marți

26 martie, 2024

12 aprilie, 2011

Cifrele anunţate luni de INS sunt necruțătoare. Inflaţia măsurată pe ultimele 12 luni a trecut pragul de opt procente, după ce creşterea preţurilor anunţată pentru luna martie a fost de 0,6%. Rezultatul de 2,16% creştere a preţurilor pe trimestrul unu 2011 este aproape identic cu cel înregistrat în trimestrul unu 2010 (când a fost de 2,11%). În consecinţă, valoarea de 7,96% de la finele anului trecut a urcat la 8,01%.

Acestea sunt cifrele seci, îngrijorătoare, desigur, pentru marele public.

Pentru specialişti, însă, lucrurile stau puţin altfel. Cum s-ar spune, analiza dezvăluie cum cei patru apostoli au fost trei, Luca şi Matei, în curând doar unul dintre ei. Este realmente interesant să vedem de unde şi cum au evoluat lucrurile.


 

Autorităţile faţă cu inflaţia actuală. Politica economică din inflaţie

 

Dacă indicele general al preţurilor de consum (IPC) pe martie a fost de 0,6%, IPC fără combustibili a fost de 0,45% iar IPC fără combustibili, produse cu preţuri volatile (legume, fructe, ouă) şi produse ale căror preţuri sunt reglementate*, variantă tehnic denumită CORE 2, a fost de 0,2%.

De ce este important acest CORE 2 ? Pentru că ne spune ce efect a avut politica dusă de autorităţi în economia reală, pe zona unde aceste autorităţi puteau realmente să intervină aplicând diverse politici.


Nici scumpirile la combustibili, care reprezintă cam un sfert din inflaţia totală, şi nici fluctuaţiile mari pe segmentul preţurilor volatile nu pot fi controlate eficient, decât, desigur, într-o economie centralizată. Statul nu poate interfera brutal cu piaţa liberă, iar ideea de mercurial nu mai poate fi repusă pe tapet.

Rămân doar pârghiile monetare, fiscale şi ale politicii de venituri, care au un efect limitat, destul de bun în cazul nostru, dar la îndemâna turbulenţelor externe. Şi carburanţii şi mâncarea s-au scumpit semnificativ peste tot în lume. Or, partea cea mai mare a inflaţiei de aici provine: din scumpirea alimentelor şi a petrolului. Aşa s-a ajuns de la simplu la triplu cu inflaţia lunară, şi am ajuns de la 2,5% pe an (cât reprezintă, în echivalent, inflația CORE 2 de 0,2% pe lună) din zona in care autoritățile pot interveni cu politici economice), la 8%, cu diferența provenind din zona volatilă și piețele internaționale, unde statul nu poate interveni sau influenţa cumva.

 

Pasul următor

 

Transmiterea în preţuri a majorării cu cinci procente a TVA de la 1 iulie 2010 şi-a epuizat efectul. Contrar unor opinii optimiste la vremea respectivă, ea s-a făcut, practic, integral, influenţa estimată de statistica oficială fiind de 3,8% din 3,9% posibile ( un preţ stabilit la 124% din valoarea de bază înscrisă pe factură, în loc de 119% , duce la un spor de 4,2%, dar mai sunt produse cu TVA redus de 9%, precum medicamentele şi serviciile turistice de cazare).

Prin urmare, cvasijumătatea din inflaţie de 3,8%, care provine din majorarea cu cinci procente a TVA, va dispărea treptat de la mijlocul acestui an. Explicaţia este simplă: raportarea se va face la valorile deja majorate începând cu iulie 2010 iar rezultatul va fi cu atât mai mic cu cât numitorul va creşte. Aceasta e partea bună la care să ne aşteptăm.

Partea proastă: UE solicită deja majorarea preţurilor la resursele energetice cu preţuri reglementate, curent electric şi gaze naturale. Plus: pe plan internaţional evenimentele nu întrevăd o calmare pe piaţa petrolului. Plus: preţurile la produsele agricole continuă să avanseze.

 

La ce ne putem aştepta până la finele anului

 

De aici se desprind două scenarii.

Primul este cel facil, al majorării veniturilor sub presiune populară şi electorală, concomitent cu deprecierea leului şi cu majorarea ratelor în valută, cu riscurile de rigoare pentru stabilitatea financiară. Rezultatul de final de an pe inflaţie ar putea trece lejer în zona cu două cifre iar puterea de cumpărare s-ar duce pe tobogan.

Al doilea scenariu presupune calm şi temporizarea tentaţiilor populiste până la venirea verii, cu aprecierea uşoară a leului şi limitarea creşterilor de preţuri până la inversarea efectelor pe partea de preţuri volatile (așa numitul trio LFO, respectiv legume-fructe-ouă) şi cu speranţa unei evoluţii favorabile a preţului petrolului, care, în combinație cu un leu puternic, să oprească scumpirea carburanților. Întreprindere mult mai dificilă, dar cu şanse reale de a menţine inflaţia sub control undeva sub cinci procente la finele anului. Chiar şi aşa, nivelul de trai ar putea avea de suferit, dar am lucra cu pierderi limitate şi planificate, eventual cu plafonarea pe actualul nivel.

De-o fi una, de-o fi alta, “bucuroşi le-om duce toate”. Important ar fi să o facem cu un minim de raţiune, dincolo de impresiile de moment şi de agitaţia politicienilor. Unii “răţoi şchiopi”, aflaţi în mod evident pe ducă, iar alţii lihniţi de foame după lipsa prelungită de la putere

 

*Produse ale căror preţuri sunt reglementate: medicamente, energie electrică, gaze naturale, energie termică, transport CFR, transport pe apă, poştă şi curier, abonament radio-TV, servicii de eliberare carte de identitate, permis auto, paşaport, apă, canal, salubritate, transport urban în comun, chirii stabilite de administraţiile locale.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Pingback: economity.com

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Pingback: economity.com

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

”În ultima perioadă, auzim – îndeosebi din partea mediului de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: