră de cuviinţă, „Marea Britanie s-a angajat în acordul comercial și de cooperare să trateze în mod egal toți cetățenii statelor membre UE în chestiuni precum vizele pe termen scurt”.
Cu toate acestea, ar putea fi greu pentru Bruxelles să găsească o bază legală care să oblige Londra să abordeze diferența de tratament în ceea ce privește vizele pe termen lung, care nu sunt acoperite de acordul Brexit. „Regretăm că Regatul Unit a decis să trateze cetățenii UE diferit în acest caz specific”, a spus purtătorul de cuvânt.
Prin urmare, aceste aspecte vor fi probabil negociate individual între Marea Britanie şi guvernele naţionale din UE, ceea ce va ridica problema solidarităţii.
„Controversa privind taxele de viză reduse este doar o problemă din multe care sunt încă ascunse, dar care vor ieși la suprafaţă mai devreme sau mai târziu. Va fi interesant să vedem dacă va exista sau nu o coordonare la nivelul UE. Totul se rezumă la: Suntem toți la fel sau dintr-o dată nu mai suntem? Vom fi la înălțimea solidarității UE? Vom rămâne împreună? Nu există competență UE în acest sens, așa că aruncă mingea înapoi către statele membre”, a comentat un alt diplomat european.
