Între fabrică şi raft, produsul nu se mută instant. El trebuie ambalat, condiţionat, încărcat, transportat, descărcat, păstrat, aşezat etc. Toate acestea costă, şi costă mai mult la noi decât în alte ţări. Ceea ce explică în bună parte nivelul mai ridicat al preţurilor la anumite produse.
Concentrarea dezbaterilor referitoare la inflaţie aproape exclusiv asupra producţiei, cu costuri de materii prime, muncă şi utilaje, şi desfacerii, cu reclamă, concurenţă etc., eludează un factor foarte important ca pondere în preţ, factor care poate face diferenţa între “ieftin” şi “scump”.
Explicaţia primară pentru pentru aceste costuri ridicate o constituie infrastructură slabă. Statele occidentale au o o infrastructura mult mai performantă decât cea de la noi. Nu doar autostrăzi, dar şi căi ferate, porturi maritime şi interioare portuara, rutiera, cat si coridoarele logistice de interior, porturi interioare cu instalaţii performante.
La problemele de infrastructură se adaugă numărul mare de intermediari care se interpune între compania producătoare şi raftul magazinului. Majoritatea producătorilor şi importatorilor care operează în România apeleaza la distribuitori, care, la rândul lor, folosesc alţi intermediari pentru trimiterea produselor in magazine, ceea ce duce la creşterea preţurilor la consumator.
Dublu faţă de Occident
Per total, rezultatul este că nivelul mediu al costurilor logistice în preţul produselor din România este în jur de 10%, comparativ cu 5% în Occident.
Soluţiile se cunosc, dar nu sunt aplicate corespunzător. Ele sunt reducerea numărului de intermediari şi externalizarii activităţii de transport şi logistică.
Externalizarea serviciilor de logistică a adus în Marea Britanie o reducere a costurilor pe produs de la 7,5% din cifra de afaceri la circa 2,5%. Aplicarea metodelor performante de logistică permite, totodată, reducerea nivelului de stocuri cu 30-40% şi timpul de circulaţie a producţiei cu 25-40%.
Dar pentru aceasta, sunt necesare investiţii în parcuri auto cat şi în softuri logistice, o organizare mult mai performantă a livrărilor. Activităţi ce pot fi desfăşurate mult mai eficient de firme specializate decât de fiecare firmă pe cont propriu. În SUA, se spune că fiecare dolar investit în perfecţionarea sistemului logistic aduce o sută de dolari în plus la cifra de afaceri.
Ori, cele mai multe companii producătoare sau importatoare din România se ocupa singure de logistică. Mai puţin de 10% din firmele de pe piaţa românească şi-au externalizat activitatea de logistică, comparativ cu 80% în Franţa. De aici rezultă un dezavantaj net, dar şi o oportunitate strategică pentru diminuarea treptată a costurilor, implicit a preţurilor la raft şi a inflaţiei.
Dată fiind şi poziţia geografică strategică a ţării, dezvoltarea infrastructurii şi implementarea unor politici favorabile în domeniul logisticii ar putea amplifica semnificativ creşterea economică a României, reducând simultan preţurile şi, ajutând consistent, procesul de dezinflaţie.
Un exemplu simplu: apa minerală
Cel mai bun exemplu de produs de costuri logistice majore îl reprezintă apa minerală. Mai puţin de 2% din preţul de raft, situat la peste 2 lei este dat de preţul la îmbuteliere. Cel mai mult costă ambalarea şi transportul. Cu sticla de plastic PET la un preţ de 0,3-0,4 lei şi costul transportului la un nivel similar.
În plus, apa minerală are prostul obicei de a îngheţa iarna, cu riscul de a expanda şi a strica ambalajul, şi de a fi afectată de statul în soare vara, după care nu ar mai trebui consumată din motive de sănătate. Motiv pentru care foarte important să fie transportată, manipulată şi depozitată cu mai multă grijă decât s-ar părea la prima vedere.
Nu întâmplător, producătorii de top mondiali care au cumpărat şi licenţe de exploatare de apă minerală în România reuşesc, prin logistica ceva mai performantă, să ofere şi preţuri mai reduse la produsele pe care le oferă consumatorilor.
***
Potrivit definiţiei academice, logistica reprezintă procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite ( alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese ) în interiorul firmei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă.
Un răspuns