Puterea de cumpărare a pensionarilor a scăzut în trimestrul al III-lea din acest an cu 0,6%, deși pensia medie lunară s-a majorat cu 0,3% față de trimestrul anterior și cu 1,7% față de același trimestru din anul precedent. Datele INS arată că nivelul mediu al pensiei de asigurări sociale a fost de 771 lei iar cel al pensiei de asigurări sociale de stat a fost de 778 lei.
Explicația celor două valori este că este că pensionarii de asigurări sociale de stat reprezintă ceva mai puțin de 86% din numărul total de pensionari de asigurări sociale. De reținut și diferențele mari existente în profil teritorial și un contrast maxim concentrat la nivel local, valoarea minimă fiind regăsită în județul Giurgiu (624 lei) și valoarea maximă în municipiul București (982 lei, respectiv cu 57% mai mult).
Faptul că numărul beneficiarilor de pensii s-a redus cu 107 de mii față de anul trecut și cu 24 de mii pe parcursul trimestrului III iar pensia medie s-a majorat fără să se fi modificat punctul de pensie arată că noii pensionari au beneficiat la ieșirea din activitate de pensii mai mari decât cei care au ieșit, din motive obiective, din evidențele statisticii oficiale.
(Citește și: Se pregătește Bugetul / Dezechilibrul la plata pensiilor ne înghite tot deficitul bugetar )
Dacă se face o trecere în revistă a pensionarilor în structură, se observă că numai 72% dintre ei sunt propriu-zis persoane în vârstă iar dintre acestea nu mai știm câte au îndeplinit vechimea legală cerută pentru ieșirea din activitate ( din iunie 2010, nu se mai face diferențierea după stagiul de cotizare la comunicatele oficiale, la acea dată erau sub 40% care să îndeplinească și această condiție).
Dacă se face referire doar la pensionarii propriu-ziși se constată că pensia este, în realitate, cu peste 13% mai mare decât cea medie iar pensia anticipată se duce la peste 20% în plus. Cei care coboară media nu sunt cei care au vârsta și vechimea necesare, sunt cei care au grăbit ieșirea la pensie (-18,1%), au contribuit parțial sau deloc la sistemul de asigurări din cauza dizabilităților sau pur și simplu sunt rude ale celor care au contribuit.
De remarcat că aceste două categorii din urmă, care reprezintă peste un sfert din total, sunt mai degrabă primitori de pensii decât pensionari. Recent, și persoanele cu dizabilități au ieșit statistic din această categorie dacă au îndeplinit vârsta la care s-ar fi pensionat legal, așa încât numărul pensionarilor pentru limită de vârstă a fost încă o dată ”suplimentat” și nu poate fi comparat cu datele de dinainte de 2010.
Dar cea mai mare distrorsiune de percepție în privința mediei mici a pensiei ”primite după o viață de muncă” o produc beneficiarii ordonanței OUG 6/2009, privind instituirea pensiei sociale minim garantate. de 350 lei (ce-i drept, diferența dintre acest cuantum și pensia cuvenită se suportă de la bugetul de stat, dar și transferul pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale se face din aceeași sursă).
Peste 600 de mii de persoane au, pe această cale, pensii mici față de necesități dar mari față de contribuția pe care au avut-o la vremea lor pentru plata pensiilor celor ieșiți din activitate. 421,6 mii sunt persoane din sistemul asigurărilor sociale de stat care au ”reușit” contraperfromanța de a nu scoate nici măcar un punctaj de 0,4776 la calculul pensiei și doar 183,9 mii persoane provin din fostul sistem pentru agricultori cărora nu li s-a cerut vreo plată la vremea când erau în activitate.
Din moment ce valoarea 1 a punctajului corespunde salariului mediu iar raportul dintre salariul minim și cel mediu era în 1989 de circa 0,66, rezultă că s-au conjugat, pentru aproape o jumătate de milion de români două condiții, salariul foarte modest și perioada lucrată mai mică cu cel puțin zece ani față de cea legală.
Revenind la diminuarea puterii de cumpărare pe medie a pensionarilor, poate ar fi fost util ca asumarea responsabilității de către stat față de traiul celor care au lucrat să țină cont mai mult de contribuția fiecărui contribuabil la vremea lui și mai puțin de votul universal și egal, indiferent de contribuția la societate. Mai întâi ar fi trebuit conservată puterea de cumpărare a celor care au contribuit și abia apoi, făcută protecția socială a votanților în funcție de posibilitățile rămase. Altminteri, prin mesajul transmis indirect, vom ajunge să lamentăm etern de ce se evită plata impozitelor.
2 răspunsuri
Presupun ca o pierdere de putere de cumparare de 0,6 % la o pensie de 6.000 lei lunar e o tragedie . La o pensie de 16.000 lei lunar (ca sint si din astea in tara minunilor) e o catastrofa . 🙂
Neaparat sa fie marite TOATE cu 4 % . 🙁
Utilizati frecvent in textele dumneavoastra sintagma „vechimea legala” referitor la unul dintre parametrii pensiei. Fara sa vreti introduceti o perspectiva falsa in discutie. Legea recunoaste ca fiind stagii LEGALE de contributie (care dau dreptul la obtinerea unei pensii) perioade de activitate mai mari de 15 ani. Orice stagiu de cotizare mai mare de 15 ani este legal. Un stagiu standard COMPLET de cotizare este de 35 de ani pentru barbati si 32 de ani pentru femei.
Aceasta situatie nu este de regasit doar in Romania, ci in toate statele care au sisteme publice de pensii. Toate statele care recunosc si ofera pensii publice recunosc stagii minime legale de 10-15 ani, chiar daca pensiile cuvenite sunt foarte mici. Spre deosebire de cazul Romaniei, in statele europene dezvoltate se recunoste persoanelor care au contribuit mai putini ani decat stagiul minim legal dreptul la o suma unica, la retragerea din activitate. Nimeni nu contribuie degeaba, nimanui nu i se fura banii!
Ponderea pensionarilor cu stagii de cotizare standard in totalul beneficiarilor de pensii este in toata Europa si SUA cam aceeasi.
Apreciez interesul domnului autor pentru subiectele de natura sociala, dar nu ar strica o mai vasta consultare a legilor romane si straine si utilizarea corecta a notiunilor. Altfel, fara sa vrea, contribuie masiv la constructia unei opinii publice neinformate/dezinformate.