Interesele României în ecuația TTIP: Eliminarea unor taxe vamale şi a dublei reglementări

În contextul negocierilor privind Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) purtate de Statele Unite ale Americii (SUA) şi Uniunea Europeană (UE), România, a cărei economii ar urma să cunoască o creştere cuprinsă între 0,26% şi 3,9% din PIB ca urmare a implementării TTIP, are o serie de revendicări.

Companiile locale cu relaţii comerciale în SUA cer eliminarea unor taxe vamale, recunoaşterea reciprocă a standardelor din diferite industrii acolo unde acestea coincid, precum şi apărarea producătorilor locali, acolo unde ei au costuri mai mari ca urmare a unor reglementărilor mai aspre din UE.

Acestea sunt concluziile unei consultări publice realizate la nivel local de europarlamentarul român Sorin Moisă în scopul identificării intereserelor ofensive şi defensive ale economiei româneşti în cadrul TTIP.

Cerinţele mediului de afaceri din România au fost prezentate public oficialilor europeni care se ocupă de negocieri în cadrul unui eveniment ce a avut loc vineri în Capitală şi la care au participat atât reprezentanţi ai Comsiei, cât şi reprezentanţi ai Statelor Unite.

„Dorim eliminarea completă a tarifelor vamale americane la încălţăminte şi la produse ceramice, dorim liberalizarea completă a pieţei energiei între SUA şi Europa, dorim ca România să aibă acces deplin la tehnologiile americane de ultimă generaţie, dorim condiţii care să îmbunătăţească accesul reciproc pe piaţa medicamentelor generic, dorim armonizarea standardelor în industria auto pentru a putea exporta mai mult în SUA, dar dorim şi să ne protejăm industria avicolă atâta vreme cât suntem convinşi că standardele europene pe care jucătorii noştri trebuie să le respecte sunt mai stringente şi costisitoare decât cele americane”, a arătat europarlamentarul Sorin Moisă.

În 2014, valoarea exporturilor României către Statele Unite s-a ridicat la 974,2 milioane de euro, iar importurile din SUA au însumat echivalentul a 679,7 de milioane de euro, potrivit celor mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică (INS).

Interesele României

• Eliminarea tarifelor la exporturile de încălţăminte în SUA: aceste tarife ajung, în funcţie de tipul de încălţăminte, până la 37,5%. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte importurile de îmbrăcăminte, o parte a industriei textile se teme că reducerea tarifelor la importurile de îmbrăcăminte din SUA va avea ca efect înlocuirea produselor româneşti pe piaţa europeană.
• Eliminarea tarifelor la exporturile de produse ceramice: acestea variază între 8,5% şi 28%.
• Eliminarea taxelor vamale aplicate exporturilor europene de vin. Cu toate că sunt destul de mici, acestea îi afectează pe exportatorii care comercializează volume mai mici pe piaţa americană.
• Industria de software, engineering, dar şi vânzătorii de bunuri şi echipamente industriale doresc eliminarea sau facilitarea vizelor pe termen scurt pentru lucrătorii detaşaţi în interes de serviciu. O schimbare a regimului vizelor ar fi necesară deoarece companiile din România au uneori nevoie să trimită un angajat care să facă instruire cu clienţii americani de software, să ofere consultanţă sau servicii de întreţinere.

• Industria românească de IT doreşte evitarea prin sau în interiorul TTIP a obligaţiilor de localizare a datelor.

„România fiind o putere în domeniul IT, şansele de a avea centre de date localizate în România sunt mai mari decât pentru alte ţări. Fapt pentru care eventuale obligaţii de localizare a datelor la nivel naţional în alte state limitează şansele de creştere a acestui domeniu”, se arată în materialul realizate de europarlamentarul român în urma consultărilor cu reprezentanţii industriei.

• Automobile, componente şi accesorii auto: recunoaşterea reciprocă a standardelor şi reglementărilor identice ar permite jucătorilor locali, mai ales furnizorilor generalişti de piese să poată vinde şi în SUA.

O revendicarea similară există şi din partea sectorului farmaceutic românesc care cere „amortizarea pe cât posibil a celor două farmacopei”.

• Industriile energo-intesive din România, în particular cea chimică, au probleme în a concura pe piaţa SUA din cauza energiei foarte ieftine de care beneficiază competitorii americani. De aceea, solicită liberalizarea pieţei energiei.

„Liberalizarea deplină a comerţului cu energie, în special cu gaz lichefiat, este deci şi o cerinţă românească, acesta fiind unul dintre factorii care pot duce la o reechilibrare a preţurilor între cele două maluri ale Atlanticului”, se arată în documentul prezentat public.

• Exporturile de apă minerală sunt îngreunate deobligaţia de a obţine licenţe separate în statele SUA. Producătorii vor un acces mai facil pe piaţa americană.
• Eliminarea România de pe lista de ţări care au nevoie de o licenţă specială de export pentru anumite tehnologii de vârf, cum ar fi calculul de înaltă performanţă.

• Recunoaşterea echivalenţei între sistemul de inspecţie român/european şi cel american pentru exporturile de carne şi produse din carne.

Pe de altă parte, industria din România îşi doreşte neacceptarea importurilor de carne de pasăre tratată cu apă clorinată din Statele Unite. „Aceasta este o dorinţă socială largă, existând o memorie colectivă negativă a pulpelor americane presupus tratate cu hormoni de creştere în anii 90, cât şi a industriei, care consideră că este supusă la standarde mai numeroase, înalte şi costisitoare, de-a lungul întregului proces de producţie, decât competitorii americani”, notează Sorin Moisă.

Un caz aparte a fost adus în discuţie de companiile care fac mobilă. Acestea cer păstrarea unor termeni avantajoşi de acces pe piaţa SUA în raport cu competitivitatea din Vietnam şi alte state asiatice membre ale recentului tratat cu zona Pacificului încheiat de SUA (TPP). Prin avansul conferit de concesiile obţinute în TPP, concurenţii asiatici pot înlocui pe piaţa americană mobila construită în România.