Între incendiul din Colectiv și normele PSI din economie

Protestele din stradă au dat rezultateâ într-unul din cele mai sensibile momente pentru restructurarea economiei.

Nu avem premier și guvern în condițiile în care suntem fără buget pe 2016, fără indexarea pensiilor și fără creșterea veniturilor, promisă deja pentru anumite categorii de bugetari. Până pe 15 noiembrie, trebuia să avem legea finanțelor publice deja în dezbatere parlamentară. Dar, care Parlament, căci cine are timp acum să dezbată o lege nefinalizată. Nu avem, atenție!, normele de aplicare ale unui Cod Fiscal care va împinge la limita de derapaj echilibrele macroeconomice.

Timpul nu așteaptă până o să ne lămurim ce e de făcut după ce facem ”tabula rasa” cu actuala clasă politică. Timpul este realmente prețios pentru că se traduce în bani. Și în sute de victime economice generate săptămână de săptămână. De care nu va vorbi nimeni, pentru că nu au dispărut fizic și nu sunt concentrate în spațiu.

Dezastrul vizibil de la clubul Colectiv a fost unul major dar punctual. Dezastrul economic care se profilează dacă nu ne aplecăm atenția asupra activității zilnice va fi permanent și ne va afecta cât se poate de concret. Prin scăderea puterii de cumpărare, prin dobânzi sporite și prin rate mai mari. Ironia sorții, ne jucăm cu focul social după ce am trecut printr-un incendiu real.

Pentru premier, demisia a fost, de fapt, o oportunitate care i s-a ivit pe nepusă masă. ”Easy way out”, cum ar spune americanii. Victor Ponta va putea invoca ulterior demnitatea asumării și nu va fi nevoit să gestioneze el măsurile riscante pe care deja le-a luat. Și să dea Domnul ca riscul să nu se materializeze în lunile următoare. Fumul degajat din supraîncălzirea economiei va avea mai mult de șase compuși toxici.

Protestele sunt absolut de înțeles dar nu respectă normele PSI ale stabilității macroeconomice. Deja e clar. Consiliul Fiscal, FMI și BNR au avertizat că nu avem nici suficiente ieșiri de incendiu, nici stingătoare și nici instalații automate pentru a opri vâlvătaia. De luat aminte, la fel ca și izolația fonică ce a curs peste oamenii din club, și banii din buzunar sunt tot din plastic.

Jocul cu artificiile democratice poate fi spectaculos, constituie o eliberare a indignării generale și posate un început de responsabilizare pentru guvernanți. Dar ”efectele pirotehnice” se văd deja în cursul de schimb și pe piețele internaționale, în percepția asupra țării. Oricâtă simpatie, compasiune și milă creștinească ar avea alții față de tragedia care a îndoliat România, vom fi taxați sec la nivelul finanțelor străine.

Cine vrea să schimbe sistemul nu are nevoie să blocheze circulația prin București zile la rând. Dacă e realmente viteaz, să-și ceară drepturile nu în general într-o piață ci concret la locul de muncă. Să aibă tupeul de a pretinde bon fiscal atunci când își spală mașina iar ca sport extrem să-și asume riscul de a nu da șpagă pentru serviciile medicale.

De-abia după aceea, mai vedem noi ce clasă politică avem și cine ”suge sudoarea poporului”. Cei aflați acum la putere nu s-au ales singuri și nu au venit din altă lume. Sunt tot dintre noi și au venit tot pe valul popular al demonstrațiilor de stradă. Pasul de la sublim la ridicol este foarte mic, democrația nu rimează cu anarhia. Și nici anarhia cu economia.