Firma de consultanță financiară McKinsey Global Institute arăta într-un studiu din 2023 că în Statele Unite în ultimele două decenii umflarea prețurilor activelor a creat aproximativ 160 de trilioane de dolari „avuție de hârtie”. În aceași perioadă, creșterea economică a fost lentă și fiecare investiție de 1 dolar a generat o datorie de 1,9 dolari.
Fenomenul s-a accentuat, iar în 2023: statul american s-a împrumutat cu 1,69 dolari pentru fiecare 1 dolar din PIB.
E drept, SUA au început deja celebrul – și controversatul de către europeni – proiect, ”Programul de reducere a inflației”, care prevede pomparea în economie și societate a 2.000 de miliarde de-a lungul următorilor ani.
Am comparat acești indicatori și pentru România: iar rezultatele reflectă un fenomen similar de scădere a randamentelor împrumuturilor publice, atât la formarea PIB cât și pentru investițiile realizate – în care am inclus, atenție, și fondurile nerambursabile primite de la Uniunea Europeană:
dacă în 2019, fiecărui 1 euro împrumutat îi corespundeau investiții de 1,16 euro, – în 2022, pentru fiecare 1 euro nou împrumutat doar 0,8 euro se regăseau în investiții. Iar în 2023 lucrurile stau și mai ineficient.
Mai jos, situația datorie – PIB – Investii publice, cu mențiunea că pentru 2023 e vorba doar de primele 3 trimestre – cu mențiunea că e vorba de soldurile datoriei (adică datoria totală la un moment dat):
Trendul inversat de criza Covid încă nu-și revine: fiecare euro împrumutat nu se mai regăsește în investiții
În cazul României între anii 2018 și 2022, datoria guvernamentală (în termeni nominali) s-a dublat, de la 66 mld euro la 133. 86 mld euro, în timp ce PIB-ul a crescut doar de 1,5 ori.
Cu alte cuvinte, în această perioadă pentru 2 euro împrumutați, avuția națională a crescut cu 1,5 euro.
Lucrurile stau mai prost în cazul investițiilor: până în 2019, raportul investiții publice/datorie nouă a fost supraunitar. De exemplu, în 2018, la un euro împrumutat, se investeau 1,16 euro.
Sursă: Ministerul Finanțelor și INS *11 luni
Anul 2020 este atipic, marcat de blocajele generate de pandemia de Covid și de costurile statului cu administrarea crizei sanitare și sociale, însă inversarea raportului continuă și în prezent.
Împrumuturile făcute de guvern se cheltuie în mare parte pentru astuparea găurilor din buget, și în mai mică măsură pentru investiții, aceasta în condiții în care fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană cunosc creșteri semnificative în această perioadă.
La nouă luni din 2023, la un eruo împrumutat s-au investit 0,58. Ceva mai bine a fost în 2022, când la creșterea datoriei cu un euro, s-au investit 0,82.
*11 luni
Datoria publică crește în raport cu PIB-ul reducând marja de acțiune a guvernului, care trebuie să găsească rapid soluții de finanțare a deficitului bugetar în afara împrumuturilor, ceea ce presupune necesitatea creșterii veniturilor statului.
***
(Citiți și: ”Cine finanțează România: structura datoriei externe și creditorii. Statul e mai îndatorat decât economia”)
***
