vineri

21 iunie, 2024

3 iunie, 2024

”Am fost de multă vreme preocupat de populismul autoritar în diversele sale forme, care atinge toate elementele spectrului politic, dar tinde să fie extrem de puternic în zona dreptei. Această preocupare este de ceva timp completată de o serie de evoluții la stânga.
Sunt câteva motive pentru acest lucru. 
Parte din succesul autoritarismului etnic se bazează pe sanctificarea impulsurilor sacre pe care toate ființele umane le au, de a distinge între grup și cei aflați în afara lui.
Unul dintre fenomenele stranii în ascensiunea noilor forme de politică identitară din Statele Unite, Marea Britanie, vestul Europei este de a furniza noi justificări acelui instinct, însă publicul țintă este diferit – se adresează minorităților, nu majorităților. În acest sens, se stimulează orice formă de separatism, de prejudecată, dar îmbrăcate în hainele limbajului progresist, mai degrabă, decât în cel al limbajului majoritarist de dreapta.” – spune într-un interviu acordat revistei CRONICILE Curs De guvernare nr. 78, Yasha Mounk, politolog specializat în ascensiunea populismului și criza democrației liberale.

Yasha Mounk predă la Universitatea Johns Hopkins University și este editor la revista The Atlantic.
Cea mai nouă carte a sa – Identity Trap. A story of ideas and power in our time – spune povestea modului în care un nou set de idei despre rasă, gen și orientare sexuală, precum și contrareacția la acestea au ajuns să amenințe democrația liberală.

Întrucât secțiuea 5 a revistei este alocată crizei democrației liberale,
Prezentăm mai jos câteva fragmente din interviul acordat CRONICILOR Curs De guvernare nr. 78 :


***

CRONICILE:
Într-un fel sau altul, cele mai recente cărți ale dumneavoastră au făcut un inventar al crizei democrației liberale. Cum ați despacheta criza democrației liberale de astăzi?

Yascha Mounk:
O explicație generală a acestui fenomen ar fi aceea că am asumat – pe fondul eșecului totalitarismelor secolului XX, a fascismului și comunismului – că lumea devenise mai sigură pentru democrație.

În mare parte, cred că acest lucru s-a dovedit a fi adevărat pentru că încă nu există o alternativă ideologică autentică capabilă să genereze un atașament pe scară largă. În același timp, am descoperit faptul că democrațiile liberale sunt și ele măcinate de o serie de contradicții interne, devenind ele însele vulnerabile eroziunii democratice și chiar unor preluări și derive autoritare.


Și am văzut acest proces inclusiv în societăți considerate de politologi ca fiind democrații consolidate, precum Ungaria sau chiar Statele Unite, ambele având astăzi probleme majore.

CRONICILE:
Să discutăm despre capcanele identității. Care sunt pericolele inerente generate de ceea ce numiți sinteza identitară – inclusiv în manifestările sale woke și cancel culture? Chiar președintele Obama a avertizat că astfel de tendințe merg mult prea departe.

Yascha Mounk:
Am fost de multă vreme preocupat de populismul autoritar în diversele sale forme, care atinge toate elementele spectrului politic, dar tinde să fie extrem de puternic în zona dreptei. Această preocupare este de ceva timp completată de o serie de evoluții la stânga.

Sunt câteva motive pentru acest lucru. 

Parte din succesul autoritarismului etnic se bazează pe sanctificarea impulsurilor sacre pe care toate ființele umane le au, de a distinge între grup și cei aflați în afara lui.

Unul dintre fenomenele stranii în ascensiunea noilor forme de politică identitară din Statele Unite, Marea Britanie, vestul Europei este de a furniza noi justificări acelui instinct, însă publicul țintă este diferit – se adresează minorităților, nu majorităților. În acest sens, se stimulează orice formă de separatism, de prejudecată, dar îmbrăcate în hainele limbajului progresist, mai degrabă, decât în cel al limbajului majoritarist de dreapta.

Al doilea motiv pentru care cred că aceste evoluții ar trebui să ne îngrijoreze ține de faptul că, deși par să se opună unul altuia din perspectiva ancorării ideologice, a limbajului și referințelor folosite, a rădăcinilor intelectuale, în termeni pur politici aceste curente se ajută reciproc.

De exemplu ascensiunea lui Donald Trump în politica americană a fost folosită pentru răspândirea ideilor woke și a accelerat preluarea instituțiilor mainstream cu rapiditatea pe care am văzut-o între 2016 și 2020. În același timp, faptul că ideile woke domină acum mare parte din instituțiile țării, ar putea face posibilă revenirea lui Trump la Casa Albă în alegerile din noiembrie.

