În zece judeţe din România ponderea angajaţilor este de sub 20% din totalul locuitorilor. În Bucureşti, mai mult de 50% din locuitori sunt salariaţi, în Giurgiu doar 12%, în Vaslui 14,3% iar în Botoşani doar 14,5%, arată un studiu privind situaţia salariaţilor din România realizat de compania de consultanţă Syndex.
În total la nivelul ţării la finele lui 2018 existau 5,138 milioane angajaţi, care reprezintă 26,3% dintre locuitori.
Deşi toate judeţele au înregistrat creşteri ale numărului de salariaţi în 2018, din punct de vedere geografic, decalajele se menţin sau chiar cresc, judeţe cu puţini salariaţi precum Vaslui, Caraş-Severin, Botoşani, Vâlcea sau Gorj înregistrând rate de creştere a numărului de salariaţi sub media naţională de 3,9%, notează autorii studiului.
Diferenţele dintre judeţele din Sud, Sud-Est, Sud-Vest şi Nord-Est pe de o parte şi restul ţării pe de altă parte rămân foarte pronunţate, în multe dintre primele salariaţii reprezentând sub 20% din totalul populaţiei, în timp ce în capitală numărul salariaţilor depăşeşte 50% din numărul de locuitori. Desigur, navetismul distorsionează aceste cifre într-o oarecare măsură — spre exemplu, mulţi locuitori din Giurgiu lucrează în Ilfov sau Bucureşti — însă diferenţele sunt enorme şi situaţia rămâne foarte proastă în multe părţi ale ţării.
Judeţe unde ponderea angajaţilor este sub 20% mai sunt Bacău (18%), Suceava (16%), Neamţ (18%), Dâmboviţa (16%), Olt (17%), Vrancea (17%), Teleorman (16%), Ialomiţa (17%), Mehedinţi (18%), Călăraşi (15%).
Ponderi de peste 30% ale numărului de angajaţi se întâlnesc în Timiş – 34%, Cluj – 33%, Braşov _ 32%, Ilfov – 31%, Sibiu – 34%, Arad – 32%.
Un răspuns
Datele prezentate astfel sunt prea sumare: „sub 20% salariați din totalul locuitorilor” este o informație cu totul incompletă și, deci, prea puțin relevantă. O informație dată la derută, din care se pot trage tot soiul de concluzii pripite.
Conform Biroului Național de Statistică se disting după statutul profesional („situaţia deţinută de o persoană în funcţie de modul de obţinere a veniturilor prin activitatea exercitată şi anume: salariaţi; non-salariaţi: patroni, lucrători pe cont propriu, ajutori familiali neremuneraţi, membri ai cooperativelor.”)
http://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=302&id=2255
• PATRON este persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria unitate (întreprindere individuală, magazin, birou, fermă etc.), pentru a cărei activitate angajează unul sau mai mulţi salariaţi permanenţi.
• LUCRĂTOR PE CONT PROPRIU este persoana care-şi exercită activitatea în unitatea proprie sau într-o afacere individuală, fără a angaja vreun salariat permanent, fiind ajutat sau nu de membrii familiei neremuneraţi. Sânt încadraţi la acest statut întreprinzătorii independenţi (vânzătorii ambulanţi, meditatorii, taximetriştii parti¬cu¬lari etc.), liber-profesioniştii (muzicanţii ambulanţi, artiştii plastici, avocaţii), lucrători oca¬zio¬nali, agricultorii individuali. (…)
• LUCRĂTOR FAMILIAL NEREMUNERAT este persoana care-şi exercită activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primeşte remuneraţie sub formă de salariu sau plată în natură (…)
• MEMBRU AL UNEI COOPERATIVE este considerată persoana care a lucrat ca membru al unei cooperative, unde fiecare membru are drepturi egale la luarea deciziilor, soluţionarea problemelor de producţie/vânzare etc.
Apoi, în TOTALUL POPULAȚIEI mai sunt cuprinși, bineînțeles, copiii, pensionarii, persoanele plecate la muncă în străinătate etc. …