Prima sesiune plenară a Parlamentului European în noua componenţă va avea loc în 1 iulie, iar până atunci se duc negocieri intense pentru împărţirea funcţiilor de conducere ale legislativului, ale comisiilor parlamentare, pentru puterea în grupurile politice existente şi evidente.
Alte negocieri, la fel de aprinse, dar şi mai imprevizibile sunt cele pentru formarea unor noi grupuri politice. În urma alegerilor, în PE au ajuns 41 de eurodeputaţi neafiliaţi şi 60 ai unor noi partide, majoritatea aparţinând unor forţe politice anti-establishment, populiste, şi extremiste, ostile integrării europene.
Bătălia se duce pentru atragerea lor în formarea unui grup politic. Iar asta înseamnă o voce în PE, dar şi foarte mulţi bani.
Printre cei care se confruntă şi fac exerciţii de seducţie politică sunt Nigel Farage, liderul UKip, partidul eurosceptic britanic, care a avut un grup politic în legislatura anterioară, şi Marine Le Pen. Lupta este încă indecisă, dar toate indiciile sunt că politicianul francez este pe cale să câştige.
Un grup politic trebuie să aibă minimum 25 de membri, din 7 ţări şi primeşte milioane de euro anual
Pentru a se putea constitui, un grup politic trebuie să aibă cel puțin 25 de eurodeputați, provenind din cel puțin un sfert dintre statele membre, în momentul de față șapte.
Fiecare grup se ocupă de propria organizare internă, numeşte un președinte sau mai mulți și un birou.
Grupului i se oferă un secretariat, îşi poate crea propria birocraţie. Altfel, ca neafiliaţi, eurodeputaţii beneficiază de asistenţa Parlamentului European.
Grupurile politice joacă în rol important în fixarea ordinii de zi a Parlamentului, în alegerea președintelui acestuia, a vicepreședinților, a președinților comisiilor și a raportorilor și în alocarea timpului de vorbire în dezbateri.
Ca membri ai unui grup politic, eurodeputaţii câştigă sprijin şi vizibilitate, dacă ştiu să îşi gestioneze inteligent cariera politică în PE.
Milioane de euro anual pentru un grup politic
Marine Le Pen şi Geert Wilders (foto) au anunţat o cooperare politică încă înainte de alegerile europene. Think-tank-ul britanic Open Europe a făcut un calcul câţi bani ar reveni unui grup politic de extremă dreapta format din membri acestei alianţe, alături de alţi eurodeputaţi.
Alianţa lor pan-europeană şi o fundaţie asociată ei primesc deja, potrivit experţilor britanici, finanţare de la Parlamentul European, dar suma ar putea creşte de zece ori dacă cei doi reuşesc să îşi facă un grup politic. În 2012, partidul a primit 357.089 de euro, iar fundaţia sa – 234.133 de euro.
Estimarea Open Europe, făcută pentru situaţia în care Alianţa Europeană pentru Libertate ar reuşi să adune 38 de membri şi să devină grup politic în PE şi pe baza finanţării primite în mandatul precedent de grupurile politice, arată că anual, extremiştii ar putea obţine aproape 4,5 milioane de euro. bani care se adaugă veniturilor individuale ale parlamentarilor europeni.
- Fonduri alocate grupului politic – 2.974.718,38 de euro
- Fonduri alocate alianţei pan-europene, ca partid politic – 895.830,73 de euro
- Fonduri alocate unei fundaţii politice sau think-tank – 572.210,71 de euro
- Suma totală: 4.442.759,83 de euro annual sau 22 de milioane în următorii cinci ani
Regulile Parlamentului European privind finanţarea unui grup sau a unui partid nu interzic ca banii să le fie destinaţi şi extremiştilor. Finanţarea poate acoperi 85% din cheltuielile eligibile al partidului pan-european, restul fiind acoperit din resurse proprii, cotizaţii şi donaţii.
Frontul Naţional mai are nevoie de parlamentari din două ţări membre
Marine Le Pen i-a prezentat pe partenerii săi din PE: Partidul Libertăţii din Olanda, condus de Geert Wilders, Partidul Libertăţii din Austria, Lega Nord din Italia şi Vlaams Belang, partidul naţionalist din Flandra.
Atragerea membrilor altor două partide politice, din două ţări, cât mai are nevoie Marine Le Pen pentru a putea forma un grup politic pare însă dificilă. În ultima săptămână au apărut mai multe informaţii pe reţelele de socializare, însă niciunul dintre reprezentanţii formaţiunilor care deja şi-au anunţat asocierea nu le-au confirmat.
Misiunea a devenit mai dificilă după ce Jean-Marie Le Pen, tatăl actualului lider al partidului şi preşedinte onorific, a făcut săptămâna trecută nişte remarce antisemite la adresa unui artist francez. Marine Le Pen a încercat, din 2011 când a preluat conducerea partidului, să se distanţeze de linia antisemită a tatălui ei şi să abibă un discurs antiimigraţie.
Ea a catalogat această ieşire a preşedintelui onorific drept o „gafă politică”, iar alte voci din partid au recunoscut că asta îngreunează negocierile de la nivel european.
Iar consecinţele nu au întârziat să apară: danezii antisistem de la Partidul Poporului Danez s-au distanţa cu rapiditate de Marine Le Pen, la fel ca şi reprezentanţii Democraţilor Suedezi, care au fost alianţi naturali ai Frontului Naţional.
Euroscepticii şi extremiştii din Europa de Est, curtaţi
Partenerii de care are nevoie Frontul Naţional să formeze grupul politic ar putea fi găsiţi în Europa de Est. Liderul partidului eurosceptic polonez, Kongres Nowej Prawicy – KNP, a spus că este în discuţii cu toate partidele neafiliate din Parlamentul European. Cel mai probabil, se vor alătura lui Marine Le Pen.
Iar lituanienii din partidul Ordine şi Justiţie nu au precizat încă dacă se vor alătura Frontului Naţional, însă există informaţii că părăsesc grupul lui Nigel Farage unde au fost în legislatura precedentă.
Marine Le Pen a arătat clar că nu vrea să se alieze cu extremiştii de la Zorii Aurii, din Grecia, care au 3 mandate în PE, şi nici cu Jobbik, deţinător şi el a 3 mandate.
Nigel Farage la concurenţă cu conservatorii britanici
Grupul politic format în jurul Ukip, Europa Libertăţii şi Democraţiei (EFD), are dificultăţi în a se cponstitui în această legislatură. Mulţi dintre membrii săi au dezertat în favoarea altor grupuri politice: cel de extremă dreapta care se formează în jurul Frontului naţional şi cel al conservatorilor britanici.
Membrii partidului Lega Nord, care au fost în EFD în ultimii cinci ani, au trecut de partea lui Marine Le Pen.
Lituanienii de la Ordine şi Justiţie s-ar îndrepta tot spre Frontul Naţional, deşi presa internaţională susţine că i-ar fi trimis o scrisoare lui Nigel Farage în care îl asigură de susţinerea lor. Luni, un alt deputat olandez, tot membru în EFD, a anunţat că va adera la grupul conservatorilor britanici.
Chiar dacă Ukip are 24 de mandate, britanicii au nevoie de membri din alte şase state pentru a constitui grupul politic.
Anunţul liderului Ukip că va părăsi Parlamentul European dacă obţine anul viitor, în alegerile naţionale, un loc în legislativul de la Londra, pare să descurajeze partenerii politici. EFD ar fi astfel fragilizat, consideră ei.
Eurodeputaţii Partidului Poporului Danez şi Partidul Finalndezilor au trecut deja de partea conservatorilor britanici, ECR. Cu aceştia au făcut o alianţă şi euroscepticii germani de la Alternativa pentru Germania (AfD), curtaţi de Ukip, dar care au preferat conservatorii lui David Cameron.
Pe de altă parte, Mişcarea 5 stele a comediantului italian Beppe Grillo se alătură lui Nigel Farage, membrii partidului votând afilierea la EFD în Parlamentul European. Grupul primeşte astfel 17 membri.
Lucrurile ar fi fost mai simple dacă EFD şi, mai degrabă Nigel Farage, nu ar fi respins cu tărie o colaborare cu extremiştii adunaţi în jurul Frontului Naţional. Atât politicienii francezi, dar şi Geert Wilders, au spus că şi-ar fi dorit să îşi unească forţele cu Ukip. Britanicii însă au răspuns că nu se vor alia cu membrii extremei drepte.
Ce şanse au să reziste grupurile antisistem, când coeziunea internă este foarte redusă
Chiar dacă aceste grupuri reuşesc să se constituie – termenul limită este 24 iunie – formaţiunile membre au mai multe puncte de dezacord decât de viziune comună. Este opinia experţilor europeni care au analizat fenomenul şi care au tras concluzii şi din lecţiile trecutului.
Nu este pentru prima oară când se constituie un grup politic extremist. Ultimul dintre ele, constituit în 2007, s-a desfiinţat după doar 9 luni.
Identitate, Tradiţie, Suveranitate – cum se numea acesta – s-a dizolvat atunci când eurodeputaţii partidului România Mare s-au retras în urma declaraţiilor Alessandrei Mussolini că românii sunt intrinsec infractori. Odată cu retragerea eurodeputaţilor PRM, s-a pierdut numărul de membri necesari şi de ţări componente obligatoriu.
Un studiu VoteWatch Europe arată nivelul scăzut de coeziune în cazul EFD. Membrii săi au votat diferit de politica grupului. Este dovada că, în afară de retorica anti-UE – în cazul lor – nimic nu îi uneşte.
Marley Morris, expert la Counterpoint, un think-tank britanic, enumera într-un interviu pentru Euractiv.com care sunt temele de dezacord între aceşti europarlamentari.
- Chestiunile economice – Frontul Naţional este protecţionist, în timp ce Partidul Libertăţii este mai liberal, în favoarea comerţului liber
- Chetsiuni sociale, precum drepturile homosexualilor – Geert Wilder se declară un susţinător al drepturilor acestora, în timp ce austriecii de la FPO au o viziune tradiţionalistă asupra familiei şi se opun căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex.
Totuşi, spune expertul britanic, dacă vor forma un grup, se vor concentra asupra aspectelor care îi unesc: UE şi imigraţia, în particular libera circulaţie în UE.
