Parlamentul Italiei a anunțat oficial că se va întruni la data de 24 ianuarie pentru a alege noul președinte al țării, una dintre cele mai importante decizii politice ale anului 2022.
Marea surpriză: în mediul politic de la Roma se speculează că Mario Draghi, care conduce de aproape un an guvernul tehnocrat de la Roma, este principal favorit la funcție.
În vârstă de 74 de ani, chiar actualul premier a alimentat această speculație în timpul unei conferințe de presă organizată la finalul lunii decembrie, anul trecut. „Am creat toate condițiile pentru ca munca în guvern să continue, indiferent de cine este acolo”, a anunțat Mario Draghi. Această declarație, scrie Politico, a fost interpretată la unison, de presă și mediul politic, drept confirmare a faptului că actualul premier își dorește să devină șef al statului.
Ceea ce se întâmplă în Italia are semnificație la nivel european – o consecință a faptului că țara este a treia cea mai mare economie a UE.
Mario Draghi, fost președinte al Băncii Cenrale Europene, este unanim creditat cu meritele restabilirii stabilității în Italia de când a preluat frâiele guvernului, după ani de turbulențe politice și economice produse în țară.
Argumente pro și contra
Din poziția de președinte, el poate în continuare modela politicile naționale – deși eare în mare parte un rol ceremonial, președintele Italiei are atributul de a numi șefi de guvern și miniștri și de a rezolva blocajele guvernamentale.
Dar plecarea sa din funcția de prim-ministru poate fi profund neliniștitoare și pentru simplul fapt că Mario Draghi este responsabil pentru gestionarea bugetul generos alocat Italiei – de 200 de miliarde de euro – din fondul de recuperare al UE de 800 de miliarde de euro.
Profesorul Roberto D’Alimonte, de la Școala de guvernare Luiss din Roma, a declarat pentru Politico că Italia intră pe un teritoriu necunoscut: „Nu s-a mai întâmplat până acum în Italia ca un prim-ministru în exercițiu să devină președinte al țării. Nu există precedent.”
Dacă aceasta va fi decizia legislativului italian, parlamentarii care vor alege următorul președinte ar trebui să găsească și o soluție de premier – o sarcină deloc ușoară, având în vedere că Mario Draghi a deținut o majoritate solidă, greu de reeditat, pe care a construit-o aproape singur ca efect al aprecierii interpartinice de care se bucură.
Șansele lui Mario Draghi de a ajunge președinte sunt subminate doar de pericolul alegerilor anticipate. Alegerile generale în Italia sunt programate în 2023, dar plecarea lui Mario Draghi ar putea declanșa colapsul coaliției de guvernare.
Între posibii succesori la poziția de prim-ministru sunt vehiculate numele lui Daniele Franco, ministru al Economiei și fost viceguvernator la Băncii Naționale a Italiei, și a Martei Cartabia,ministru al Justiției și fost președinte al Curții Constituționale a Italiei.
Realitatea este că nu există un înlocuitor evident pentru funcția de prim-ministru și va fi o sarcină colosală ca un alt premier să își asigure o majoritate parlamentară confortabilă. În orice caz, politicienii de la Roma consideră puțin probabil ca Mario Draghi să își dorească instalarea în Palatul Quirinale dacă există pericolul real al unui colaps guvernamental.
Partidele vor analiza cele mai recente cifre ale sondajelor pentru a evalua dacă un scrutin anticipat ar fi avantajos, dar, avertizează profesorul Roberto D’Alimonte, există și un alt factor de luat în calcul. Dimensiunea parlamentului Italiei urmează să fie redusă la următoarele alegeri. Cum sute de reprezentanți își vor pierde locurile în legislativ, alegerile anticipate ar putea să nu fie tocmai atractive.
Presa italiană scrie că președintele Sergio Mattarella a fost văzut pregătindu-se să elibereze reședința prezidențială din Roma, deși unii încă speră că ar putea fi convins să mai rămână un mandat. Tot presa mai anunță alte posibile candidaturi la președinția statului: fostul premier Silvio Berlusconi, comisarul european Paolo Gentiloni sau chiar președintele Parlamentului European, David Sassoli, care urmează oricum să cedeze funcția deținută la Bruxelles.