CRONICILE:
În ce măsură tribalizarea stângii potențează tribalizarea dreptei și invers? Suntem captivii unui cerc vicios.

Yascha Mounk:
Ne aflăm în mijlocul unei spirale a polarizării, unde teama uneia dintre părți alimentează comportamentul celeilalte în încălcarea normelor democratice de bază și în plasarea pe primul loc a intereselor politice partizane înaintea oricărui principiu.

Cred că vom reuși să ieșim din această spirală a polarizării doar prin asamblarea unei coaliții care îi reunește pe cei cărora le pasă de acele valori și vor să le apere într-o manieră coerentă.

Sunt un believer în valorile de bază ale democrației liberale și în valorile de bază ale filozofiei liberale, în libertatea de expresie și în libertatea de a chestiona, în capacitatea statului de a împuternici cetățenii să decidă pentru ei înșiși cum vor să trăiască, în normele de bază ale tratamentului egal, unde accesul la educație, opțiunea de a merge la universitate sau succesul propriei afaceri nu depind de aderența la un anumit grup sau de proximitatea de prim- ministru.

Cred într-un sistem al întreprinderilor libere care permite inovația economică, dar și un stat asistențial care se asigură că aceia mai puțini norocoși au vieți decente și umane.

Acest set de valori a stat la baza unui progres uluitor. Astfel de valori au transformat un stat precum România, în ciuda dificultăților din perioada de tranziție. Capacitatea de a le implementa încă și mai profund și de a reuși în lupta împotriva corupției endemice ar permite încă și mai mult progres.

Cea mai potrivită cale de a lupta împotriva diferitelor forme pe care frustrările prezentului le vor lua nu este aceea de a spune opusul a ceea ce adversarii afirmă, ci de a apăra în mod consistent acest set de principii.

(……………………………………………………………)

”După ei, în această lectură, dezirabil nu este tratamentul egal, ci distribuția drepturilor și resurselor între diferite grupuri. Acest lucru ar fi o eroare.”

CRONICILE:
Mulți observatori văd în diversele manifestări ale politicii identității un fel de mișcare a drepturilor civile 2.0. Dar este o distorsiune aici.

Yascha Mounk:
Figurile iconice ale gândirii politice africano-americane, de la Frederick Douglass la Martin Luther King erau universaliști. Mobilizau membrii unui anumit grup etnic pentru a rectifica un set specific de nedreptăți.

Dar ceea ce cereau în esență era includerea într-un set de valori universale, construit pe reguli neutre.

Frederick Douglass, în discursul de celebrare a zilei de 4 iulie, a evidențiat ipocrizia momentului în care o parte a cetățenilor celebrau ideea că toți oamenii sunt creați egali, în timp ce pe tot cuprinsul țării cei de culoare erau percepuți ca sclavi.  În acest context, el nu a cerut arderea și distrugerea Declarației de Independență, dar a cerut ca America să aplice valorile pe care fusese fondată.

Ceea ce vedem astăzi și arăt foarte clar în Capcana Identității este că istoria intelectuală din spatele mișcării woke – hrănită din postmodernism, postcolonialism și în special din „teoria critică a rasei” – respinge în mod programatic acest tip de universalism. Ei afirmă că valorile universale și normele neutre ajută la perpetuarea nedreptăților și că o societate mai bună este aceea în care modul în care statul ne tratează pe toți depinde explicit de grupul în care ne naștem.

În această lectură dezirabil nu este tratamentul egal, ci distribuția drepturilor și resurselor între diferite grupuri. Acest lucru ar fi o eroare.
Nu va conduce la un consens social general în jurul unor cauze progresiste, ci, dimpotrivă, la războaie culturale perpetue, la un conflict permanent de sumă zero între blocuri religioase și etnice diferite.

(………………………………………………………..)

”Exact acele instituții a căror misiune trebuia să fie extinderea acestor cercuri de solidaritate, au început să opereze în sens invers, pe fondul presiunii ideologice”

CRONICILE:
Poate o democrație să supraviețuiască fără o narațiune comună/un proiect comun, unul care să pună accent pe lucrurile pe care cetățenii le au în comun și să nu absolutizeze diferențele, identitățile distincte? În memoriile sale, Jim Mattis, un militar, avertiza: „Ceea ce mă preocupă cel mai mult… este divizarea noastră internă… ne împărțim în triburi ostile care se mobilizează cu entuziasm împotriva celuilalt, alimentat de emoție și dispreț reciproc”. Există un fel de climat de tip sunniți vs șiiți și hutu vs tutsi.

Yascha Mounk:
Aparținem în mod natural unor grupuri identitare sub-naționale multiple. Iar acest lucru conferă multora dintre noi un sens social și existențial și face parte din diversitatea naturală a unei societăți libere pe care ar trebui să o celebrăm.

Faptul că oamenii acordă importanță religiei, originii geografice, tradițiilor culturale este un lucru pozitiv. Dar pentru a face societatea de masă contemporană să funcționeze, în special una atât de vastă și de diversă precum Marea Britanie sau Statele Unite, este nevoie de un set de angajamente și identități care țin oamenii laolaltă, care creează legături de solidaritate dincolo de frontierele rasei, ale specificului cultural sau originea etnică.

Pentru acest lucru este nevoie de o narațiuni comune și de instituții care încurajează lărgirea cercurilor și bulelor de solidaritate, de apartenență socială care definesc existența fiecăruia.

Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult astăzi, în special în Statele Unite, este că exact acele instituții a căror misiune trebuia să fie extinderea acestor cercuri de solidaritate, au început să opereze în sens invers, pe fondul presiunii ideologice. Astfel, în loc ca unele dintre cele mai exclusiviste universități din țară să le arate studenților cu background cultural diferit ce au în comun și cum să coopereze, afirmă în mod explicit că scopul unei educații progresiste este acela de a crea ființe rasiale, de a transforma studenții în ființe rasiale, de a face din auto identificarea rasială criteriul primordial despre cum gândesc despre ei înșiși.

Iar aceasta este o fundație care subminează, care nu construiește, nu contribuie la identificarea unor forme de înțelegere și empatie reciprocă, de care societatea contemporană are atâta nevoie pentru a fi una de succes.

(…………………………………………………………)

”Multe dintre ideile care amenință democrația liberală au ajuns instituționalizate în cele mai înalte eșaloane ale societății și sunt dominante în multe dintre instituțiile de bază”

CRONICILE:
Nu ar trebui să avem încredere în reziliența democrației americane, în capacitatea ei de a absorbi astfel de șocuri interne? Vedeți la orizont motive de optimism sau radicalizarea este un fenomen structural care se va amplifica?

Yascha Mounk:
Cred că există motive reale de pesimism.

Ascensiunea social media a creat un mediu tehnologic complet nou. Rezultatul este unul al fragmentării. De cele mai multe ori ajunge să izoleze oamenii în compartimente exclusiviste construite în jurul unor cauze politice particulare, radicalizându-i în timpul acestui proces.

Este simbolică povestea unei activiste vegan care a spus despre cum într-o zi mergea pe stradă și a văzut o fetiță plângând. Mașina de înghețată tocmai trecuse pe acolo și aceasta nu a avut bani de înghețată. Auzind acel lucru, femeia i-a cumpărat înghețată fetiței. Imediat pe twitter a început să fie demonizată de către urmăritorii săi, revoltați de cum a putut o activistă vegan să fie atât de imorală și neprincipială încât să cumpere lapte pentru fetiță?

Partidelor tradiționale le vine extrem de greu să pătrundă în universul acestor mii de bule ideologizate. Mai mult, social media a încurajat căutarea acelora care ni se aseamănă cât mai mult cu putință. Acest lucru a amplificat de o manieră radicală formele de identitate care ne structurează viața și a condus la emergența cauzelor politice de nișă.

Al doilea motiv ar fi acela că ideologia pe care o descriu în Capcana Identității a devenit extrem de puternică în instituțiile mainstream.

În timpul protestelor din 1968,  studențimea radicală mărșăluia pe străzi și în campusuri cu slogane pro Ho Chi Min și Che Guevarra. Însă președinții universităților, directorii de școli, politicienii nu subscriau acelor idei.

Astăzi multe dintre ideile care amenință democrația liberală au ajuns instituționalizate în cele mai înalte eșaloane ale societății și sunt dominante în multe dintre instituțiile de bază.

Există însă și motive de optimism.

Ideile descrise în Capcana identității rămân destul de nepopulare, pentru că există o pletoră de tradiții politice și intelectuale care le resping. Nici cei de centru stânga, nici conservatorii nu cred că tot ceea ce este mai important despre cineva este culoarea pielii. Nici creștinii, nici musulmanii, nici evreii nu cred că lumea ta morală este definită de comunitatea în care te naști. Cred că există potențial pentru creionarea unei mari coaliții care începe să se mobilizeze.

(…………………………………………………………….)

Înterviul integral poate fi citit în revista CRONICILE Curs De guvernare nr. 78.

***

(Citiți și: ”Cristian Grosu / De ce disoluție și ce fel de democrație”)

(Citiți și: ”Disoluția Democrației – Au apărut CRONICILE NR. 78. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)

***

***



Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: