Dobânzile pe piața interbancară au crescut sub presiunea factorului determinant al cererii de bani a Ministerului Finanțelor Publice (MFP), potrivit datelor emisiunilor acestuia de titluri de stat pe termen scurt şi estimărilor analiştilor.
Dobânzile de pe piața interbancară (exprimate de mediile ROBOR) variază în strânsă legătură cu randamentele pe care MFP acceptă să le acorde băncilor pentru împrumuturile pe care le contractează prin vânzarea certificatele sale de trezorerie.
Practic, guvernul concurează cu economia reală pe banii băncilor, la sume care influențează piața.
Nu mai departe de miercurea trecută, ministrul Finanţelor a anunţat că va fi lansată o nouă emisiune Tezaur de titluri de stat pentru populaţie cu scadenţa la un an, la o dobândă de 3,5%. Media cotaţiilor ROBOR la 12 luni din ziua anunțului a fost de 3,53%.
Dobânzi comparate
„Dacă facem o comparație între nivelul dobânzilor oferite de titlurile de stat pe diferite scadențe și nivelul ROBOR stabilit pe piața interbancară pentru aceleași scadențe observăm că diferențele între ele sunt foarte mici, de cel mult 20-30 de puncte de bază, adică 0,2-0,3 puncte procentuale”, a declarat economistul Aurelian Dochia (foto), pentru cursdeguvernare.
Constatarea aceasta „ar trebui să înlăture orice suspiciune cu privire la nivelul ROBOR, care nu este nicidecum exagerat de mare pentru piața locală” potrivit expertului citat.
Mai mult, randamentele la titlurile pe termen scurt precum certificatele de trezorerie ale statului sunt cu mai mici cu doar 9 – 14 puncte de bază (pentru restul de timp rămas până la următoarele trei scadenţe din acest an) decât mediile ROBOR la termene comparabile.
La una dintre scadențe, nici nu există diferență.
Mediile ROBOR au fost de 3,40% şi 3,49% în 27 februarie, la termenele de 6 şi respectiv 9 luni.
„ROBOR nu poate fi rupt de finanţarea statului. Este evident că acest indicator nu poate fi mai mic, din moment ce reflectă un risc în mod firesc mai mare decât cel al celui mai sigur debitor, statul” – explică unul dintre analiștii consultați de cursdeguvernare.ro.
„Cu un deficit de cont curent de peste 4% din PIB și la o depreciere a cursului minoră, în fond, față de acesta, presiunea pe dobanzi este mare”, comentează analistul unei societăți de administrare a investițiilor.
Presiunea pe dobânzi
„Ministerul Finanțelor este cel mai important actor pe piața financiară din România și dobânzile la care se împrumută statul pe piața națională și cea internațională constituie referința pentru clasa de risc cel mai scăzut (uneori numit chiar „risc zero”) de pe piața noastră. În principiu, orice alt actor din economie se împrumută la o dobândă mai mare decât cea obținută de Ministerul Finanțelor pentru că prezintă un nivel de risc mai ridicat decât statul”, spune Aurelian Dochia.
Presiunea pe dobânzi este cu atât mai mare cu cât „companiile au nevoie de lei pentru a-i vinde contra euro, iar asta sporește costurile de finanțare pe lei. Acest lucru se poate vedea în ratele de swap care sunt peste 4% constant de câteva luni”, spune un alt analist.
Concluzia este de domeniul manualelor: nu se poate ține sub control simultan și dobânda și cursul într-o economie de piață, nici în România cum nu s-a putut nici în Turcia anul trecut, spun sursele citate.
Trezoreria Statului – cel mai mare bancher
Ministerul Finanțelor a făcut emisiuni de 2,4 miliarde de lei în luna februarie, dintre care una, de certificate de trezorerie de 400 de milioand de lei, nu a fost deloc subscrisă.
Pe de altă parte, operațiunile Trezoreriei statului pot însuma zeci de miliarde, așa cum s-a întîmplat, în toamna anului trecut.
„Ministerul de Finanţe, mare jucător, Trezoreria statului este cel mai mare bancher al României”, amintea la începutul lunii Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale, în toiul controverselor cu cercurile guvernamentale și parlamentare, care au acuzat banca centrală că nu stăpânește nici cursul, nici dobânzile.
Cel mai recent raport asupra inflației al BNR relevă faptul că numai soldul mediu al operațiunilor repo, prin care banca centrală reglează variațiile de lichiditate de pe piața monetară, „a crescut la 8 miliarde lei în noiembrie 2018, de la 3,8 miliarde lei în octombrie și față de o medie de 5 miliarde lei în intervalul august-septembrie”.
Comparaţii nepotrivite
Economistul Aurelian Dochia constată că, „uneori se compară nivelul dobânzilor din România cu cel al dobânzilor din alte țări, ignorându-se în mod deliberat faptul că întregul context economic este diferit”.
„În țări în care inflația este zero sau chiar în teritoriu negativ, guvernul se împrumută el însuși cu dobânzi foarte scăzute iar ceilalți actori de pe piață au acces la împrumuturi cu dobânzi mult mai mici decât în România. La noi însă rata inflației rămâne cu încăpățânare cea mai mare din Uniunea Europeană iar Ministerul Finanțelor este obligat să se împrumute cu sume tot mai mari pentru a acoperi deficite bugetare care cresc de la an la an”, spune expertul citat.
Astfel că „este imposibil, în aceste condiții, ca nivelul dobânzilor din România să scadă la niveluri comparabile cu cele din Germania, Franța și nici măcar cu cele din Ungaria sau Polonia”, conchide Aurelian Dochia.
Urmărește-ne pe Google News
