Continuarea politicilor de majorare a dobânzilor este o strategie mai riscantă și mai proastă de reducere a inflației, consideră Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, atrăgând atenția că economia ar avea mai multe de câștigat de pe urma unor măsuri menite să adrese factorii care alimentează creșterile de preț, respectiv problemele de ofertă, potrivit unei opinii publicate în Project Syndicate.
”Există dovezi copleșitoare că principala sursă a inflației au fost șocurile de ofertă legate de pandemie și schimbări ale modelelor cererii, nu cererea agregată în exces și, cu siguranță, nicio cerere suplimentară creată de cheltuielile legate de pandemie. Oricine are încredere în economia de piață știe că problemele de aprovizionare vor fi rezolvate în cele din urmă; dar nimeni nu putea ști când”, notează el.
În opinia sa, rezolvarea blocajelor de pe lanțurile globale de aprovizionare va avea un efect dezinflaționist, chiar dacă manifestarea acestuia va dura mai mult decât a durat, spre exemplu, fenomenul opus, de creștere a prețurilor.
Joseph Stiglitz este de părere că o continuare a politicilor de majorare a dobânzilor are riscuri semnificative: economia globală fragilă ar putea fi împinsă în recesiune, antrenând potențiale crize ale datoriilor suverane în statele emergente care se confruntă cu trei probleme semnificative și anume întărirea dolarului, scăderea veniturilor din exporturi și creșterea costurilor de finanțare.
”Mai rău, nu este clar dacă actuala abordare are vreun avantaj. În realitate, creșterea ratelor dobânzilor ar putea face mai mult rău decât bine, făcând mai costisitoare pentru firme investiții în soluții care ar putea răspunde actualelor constrângeri ale ofertei”, avertizează el.
Un exemplu în acest sens este reducerea numărului de locuințe construite în SUA, cu toate că ”exact opusul este necesar pentru a reduce una dintre cele mai mari surse de inflație: costurile locuințelor”.
Economistul este totodată sceptic cu privire la argumentele folosite de Fed pentru a justifica continuarea actualei politici. În opinia sa nu există indicii despre o potențială spirală prețuri-salarii, iar obsesia țintei de 2% este exagerată în contextul în care în spatele procentului nu se ascunde ”nicio semnificație economică”.
”O privire atentă asupra a ceea ce se întâmplă și a locurilor în care prețurile au scăzut susține opinia conform căreia inflația a fost determinată în principal de perturbări de pe partea ofertei și de schimbări în modelul cererii. Pe măsură ce aceste probleme sunt rezolvate, este posibil ca inflația să continue să scadă”, conchide Joseph Stiglitz.
***
