Guvernul are pe ordinea de zi a ședinței de joi o OUG ce definește și introduce asistența medicală operațională și modalitatea de acordare a acesteia în cazul unor operațiuni militare, în condiții de „acțiuni continue ale inamicilor, insuficiența resurselor medicale, accesul limitat la mijloacele de diagnostic și tratament, austeritate, condiții de mediu extreme”.
România nu are în acest moment reglementări pentru acest domeniu, ceea ce „creează o vulnerabilitate majoră pentru suficiența sprijinului medical în operațiuni de mare amploare sau pentru îndeplinirea obligațiilor asumate în cadrul NATO”, conform inițiatorilor proiectului.
Problemele actualului sistem medical militar, conform inițiatorilor proiectului de OUG:
„Sistemul medical militar este complet integrat în sistemul național de sănătate, guvernat în cea mai mare parte de cadrul de reglementare al sistemului de asigurări de sănătate. Acest fapt afectează constituirea de capabilități medicale operaționale prin restricții de tip administrativ, de competențe ale personalului medical, de validare și acreditare a formațiunilor medicale de tratament, de organizare și finanțare”, se precizează în Nota de fundamentare a proiectului de OUG.
(Citește și: Șeful Statului Major al Armatei României: ”Rusia nu se va opri!”. E nevoie de o lege pentru pregătirea populației de război)
Asistenţa medicală operaţională este structurată pe trei niveluri:
- „tactic, caracterizat prin triaj, măsuri de prim ajutor și evacuare. La acest nivel se aplică în special proceduri de salvare a vieții în câmpul tactic, proceduri de chirurgie resuscitativă și de control al traumei, pregătirea rănitului pentru evacuare și evacuarea medicală propriu-zisă;
- operativ, caracterizat prin consolidarea măsurilor de control al traumei, de continuare a procedurilor chirurgicale sau medicale, de intervenție în focar epidemiologic și evacuare medicală.
- strategic, caracterizat prin servicii de asistență medicală complexe și complete furnizate prin formațiuni medicale de tratament fixe care vizeazpă toate specialitățile medicale și chirurgicale până la recuperare, prin laboratoare biologice de importanță strategică și prin mijloace de evacuare medicală strategică”.
Principalele noutăți
- Posibilitatea alocării de paturi în unitățile sanitare subordonate destinate în acest scop, pe o perioadă limitată și în funcție de amploarea acțiunilor militare.
- Introducerea în cuprinsul Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a unui titlu dedicat asistenței medicale operaționale, care nu este reglementată în acest moment.
- Definirea asistenței medicale operaționale: parte a sprijinului medical operațional, în vederea aplicării prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, unde este prevăzut: „instruirea comandamentelor şi forțelor, standardizarea în domeniul militar, managementul carierei individuale a personalului militar, recrutarea, selecția şi planificarea asigurării cu resurse umane, realizarea suportului administrativ al instituțiilor din rețeaua de învățământ a Ministerului Apărării Naționale, în condițiile legii, avizarea programelor de studii şi documentelor curriculare ale unităților şi instituțiilor de învățământ militar, stabilirea necesarului de formare a personalului pentru nevoile proprii şi profilul absolventului, managementul formării personalului militar în rezervă, în sistemul militar propriu şi a activității de educație fizică şi sport în armată, asistența psihologică, realizarea sprijinului medical operațional în Armata României, asistența religioasă şi promovarea valorilor specifice tradițiilor militare, culturii militare şi educației civice”.
- Stabilirea domeniului asistenței medicale operaționale: serviciile de protecție medicală a forței armate, de serviciile de evaluare, tratament și evacuare medicală, de asistență medicală de hemotransfuziologie furnizate de personalul medical militar și auxiliar sanitar militar din Ministerul Apărării Naționale, în scopul prezervării stării de sănătate, protejării și salvării vieții personalului militar propriu, precum și cel al forțelor participante din cadrul țărilor partenere, care participă, pe teritoriul național și în afara acestuia, la acțiuni militare pe timpul executării misiunilor, operațiunilor și exercițiilor naționale/multinaționale pe timp de pace, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu și la declararea stării de război.
- Realizarea modului de asigurare a serviciilor de medicină operațională în vederea menținerii capacității de luptă a forțelor prin prevenirea îmbolnăvirilor, evacuarea medicală, tratamentul rapid al bolnavilor și răniților, precum şi recuperarea/ refacerea şi revenirea în serviciul de luptă a acestora pe timpul misiunilor/acțiunilor militare.
- Definirea capabilităților medicale naționale în conformitate cu doctrinele şi politicile de apărare comune UE/NATO, inclusiv formațiuni medicale multinaționale pe principiul modularității și a națiunii lider.
- Realizarea compatibilității, interoperabilității şi complementarității dintre asistența medicală operațională și sistemul medical de urgență național/sistemul național de asigurări de sănătate.
- Reglementarea instruirii personalului medical și nemedical implicat în salvarea, evacuarea și tratamentul pacienților (răniți și bolnavi) pe timpul misiunilor/acțiunilor militare, astfel încât să dobândească pe parcursul programelor de instruire competențe specifice medicinei operaționale în concordanță cu standardele NATO și recunoscute la nivel național în baza legislației în vigoare.
- Eliminarea constrângerilor legislative în vederea realizării cooperării medicale multinaționale. În cadrul operațiilor multinaționale sub egida ONU, sprijinul medical rămâne responsabilitate națională respectând reglementările și standardele naționale.
****
