Maestrul Cheilor

Dupa zece ani de la reintoarcerea mea in Romania, am inteles un simplu adevar care daca nu as fi fost atat de natang ar fi trebuit sa-l inteleg dupa maximum un an, doi. Intr-o tara care-si genereaza conducatorii politici prin vot universal, realitatile nu pot altfel decat sunt. O schimbare in Romania se va petrece cand Nea Ghiţa va intelege ca ala de spune primarul ca trebuie votat, nu trebuie votat si asta se va intampla la sfarsitul tuturor timpurilor. Singura sansa ca Nea Ghiţa sa inţeleaga ca trebuie votat altfel, inainte de sfarsitul tuturor timpurilor, este un cataclism economic, care sa-l scoata pe el din ale lui. Va anunţ cu placere ca apocalipsa economica a fost anulata.

Stire de bucurie sau de tristete? Depinde, probabil de bucurie, pentru ca nimeni nu are nevoie de apocalipse, fie ele numai economice. De tristete, pentru ca nimic nu se va schimba in ograda noastra.

Dupa doua ore, doua cafele si o apa plata am inteles acest adevar simplu, tragi-comic. Respectivul interlocutor, un vechi inalt demnitar al statului pe profil economic, a petrecut sase ministri si vreo douazeci de secretari de stat. Nimeni si nimic nu l-a putut schimba, nici partidele, nici ministri si nici toti cei care au incercat. Omul m-a convins ca el este si va fi atat timp cat va considera EL ca trebuie sa ramana.

Stimabilul birocrat este singurul detinator al adevarurilor nespuse nici macar in soapta, noaptea in vis. Care adevaruri? Habar nu am, pentru ca daca le-as sti atunci el nu ar mai putea fi atat de important. Toti politicienii pot sa ordone, el e singurul care va decide cum sa se faca lucrurile sau sa nu se faca, inclusiv servind toata argumentaţia de ce da, sau alternativ nu. Am hotarat sa-l numesc “Maestrul Cheilor.”

Maestrul Cheilor nu se duce la nici o sedinta, el citeste numai protocolul, care va ramane sau va fi schimbat, chiar daca el a fost deja scris sau inregistrat. Indiferent care vor fi hotararile, hotararea lui va conta, aceasta va exista intotdeauna, in orice protocol. Maestrul Cheilor este extrem de diferit de “stapanire”, oricare ar fi ea, este cult, moderat, nu-si etaleaza averile, pe care spune el nu le are.

Nu are amanta si nici secretara tanara, nu are casa de vacanta si nici masini somptuoase. Nici macar nu a primit o tinichea de la Presedinte. Nu-i trebuie, are tot ce si-a dorit, puterea adevarata. Nu stiu cati ca el sunt si in ce domenii lucreaza, nu pot crede ca este singular, oricat ar dori el sa ma convinga. Probabil ca sunt mai multi; cati, numai bunul Dumnezeu stie.

Maestrul Cheilor m-a asigurat ca nu face parte din nici o conjuratie si ca a ajuns in functia repectiva din pura intamplare. Nici vorba de santaj, dosare sau asa ceva, el pur si simplu cunoaste bine sistemul si aplica regulile jujitsu, se foloseste de forta si miscarile adversarului.

Mestrul Cheilor mi-a explicat de ce clasa politica aleasa de domnii Ghiţa nu poate fi alta decat ceea care este. Sunt raţe, pestrite, cu curul mare si scormonesc in gunoi, asteptand sa fie mâncate de stapani, cu sau fara varza călită traditionala. Marea tragedie a raţelor este ca nu stiu exact cand vor fi sacrificate. Ministrii nu lucreaza cum ar trebui pentru simplul motiv ca majoritatea timpului il consuma prin acoperirea curului gras. Putinul timp ramas il consuma ajutandu-si clientii si ajutandu-se intru’ propasirea lor.

Bine, si atunci cine face treaba, cum cine? Intreaba Mestrul Cheilor, noi lebedele! Pe noi nu ne va manca nimeni niciodata, avem carnea tare si atoasa, nu suntem comestibile daca ajungem la maturitate.

Maestrul Cheilor nu se duce nici la carciumi si nici la cafenele, nu este sanatos. Ne-am intalnit in biroul lui, acolo nimeni nu ne poate asculta, are el grija de asta. De ce a hotarat sa ma intalneasca? Ii place blogul nostru, zice ca ne citeste regulat, inclusiv comentariile. Ne asigura ca habar nu avem despre ce vorbim, dar o spunem frumos!

Ne-am despartit amical, cu politeţea care-l caracterizeaza, i-am spus ca voi scrie, a suras blajin si m-a intrebat, crezi ca cineva te va crede? Am recunoscut – probabil ca nu. Atunci scrie si sa o faci cumsecade, eu ma consider la fel de patriot ca si voi. Diferenta intre noi, continua Maestrul, este ca eu cunosc adevarul, voi nu-l cunoasteţi!

Serviciu contra serviciu, i-am zis: aveti grija sa nu cantaţi, stiti cantecul lebedei este ultimul din viaţa lor. Stiu, a suras, ne-am despartit cu o strangere de mana!

Ai grija Maestre, mare grija, lebedele mor cateodata inecate cu un biban in gatlejul lor lung.

Theophyle