România are una dintre cele mai mici rate ale ocupării pe piața muncii din rândul statelor Uniunii Europene, atât în cazul femeilor (45,4%), cât și al bărbaților (62,7%), conform datelor Eurostat din 2022.
Pe de altă parte, România are una dintre cele mai mici diferențe salariale dintre femei și bărbați.
În cazul femeilor, rata ocupării este printre cele mai mici din Europa, iar diferența de gen printre cele mai ridicate (de aproximativ 17 procente). Acest lucru reflectă faptul că, la nivelul populației aflate la vârsta activă în muncă în România, mai puține femei decât bărbați lucrează oficial.
Rata ocupării femeilor și bărbaților pe piața muncii, timpul alocat muncilor domestice neremunerate și diferențele salariale sunt indicatorii analizați în cel mai recent infografic publicat de Monitorul Social, un proiect al Friedrich Ebert Stiftung.
Acesta oferă o imagine de ansamblu asupra inegalităților de gen pe piața muncii din România în comparație cu alte state europene.
Între cele mai mici diferențe salariale între femei și bărbați
România stă bine la capitolul diferentelor salariale dintre femei și bărbați, cu o diferență salarială de doar 4,5%, în timp ce media UE e de 12,7%.
Cele mai mari diferențe salariale dintre bărbați și femei sunt în Cehia (17,9%), Austria (18,4%) și Estonia (21,3%).
Cea mai mare rată ocupării în rândul femeilor se află în Olanda
Cea mai mare rată ocupării în rândul femeilor se află în Olanda (68,1%) alături de Estonia (67%), Suedia (65,9%) și Danemarca (65%). Conform datelor de la Eurostat, tendințe similare se păstrează și în rândul ocupării bărbaților, cele mai mari valori fiind înregistrate de țările din Europa de Vest și de Nord.
Rata ocupării calculată diferențiat pe genuri este relevantă în peisajul complet al distribuției egalității de gen de pe piața muncii.
Participarea activă la viața de muncă este influențată de politicile de protecție socială și de egalitate de gen care asigură accesul egalitar al bărbaților și femeilor pe piața forței de muncă.
Datele obținute din sondajele Institutului European pentru Egalitate de Gen – EIGE (2022) pe tema egalității de gen în munca neplătită explorează distribuția timpului petrecut zilnic cu activitățile neplătite din gospodărie.
De ce este relevantă diviziunea de gen a muncii domestice atunci când vorbim despre accesul egalitar pe piața muncii
Timpul petrecut cu munca din gospodărie schimbă rata participării active pe piața muncii și alegerile viitoare de carieră. Modelul tradițional al diviziunii de gen în viața personală de familie atribuie femeilor un rol de îngrijitor principal al persoanelor dependente, cum sunt copii, persoanele vârstnice, sau persoanele cu dizabilități.
Atunci când vine vorba despre câștigarea venitului principal și avansarea în carieră, bărbaților le este atribuit un rol pasiv în gospodărie. Acest lucru se poate observa în datele EIGE, unde femeile din România au cea mai rată a frecvenței timpului petrecut cu munca neplătită din gospodărie, adică îngrijire, gătit, curățenie, spălarea rufelor dar cu sarcini care țin de mentenanța casei și de planificarea activităților din gospodărie.
Femeile din România, plasate în poziția de îngrijitor principal al familiei
În 2022, conform EIGE, 87% dintre femeile din România declarau că s-au implicat zilnic în muncă domestică, la polul opus aflându-se Germania cu 49% și Luxemburg cu 54%.
Diferența mare dintre femei și bărbați în privința participării zilnice la munca din gospodărie plasează România cu mult peste media statelor Uniunii Europene, alături de țările din Europa Centrală și de Est, Bulgaria și Ungaria, unde diferențele dintre femei și bărbați sunt de peste 25%.
În corelație cu o rată preponderent mică a ocupării femeilor, datele întăresc ipoteza diviziunii tradiționale de gen care plasează femeia în poziția de îngrijitor principal al familiei și bărbatul în poziția de aducător de venit.
Ce ne spune rata ocupării atunci când o analizăm împreună cu diferențele de gen în plata salarială
Conform datelor Eurostat din 2022, România se plasează pe un loc fruntaș în rândul statelor Uniunii Europene, cu una dintre cele mai mici diferențe de gen în plata salarială, de doar 4,5%, alături de Italia (4,3%) și Belgia (5%), dar la mare distanță față de țările vestice unde este recunoscută rata ridicată a diferenței în salarizarea bărbaților și femeilor.
Spre exemplu, ne putem referi la cazul Germaniei care prezintă o diferență de 17,7% în salarizarea bărbaților și femeilor care au un contract de muncă. Comparativ cu România care are o rată mică a ocupării, rata Germaniei este corelată cu o rată ridicată a ocupării în rândul bărbaților, de 71,7%, respectiv a femeilor, de 63,4%.
Rata negativă a diferențelor de gen în salarizare înseamnă că, în medie, femeile au câștiguri salariale similare cu cele ale bărbaților. Însă, datele trebuie interpretate cu scepticism atunci când rata ocupării femeilor este mult mai mică decât cea a bărbaților, cum este în cazul României.
Conținutul muncii și sectorul de activitate al femeilor sunt adesea diferite de cele ale bărbaților. Spre exemplu, ierarhizarea pozițiilor din cadrul organizațiilor influențează nivelul salarizării.
În cazul bărbaților, dacă ne uităm la sectoarele de activitate înalt calificate, cum sunt industria tehnologică, IT sau inginerie, bărbații ocupă, în medie, locuri de muncă care sunt mai bine plătite întrucât aceștia se regăsesc în funcții de conducere mai mult decât femeile.
La polul opus, femeile ocupă poziții care, în general, sunt mai slab remunerate, în sectoare de activitate precum serviciile de îngrijire, curățenie, hoteluri și restaurante, comerț cu amănuntul sau servicii alimentare.
Nu îl ultimul rând, multe femei aleg locuri de muncă cu contracte de muncă flexibilă, cu timp parțial sau prin telemuncă din cauza responsabilităților pe care acestea le au în gospodărie și în creșterea copiilor.
***
