De la apariția sa, în 2012, respectiv urmă cu șapte ani, așa-numitul „indicator social de referință” (ISR) s-a blocat la valoarea de 500 de lei.
Problema este că de el depind mai multe prestații sociale, printre care și ajutorul de șomaj, care a fost decuplat de la salariul minim pe economie.
Deși ar fi trebuit actualizat măcar la inflație, ISR a fost uitat de politica socială, ceea ce a afectat puternic veniturile persoanelor aflate în șomaj.
Potrivit legii nr.76/2002, indicatorul social de referință (ISR) reprezintă „unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează beneficiile de asistenţă socială, suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului de asistenţă socială, cât şi în vederea stimulării persoanelor beneficiare ale sistemului de asistenţă socială, pentru a se încadra în muncă.”
Actualmente, cuantumul îndemnizației de somaj se acordă în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
- 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
- suma prevazută mai sus la care se adaugă o suma calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate in funcție de stagiul de cotizare.
În cazul în care media salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare este de 2.080 de lei, la cei 375 de lei se va adauga urmatoarea sumă, în funcție de stagiul de cotizare:
De reținut, perioadele pentru care se acorda indemnizatia de somaj diferă în funcție de stagiul de cotizare:
- 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
- 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
- 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Chestiunea este deosebit de importantă, în contextul în care peste 40% dintre salariați figurează în scripte cu salariul minim pe economie, cea mai ridicată pondere din țările UE, unde, de pildă, Germania, avea la acest nivel doar 3,6% dintre angajați. Desigur, cel puțin jumătate dintre cei care au în cartea de muncă suma minimă pe economie la noi mai beneficiază de diverse sporuri dar asta nu-i ajută în cazul în care ajung în situația de șomaj.
Mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat, cu corolarul majorării salariului brut (utilizat ca referință pentru partea care intră procentual în compoziția ajutorului de șomaj) la același salariu net efectiv încasat a mai atenuat temporar efectele nemodificării ISR, îndeosebi în cazul celor cu o vechime mai mare.
Totuși, sumele încasate drept ajutor de șomaj rămân ridicol de mici, fie și prin raportare la pensia socială minim garantată, care a ajuns la 704 lei, de la 350 lei pe vremea când ISR era tot la nivelul (deja istoric) de 500 lei. Tot pentru referință, reamintim că punctul de pensie ( iar pensiile se dau din salarii, inclusiv cam 40% din salarii minime) a avansat din 2012 încoace cu aproximativ 73%, de la 732,80 lei la 1.265 lei.
Așadar, poate ar trebui să fim mai atenți la corelațiile din economia națională și să nu mai „uităm” în mod convenabil de indicatori esențiali pentru politica socială. Pentru reflecție, ar fi utilă cea mai recentă poziționare (2019) a cheltuielilor pe persoană în gospodării, oferită de INS după categoria căreia îi aparține capul de familie:
