România s-a situat anul trecut pe locul 5 în rândul țărilor UE la rata de inactivitate ( persoane în afara forței de muncă), potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu 30,8% din populație (15 – 64 ani), ne-am plasat după Italia (35,9%), Croația (32,9%), Grecia (32,6%) și Belgia (31,4%), ceva mai sus decât Franța, Polonia, Irlanda sau Spania.
La polul opus, țările în care proporția populației inactive este cea mai redusă au fost Suedia (17,5%), Olanda (19,1%), Estonia (20,7%), Germania (20,8%) și Danemarca (21,7%). După cum se poate observa, este vorba despre state nordice dezvoltate (inclusiv Estonia față de restul blocului central-estic), ceea ce indică o altă abordare socio-culturală a muncii.
De reținut pentru evoluția din pandemie și oarecum paradoxal în context, România apare, totodată, printre țările în care acest indicator a scăzut între 2019 și 2020. Împreună cu Croația, am bifat -0,6 puncte procentuale și am prins podiumul european în materie, după Malta (-1,2 pp) și Letonia (-0,9 pp).
Pentru referință, menționăm că printre țările cu cele mai slabe performanțe din pandemie, se numără colegele latine Spania și Italia (ambele cu +1,6 pp), împreună cu Portugalia (+1,2 pp), între ele intercalându-se Irlanda (+1,4 pp). Foarte interesant, acestea sunt urmate de două state balcanice apropiate, Bulgaria și Grecia ( fiecare cu +1,0 pp).
Dacă ar fi să facem haz de necaz, am putea spune că suntem latini și balcanici, dar pandemia ne-a făcut din ce în ce mai puțin latini și balcanici. Unde excelăm ca specific național este diferența cea mai pronunțată din UE între procentajele de inactivitate la bărbați și cele consemnate la femei. Diferența de 19,4 puncte procentuale ne face campioni în materie, înaintea Italiei (18,8 pp), Maltei (17,8 pp) și Greciei (16,2 pp).
Ceea ce impune două observații. Prima că ar trebui să ne concentrăm pe creearea de locuri de muncă pentru femei, mai ales în zonele monoindustriale care au de suferit în urma reconversiei spre o economie „verde”. Iar a doua, să fim mai atenți la cauzele reale ale decalajului la pensie între bărbați și femei. Asta dacă realmente vrem să menținem un sistem pe bază de contributivitate, dată fiind speranța de viață net diferită și inversată (ca medie) în raport cu anii de muncă.
Populația inactivă
O persoană face parte din populația inactivă (”outside the labour force” în original, în lb. engleză), conform definiției Organizației Internaționale a Muncii, dacă nu este nici angajată și nici șomeră (“he or she is neither employed nor unemployed”). În această categorie pot intra copii, studenți, pensionari, casnice și persoane care nu lucrează deloc, nu sunt disponibile și nu caută de lucru, deși sunt la o vârstă la care ar putea să muncească.
Un răspuns
Ce roast au aceste „statistici”? Cand niste milioane lucreaza pe-afara ?