luni

22 aprilie, 2024

25 februarie, 2024

Agricultura europeană se află sub presiunea politicilor verzi – comunitare sau naționale – așa cum, de ani buni, se află industria, în special industria automotive. Nu-i o glumă – oamenii încep să iasă în stradă. Cum se vede din Parlamentul European – sau, mai bine zis, din perspectiva Partidului Popular European, acest echilibru – dintre economia verde din dosarele teoretice ale politicienilor, și economia reală, acolo unde buusinessurile au o problemă nu doar de competitivitate, ci și de supraviețuire?

O discuție, pe această temă esențială, cu europarlamntarul PNL, Siegfried Mureșan:

***


CursDeGuvernare:
Domnule Mureșan, avem aceste fără precedent revolte ale fermierilor din întreaga Europă. Situaţia nu privește doar o țară, nu e doar din Est:la nivelul Partidului Popular European s-au făcut nişte analize sau nişte evaluări în privinţa revendicărilor acestor fermieri?

Siegfried Mureşan:
Da, oamenii care lucrează în sectorul agricol au ieşit în ultimele săptămâni în stradă, şi primul lucru pe care noi, Partidul Popular European, îl spunem este următorul: fermierii produc în Uniunea Europeană hrană la cele mai înalte standarde de calitate. Standardele de calitate din Uniunea Europeană sunt mai mari decât oriunde în lume. Fermierii sunt cei cărora le datorăm securitatea alimentară şi calitatea produselor pe care le mâncăm zilnic. De aceea trebuie în primul rând să fim recunoscători pentru munca pe care o fac şi avem datoria să le ascultăm revendicările şi, dacă putem, să îi ajutăm.

Motivele pentru care au ieşit la proteste diferă de la ţară la ţară şi sunt în mare parte legate de politica la nivel naţional, nu în primul rând legate de decizii europene.

Dar sunt şi într-o oarecare măsură legate de decizii europene. La ce mă refer?
În Germania, de exemplu, fermierii au ieşit deoarece la 1 ianuarie s-a redus subvenţia la motorină.
În România, printre principalele nemulţumiri ale fermierilor a fost creşterea preţului la RCA, creşterea salariului minim pe economie şi au mai fost şi o serie de modificări de natură fiscală.
În Franţa, fermierii au ieşit fiindcă sunt îngrijoraţi de acordul de comerţ şi liber schimb pe care Uniunea Europeană îl încheie cu anumite state din America Latină. Le e teamă producătorilor, agricultorilor francezi că va fi invadată piaţa de produse din America Latină mai ieftine şi mai atrăgătoare pentru consumatorul francez. Deci au fost pe ici-colo şi nemulţumiri europene directe, dar au fost multe nemulţumiri la nivel naţional.


Uniunea Europeană, prin ceea ce a făcut în ultimii ani, a luat nişte decizii care au împovărat fermierii şi deci fermierii, pe bună dreptate, au fost nemulţumiţi. Oamenii trebuie să ştie că în ultimii ani, în toate deciziile legate de politica agricolă comună, adesea partidele socialiste, partidele verzi, ecologiste, au spus: „Stabilim anumite ţinte – de exemplu, de reducere a poluării în sectorul agricol. Nu ne interesează dacă pot fi atinse, nu ne interesează cum vor fi atinse, cu ce preţ şi cu ce eforturi pentru fermieri. Acestea sunt ţintele”.

Noi, Partidul Popular European, ne opunem stabilirii unor ţinte fără studii de impact, fără a şti cu ce costuri sunt posibile acele ţinte şi cine îi ajută pe fermieri dacă atingerea acelor ţinte va aduce costuri suplimentare. Din păcate, în ultimii ani, la nivel european, am văzut că votanţii partidelor antisistem, votanţii partidelor verzi, ecologiste şi chiar şi votanţii partidelor socialiste, în multe ţări membre ale Uniunii Europene, se află în principal în mediul urban, mai ales în state din Europa de Vest, şi acelor partide nu le-a păsat prea mult de mediul rural şi de fermieri.

De exemplu, Comisia Europeană a propus legislaţie care prevede creşterea suprafeţelor de teren necultivat pentru a da terenului posibilitatea de a se regenera, şi noi am fost singurii care am spus: nu susţinem o astfel de măsură cu ţinte atât de ridicate de terenuri necultivate.
Comisia Europeană a propus legislaţie privind reducerea drastică a consumului de pesticide. Cu toţii vrem ca pesticidele să fie utilizate cât mai puţin. Normele de utilizare a pesticidelor în Uniunea Europeană, de altfel, sunt ridicate acum, dar Comisia a propus ca pesticidele să fie reduse foarte mult, foarte repede, un lucru ce periclita cantitatea produselor agroalimentare produse în Uniunea Europeană, şi de aceea noi am spus că vrem să modificăm acele ţinte ale Comisiei Europene, în timp ce alte familii politice erau dispuse să le accepte tocmai fiindcă fermierii s-au opus acelor reduceri de pesticide. Comisia Europeană acum a retras complet proiectul de lege.

Deci au fost şi câteva nemulţumiri legate de măsuri de la nivel european, unele deja intrate în vigoare, altele doar propuse, dar în principal au fost şi nemulţumiri legate de decizii luate de guvernele statelor membre.

CursDeGuvernare:
Avem inflaţia de bază, cea care afectează coşul omului sărac, coşul celui la care alimentele reprezintă un procent semnificativ din consum, acolo inflaţia de bază a fost de 30-40%. Am avut, de urând, o discuţie cu un om dintr-un mare business agri și mi-a spus că da, într-adevăr, alimentele s-au scumpit cu între 40-60%, pentru că astea sunt costurile. Şi mi-a prezentat o conjunctură: preţ mare la energie, preţ mare la inputuri şi apoi genul ăsta de reguli care scumesc produsele agricole. Şi omul ridica problema în felul următor: avem aici o chestiune de înţelegere economică. Dvs. cum vedeţi împăcarea acestor rigori oarecum teoretice
, pe de-o parte, şi pe de altă parte partea practică, acolo unde unu plus unu trebuie să facă doi?

Sigfried Mureşan:
În primul rând, sunt complet de acord cu ceea ce aţi spus: nu poţi să-i ceri fermierului să lucreze mai puţin teren şi să lase mai mult teren nelucrat şi în acelaşi timp să-i ceri să reducă consumul de pesticide.
Practic, îi reduci de două ori cantitatea pe care o poate produce. Ne afectezi pe noi, consumatorii, fiindcă nu vom mai avea suficientă hrană, va creşte preţul şi afectezi şi veniturile fermierului şi-i pui în pericol existenţa. Și tocmai de aceea eu am propus chiar săptămâna trecută în plenul Parlamentului European un set de şapte măsuri.

În primul rând, am spus: nicio decizie în sectorul agricol să nu se mai ia fără un dialog permanent cu fermierii, pentru a şti care e impactul deciziei noastre asupra fermierilor. Deci, în primul rând, nicio decizie fără dialog cu fermierii.

Doi – Nicio decizie fără a cunoaşte care e impactul deciziei asupra fermierilor. Iar dacă decizia duce la costuri suplimentare sau la scăderi de venit pentru fermieri, aceşti fermieri trebuie ajutaţi, trebuie alocate compensări.

Trei – Reducerea birocraţiei pentru fermieri. Fermierii să petreacă mai mult timp pe ogor, lucrând, decât în casă şi în birou, completând documente şi formulare, în special. Prin noi ţinte şi noi măsuri, s-au introdus tot mai multe solicitări fermierilor, tot mai multe reguli, restricţii, reglementări. Când trebuie să facă ce – când au voie să culeagă, când nu au voie să culeagă… E prea multă birocraţie pentru ei. Deci, reducerea birocraţiei.

Patru  – Asigurarea calităţii şi cantităţii în Uniunea Europeană. Noi trebuie să producem mai multă hrană în Europa, nu mai puţină hrană în Europa, în condiţiile în care nu ne mai putem baza pe importuri din anumite zone ale lumii – şi am văzut cu toţii că dependenţa de dictaturi poate fi un risc în vremuri de criză. Noi trebuie să producem mai multă hrană în Uniunea Europeană, nu mai puţină. Cum am spus la început, calitatea e bună, dar trebuie să asigurăm şi cantitatea.

Cinci – Investiţii în zona rurală. Pe lângă susţinerea agricultorilor, trebuie să investim în transport, în infrastructură, în digitizare, în mediul rural – este de asemenea important.

Șase – Sprijin în vremuri de criză. Exact cum aţi relatat şi dvs., în ultimii ani a existat o volatilitate mare a preţurilor. Rusia a invadat ilegal şi ilegitim Ucraina. Ucraina nu a mai putut exporta. Au lipsit produsele din Ucraina în anumite zone ale lumii, preţul a crescut. După care Ucraina a exportat, produsele din Ucraina au inundat anumite pieţe şi impactul, nu neapărat asupra pieţelor în ansamblu, dar la nivel local, a fost unul semnificativ. A scăzut preţul; preţ de dumping, fermierii locali au fost afectaţi. Ca atare, sprijin în vremuri de criză, inclusiv mobilizarea rezervei de criză a Uniunii Europene, acordarea de compensări financiare fermierilor.

Șapte – Vrem să ajutăm Ucraina, dar ajutând şi fermierii din Uniunea Europeană în acelaşi timp, adică: ceea ce putem absorbi noi pe pieţele europene din Ucraina, să absorbim; ceea ce nu putem absorbi, fiindcă cantităţile produse de Ucraina sunt prea mari, trebuie să ajutăm Ucraina să exporte spre alte regiuni ale lumii. Căci Ucraina exporta înainte de război, mult spre Orientul Mijlociu, Africa, nordul Africii. Produsele din Ucraina trebuie să ajungă acolo. Dacă nu, oamenii de acolo nu vor avea ce mânca, vor fi neliniştiţi, riscăm chiar şi un nou val migraţionist.
Deci nu am ajuta Ucraina dacă am face promisiunea falsă Ucrainei de a importa toate produsele din Ucraina, chiar dacă nu avem nevoie de ele aici. Trebuie să oferim Ucrainei sprijin real, adică să primim la noi ceea ce putem, iar ce nu putem primi să asigurăm Ucraina să exporte spre acele ţări unde produsele sunt aşteptate.

CursDeGuvernare:
Spuneaţi că o bună parte dintre măsurile care îi nemulţumesc pe fermieri provin din decizii ale politicilor naţionale. Dar din perspectiva politicilor Uniunii Europene, de politică agricolă comună, dvs. cum vedeţi anii următori? Următorii cinci ani, următorii zece ani. Vă întreb asta pentru că e an electoral. Toată lumea vrea linişte, se renunţă la nişte măsuri, se pun pe hold nişte stringenţe de directivă. Dar după ce va trece acest an electoral, dvs. cum vedeţi această tranziţie către,  hai să spunem așa, o agricultură verde?

Sigfried Mureşan:
Adevărul este următorul: toată lumea la nivelul Uniunii Europene vrea combaterea schimbărilor de climă, vrea reducerea poluării, vrea îmbunătăţirea eficienţei energetice. Cu cât sunt mai eficient din punct de vedere energetic, cu cât blocul meu e anvelopat mai bine, cu atât pot să încălzesc apartamentul  cu un consum mai mic de energie şi la un cost mai mic. Toţi vrem asta.

Vestea bună este că realizarea tranziţiei spre o economie verde este acum un obiectiv asumat de majoritatea oamenilor politici, inclusiv de la nivel local. Fiecare primar vrea să cumpere autobuze electrice, puţin poluante, iar sectorul privat doreşte să realizeze această tranziţie spre surse regenerabile de energie.

În urmă cu cinci ani, acesta nu era un obiectiv principal al sectorului privat. Acum el există, fiindcă sectorul privat înţelege că a te baza pe combustibili fosili va fi tot mai scump, va fi incert, va fi tot mai dificil în viitor.

Ca atare, vedem, fiecare întreprinzător care şi-a pus panouri solare pe fabrică e mândru de acest lucru. Sunt tot mai multe produse reciclate, tot mai multă energie regenerabilă. Avem suficient vânt, suficientă apă, suficient soare în Uniunea Europeană. De ce să depindem de gazul, de cărbunele şi de petrolul murdar din Federaţia Rusă sau din alte zone ale lumii?

Deci există voinţă, şi tocmai de aceea cred că măsurile legate de „Green Deal” nu mai trebuie impuse acum cu forţa, cum au fost impuse în trecut.

În plus, oamenii văd acum război în Orientul Mijlociu, război în Ucraina… Deci oamenii vor tranziţia spre o economie verde, oamenii participă, tranziţia se realizează cu oamenii deja, nu se mai realizează împotriva oamenilor, dar trebuie făcută ţinând cont de realitatea în care ne aflăm. Sunt convins că acest proces de reducere a poluării, de combatere a schimbărilor de climă va continua.

Sunt convins că el este inclusiv în folosul fermierilor, căci fermierii sunt principalii afectaţi de încălzirea globală, de fenomene meteorologice extreme – dacă e secetă, dacă sunt furtuni, dacă sunt alunecări de teren, fermierii sunt afectaţi. Fermierii vor aşadar combaterea schimbărilor de climă.

Însă măsurile pe care le propunem şi tot acest proces trebuie făcut împreună cu ei, nu împotriva lor. Deci văd acest proces continuând, dar văd fermierii incluşi mult mai mult în deciziile ce vor fi luate. Și, de altfel, emisiile de dioxid de carbon încă trebuie reduse şi în agricultură, dar în transport, în industrie, la locuinţe trebuie reduse mai mult decât la agricultură.

Ce încerc să spun este: fermierii nu sunt problema principală şi tranziţia spre economia verde trebuie făcută categoric cu ei, nu împotriva lor.

CursDeGuvernare:
Într-o situaţie oarecum asemănătoare, poate nu atât de stringentă, se află industria. Există ramuri întregi din industrie care sunt, sub o formă sau alta, afectate din perspectiva competitivităţii de regulile „Green Deal”. Știm bine că industria automotive se află sub această presiune. Noi le judecăm doar din perspectiva competitivităţii în acest moment a industriei europene. Partidul Popular European cum se poziţionează faţă de aceste ţinte?

Sigfried Mureşan:
În primul rând, în ultimii ani am avut un cost crescut al energiei, şi acest lucru afectează industria.

Tocmai de aceea investim, pentru a accelera tranziţia spre energii regenerabile, spre surse verzi de energie. Uniunea Europeană a simplificat cadrul legislativ pentru ca investiţiile regenerabile să fie mai rapide, mai simple, mai ieftine, tocmai pentru a reduce dependenţa de surse externe de energie şi a fi mai puţin vulnerabili la preţuri crescute.

Uniunea Europeană a luat şi măsuri privind reorganizarea pieţei energetice, astfel încât manipularea pieţei, aşa cum a fost ea efectuată de Federaţia Rusă în toamna anului 2021, în special, să nu mai fie posibilă.

Și vedem că, urmare a faptului că am reformat piaţa, urmare a faptului că cumpărăm din zone în care avem încredere, urmare a faptului că producem regenerabil mai mult aici şi nu mai trebuie să cumpărăm atât de mult, urmare a faptului că am creat un mecanism european de achiziţie la comun a gazului, prin care cumpărăm gaz la comun, cu toată puterea Uniunii Europene, îl stocăm la comun şi-l punem la dispoziţia celor care au nevoie atunci când au nevoie – cumpărăm gaz lichefiat din ţări în care putem avea încredere, din Statele Unite ale Americii, cumpărăm mult din Norvegia -, urmare a acestor măsuri preţul la energie s-a stabilizat la un nivel mai mic şi riscul ca creşteri de preţuri cu caracter speculativ, cum au existat în trecut, este mai mic.

Deci industria are motive acum să creadă că în viitor preţul nu va mai fluctua, aşa cum a fluctuat în ultimii ani.

Repet, am reuşit să reducem foarte mult dependenţa de gazul, de petrolul din Federaţia Rusă.

În plus, Uniunea Europeană a creat, de exemplu, un fond al tranziţiei juste, din care doar României îi sunt alocate 2,1 miliarde de euro pentru a ajuta acele regiuni care trebuie să se adapteze cel mai mult – regiunile în care avem industrie grea, avem minerit. De exemplu, din acest fond european al tranziţiei juste, România primeşte 2,1 miliarde euro pentru şase judeţe: Hunedoara, Dolj, Gorj, Prahova, Galaţi, Mureş. Sunt judeţe în care avem industrie chimică, siderurgie, minerit, industrie petrolieră, rafinării. Deci există ajutoare şi o mare parte din aceste fonduri vor ajunge în sectorul privat.

Cum am spus, Uniunea Europeană a şi simplificat regulile pentru ca investiţiile în regenerabile, pentru ca industria să-şi poată instala propriile panouri solare, de exemplu, să fie facilitate.

Am schimbat şi regulile pentru umplerea rezervoarelor de gaz şi, de exemplu, vara trecută, rezervele de gaz au fost deja din lunile august-septembrie mult mai mare decât oricând în trecut. Deci achiziţionăm altfel gazul, mai ales în lunile de vară, şi suntem mai bine pregătiţi pentru lunile de iarnă. De aceea, cred că nu vom mai vedea în următorii ani această volatilitate pe care am văzut-o în ultimii doi ani de zile.

Legat de ţintele pentru anul 2040, am stabilit şi am agreat cu toţii să reducem până în anul 2030 emisiile de dioxid de carbon cu 55% faţă de anul de referinţă şi dorim ca până în anul 2050 să fim neutri din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, adică să nu emitem mai mult decât poate natura absorbi pe căi naturale sau decât se poate stoca.

Pentru a realiza ţinta de neutralitate climatică în 2050, obiectivul stabilit în 2030 e corect, e bun, e suficient, dar trebuie să spunem şi ce facem între 2030 şi 2050, Adică degeaba ne atingem obiectivul aici în 2030, dacă nu creştem, nu-l atingem pe cel din 2050. Comisia Europeană avea o obligaţie legală de a prezenta aceste ţinte pentru anul 2040. Ea a respectat această obligaţie, de aceea le-a prezentat. Este doar o comunicare din partea Comisiei Europene, nu este nicio obligaţie.

Dar eu cred că e nefericit că Comisia a prezentat aceste ţinte acum, în condiţiile în care fermierii sunt nemulţumiţi. Există oarecare incertitudine şi mai ales riscăm ca politicienii antieuropeni, extremişti, eurosceptici să folosească această comunicare – că e doar o comunicare a Comisiei Europene, nu e un proiect legislativ împotriva oamenilor. În plus, pentru a genera temeri şi a spune oamenilor: „Ştiu, Uniunea Europeană vrea să-ţi facă rău”.

Adevărul e următorul – şi ce spun acum spun, cred, în premieră în România:

am stabilit ţinta de -55% până în 2030 şi neutralitate climatică până în 2050. Prin toate legile care sunt adoptate şi în vigoare acum, dacă aceste legi sunt aplicate, în anul 2040 vom avea o reducere a emisiilor de dioxid de carbon de -88%. Deci Comisia, prin această comunicare, doar a certificat această reducere şi, practic, obiectivul pe care ea îl setează – dar, repet, e doar o comunicare, nu e nicio lege – e doar un pic mai mare decât traiectoria pe care ne aflăm oricum. Deci ea nu înseamnă nicio împovărare adiţională pentru oameni. De aceea, putem privi această comunicare relaxat. Dar eu cred totuşi că Comisia a greşit prezentând acum aceste cifre, fiindcă, repet, mi-e teamă că antieuropenii vor face campanie pe aceste cifre.

Comisia Europeană are obligaţia legală de a veni cu o comunicare în acest domeniu până pe 13 iunie. De aceea, eu cred că comisia ar fi făcut mai bine dacă ar fi venit cu aceste cifre imediat după alegerile europarlamentare, nu să încingă spiritele acum, înaintea alegerilor.

Dar, sigur, alegerile nu sunt tema discuţiei noastre de astăzi. Dar asta vreau să spun: nu sunt, de fapt, obligaţii suplimentare. Nu e nicio lege, e doar o comunicare privind traiectoria pe care, de fapt, oricum ne aflăm.

CursDeGuvernare:
O ultimă întrebare. Este foarte evident baleiajul societăţilor către extremele politice – că sunt de stânga sau că sunt de dreapta. Sau către, să le spunem așa, mişcările populiste. Cum vă explicaţi, din perspectiva unui partid mainstream, cum e Partidul Popular European, dimensiunea acestui baleiaj?

Sigfried Mureşan:
În primul rând, populiştii sunt un pericol – oamenii trebuie să conştientizeze acest lucru.
Extremiştii antieuropeni sunt un pericol peste tot unde au fost la putere şi au influenţat mersul ţării lor, de exemplu antieuropean – Tsipras în Grecia sau în Marea Britanie, cu Brexitul.
Peste tot unde au influenţat mersul ţării lor au lăsat dezastru în urmă. Ei sunt în pericol. Oamenii trebuie să conştientizeze asta.

Însă odată ce oamenii conştientizează, cred că problema e în mare parte rezolvată, şi anume: în momentul de faţă – şi trebuie să spunem oamenilor, ca oamenii să conştientizeze -, avem în Parlamentul European două grupuri antieuropene, care însumează 125 de europarlamentari plus 50 de neafiliaţi – 175 din 700, un sfert din Parlament, 25%. Aceşti populişti sunt izolaţi, sunt gălăgioşi, câteodată nepoliticoşi, dar nu influenţează cu nimic deciziile la nivel european.

Fac următoarele prognoze: consider că după alegerile europarlamentare forţele proeuropene vor câştiga alegerile europarlamentare şi vor rămâne majoritare. Cred că grupul Partidului Popular European va continua să fie cel mai mare grup şi în viitorul Parlament European. Prima predicţie, prima prognoză: grupurile proeuropene vor rămâne majoritare.

Cea de-a doua predicţie: grupurile proeuropene vor lucra împreună.

Cea de-a treia predicţie: grupurile antieuropene vor rămâne izolate şi minoritare, nu vor influenţa deciziile.

Și cea de-a patra predicţie: antieuropenii nu vor fi uniţi. Un antieuropean din Italia spune lucruri urâte despre românii din Italia. Un antieuropean din Polonia, din Franţa spune lucruri urâte despre polonezii veniţi în Franţa. Aceşti oameni nu se pot aşeza la aceeaşi masă. Cred că vor fi în mai multe grupuri, vor continua să fie izolaţi şi nu vor influenţa mersul lucrurilor.

Și ultimul lucru important: un antieuropean care spune: „Merg în Uniunea Europeană şi mă cert cu toată lumea” nu poate obţine nimic pentru ţara lui. Pentru a putea obţine lucruri pentru ţara ta la nivel european trebuie să faci propuneri care sunt bune pentru România, dar acceptabile pentru toţi ceilalţi. Doar atunci obţii sprijinul majorităţii. Dacă spui: „Mă duc să iau decizii împotriva tuturor celorlalţi” obţii voturile a 10-15 europarlamentari din ţara ta, dar vei avea imediat cel puţin 650 împotriva ta. Nu vei obţine nimic.

Oamenii trebuie să înţeleagă că, în fond, partidele proeuropene sunt cele care decid în Uniunea Europeană, sunt cele care pot lua decizii pentru oameni şi sunt cele care vor decide şi în următorii ani. Euroscepticii nu au soluţii, se joacă cu temerile oamenilor şi nu au nici influenţe la nivel european.

CursDeGuvernare:
Aritmetica va rămâne aritmetică. Dar, pe de altă parte, cum poate fi totuşi combătută sau oarecum dezamorsată această radicalizare din interiorul societăţilor? Şi când spun radicalizare nu mă refer la cum vor arăta lucrurile în Parlamentul European – acolo unde, cu siguranţă, majoritatea va fi o majoritate proeuropeană. Dar în ce e dincoace de Parlamentul European, în societăţi, acolo unde vedem o radicalizare, cum poate fi combătut acest fenomen?

Sigfried Mureşan:
Buna guvernare e partea importantă a răspunsului. Partidele aflate la guvernare trebuie să rezolve problemele oamenilor, să transmită mesajul clar că au soluţii la problemele oamenilor. Populiştii, extremiştii trebuie combătuţi. Trebuie să şi spunem oamenilor de ce ceea ce extremiştii spun e periculos.

Nu am văzut niciun extremist de la protestele fermierilor din săptămânile trecute venind cu soluţii reale pentru fermieri. Trebuie spus oamenilor că extremiştii nu au soluţii şi trebuie spus că adesea extremiştii doresc doar nelinişte, dezordine şi, în special în contextul dezinformării propagandei dinspre Federaţia Rusă, nu e nicio exagerare dacă spun că mişcările antieuropene sunt susţinute de Federaţia Rusă. Ruşii ştiu că niciunul dintre noi nu mai e atras de modelul rus, bazat pe izolare, bazat pe sărăcie, bazat pe ură, bazat pe violenţă. Și de aceea ruşii nu mai încearcă să creeze un curent prorus în societate, că nimeni nu mai vrea să aibă a face cu ei.

Dar tocmai fiindcă ştiu că nu mai pot crea un curent prorus încearcă să creeze un curent antieuropean, astfel încât oamenii să meargă împotriva instituţiilor europene, împotriva valorilor europene, împotriva modului de viaţă european, bazat pe justiţie, pe dreptate, pe stat de drept, pe libertate.

***

(Citiți și: ”Video-interviu Marian-Jean Marinescu / Dacă-i întrebi „Cu ce acoperim necesarul de energie?”, răspunsul lor este: „This is not my job”.”)

(Citiți și: ”Marian-Jean Marinescu / Euro 7. Între a fi și a nu fi”)

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Acest text se adresează în primul rând tinerilor, adică celor

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: