joi

28 martie, 2024

25 ianuarie, 2011

Militari în rezervă sau retragere protestând la Timişoara împotriva reducerii pensiilor. (Foto: Agerpres)

Tatăl meu, care a fost director de personal la o platformă industrială cu circa 15.000 de oameni are o pensie ceva mai mică de 1.700 lei net. Cum s-ar spune, un general în armata muncii desfășurate înainte de 1989, când s-a făcut industrializarea și urbanizarea României a ajuns să aibă în prezent un venit similar cu cel al unui plutonier, dacă este să ne luăm după datele pulicate la începutul anului pe site-ul Ministerului Apărării Naționale.

Concret, calculul rece plecat de la punctajul de 2,6364 realizat după 35 de ani de muncă, îi dă dreptul la o pensie brută de fix 1.932 lei, din care plătește 106 lei contribuția la sănătate pentru sănătate. Din cei 1.826 lei rămași, 826 lei sunt supuși impozitării ( 1.000 lei este deducerea stabilită prin lege) și statul mai percepe o sumă de 132 lei ca impozit pe venit. Ceea ce rămâne, 1.694 lei, reprezintă pensia netă, cum s-ar zice banii în mână pe care îi primește lunar.

 De unde, până unde


De aceea, mi-era greu să înțeleg de unde până unde ar putea să apară pensii de 3.000 – 4.000 și chiar mult mai mari de lei la generali și colonei. Dacă vă amintiți, domnul colonel în rezervă care a decedat de supărare reclama reducerea pensiei primite de la circa 3.000 lei la 1.700 lei.

Ori, 3.000 lei pensie înseamnă deja un punctaj de peste 4,000, iar 4.000 lei pensie înseamnă aproape 5,500, ceea ce este greu de obținut, dacă nu cumva chiar imposibil. O medie pe toată activitatea de patru – cinci salarii medii primite lunar este aproape imposibil de construit logic.Reamintim că raportul de 5,5:1 era maxim înainte de 1989, între cel mai mare și cel mai mic salariu, nu cel mediu, situat până în 1988 cam la dublu față de cel minim.

 Și totuși … se poate

In încercarea de a evita disputa gen gargară pentru rating bazată pe nimic ( unde avem specialiști deja consacrați, cu neuronul odihnit și imposibil de dovedit) , am citit ( mare lucru să citești, eventual să încerci să înțelegi, în ziua de azi) prevederile legale. Să vedeți ce am găsit în legea 119/2010 la articolul cinci, lege pe baza căreia se face recalcularea pensiilor militare și nu numai.


 Alineatul doi

 Factorul esențial din perspectiva calculului matematic este stabilirea stagiului complet de cotizare la doar 20 de ani, față de 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile pentru restul populației, niveluri aflate în creștere spre 35 de ani în pentru bărbați și 30 de ani pentru femei în 2014.

Discrepanța este uriașă. De exemplu, la 100 de puncte strânse în decursul perioadei de activitate, simpla schimbare a numitorului se traduce în modificarea pensiei de la 2,8571 la 5,0000. In traducere, la valoarea actuală de 732,8 lei punctul, asta înseamnă din start o modificare de la 2.094 lei la 3.664 lei, adică 75% în plus.

 Alineatul trei

Conform articolului 5 din Legea 119/2010, alineatul 3, referitor la articolul 11, teza a III-a din Legea 80/1995 (Statutul cadrelor militare), pensionarii militari decorați cu ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a și I-a beneficiază de un spor de 10%, 15% și, respectiv, 20% al cuantumului pensiei.

De remarcat că ”amplificarea” prevăzută discret și alambicat se face la nivelul întregii pensii, în sistemul binecunoscut ”TVA pe acciză”, de unde se creează posibilitatea dublării pensiei calculate și așa, în baza unei contribuții virtuale.

 Alineatul patru

Ca să nu apară probleme în cazul lipsei de acte doveditoare de venituri, la alineatul patru a fost operată o discriminare pozitivă majoră ( hai să-i spunem așa ca să nu se supere și mai multă lume), luarea în calcul a salariului mediu brut în loc de salariul minim pe economie, în cazul pensionarilor ”obișnuiți”.

 Articolul 11

De parcă această avalanșă de interpretări favorabile a unor contribuții virtuale la fondul de pensii nu ar fi fost suficientă, ”holograma” solidarității sociale a fost proiectată intensificat pe talonul de pensie kaki/albastru prin adăgarea a încă, alineat a) 25% pentru munca în condiții deosebite, alineat b)50% pentru condiții speciale și alineat c) tot 50% pentru ”alte condiții (?! – n.r.), potrivit legii”

 Radio Erevan la televizor

 Acestea fiind amintite, rezultă pentru pensiile de la articolul 1, alineatele a și b din cele de la a la h, din legea 119/2010 ( zăpăcește-i, Doamne) o imagine similară cu cea de la oglinzile din iarmaroc, adică distorsionată să facă din Popeye un Bluto al contribuțiilor fictive la bugetele trecute.

Unii n-au prea fost tot timpul luat în considerare militari, sau nu au lucrat în ”condiții” sau nu au fost decorați și preferau să se lege de ultima poză a veniturilor de dinaintea pensionării, făcute cu sau fără salarii compensatorii. Plus, ce-i în mână, nu-i minciună, psihologic ce știu deja de pe talon este mai bun decât o recalculare cu rezultat necunoscut ( pentru că a fost prost spre deloc susținută pe partea de comunicare). De unde a ieșit tot scandalul mediatizat pe larg. Minoritatea pierzătoare de bani necuveniți chiar în condițiile legale menționate ( ceea ce reprezintă o adevărată contraperformanță) a reușit să inducă ideea unei nedreptăți generalizate. Ceea ce este, la fel ca la Radio Erevan, adevărat, dar pentru salariați.

 Vestea proastă

Am păstrat pentru final vestea etern proastă: Statul nu dă nici un ban. Statul redistribuie bani de la cei impozitați către diverse domenii și beneficiari. Principalii taxați sunt salariații ( cu copii lor cu tot) iar principalii beneficiari sunt pensionarii. Cine redistribuie mai mult sau mai puțin, trebuie să spună de la cine ia și cât. Si cu ce efecte asupra creșterii economice și a îndatorării țării. Ca să nu mai vorbim despre noțiuni abstracte precum echitate sau solidaritate în loc de sportul național practicat succesiv pe segmente ale populației, sport numit ”scapă fiecare cum poate”.

Pentru final, am păstrat o întrebare, drept subiect de meditație. Cum se face că am văzut foarte mulți salariați preocupați de soarta pensionarilor militari, toți cu venituri peste salariul mediu net, dar n-am văzut niciun pensionar militar preocupat de soarta salariaților, fie și a celor rămași temporar fără slujbă și cu copii în întreținere ?

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

6 răspunsuri

  1. Pe lângă aspectele menţionate în articol sunt multe altele, care puse cap la cap ne oferă o imagine a haosului generat de două decenii de guvernare fără cap, fără pic de patriotism şi numai în spirit partinic.
    Aş mai adăuga:
    Problema e, aici în ţară, mult mai delicată.
    Sărmanul salariat român care lucrează astăzi în România trebuie să tragă pentru sine şi pentru copiii săi dar şi pentru copiii celor plecaţi la muncă în străinătate. E drept, nu le dă casă şi masă, dar le dă educaţie şi sănătate. Tot el trebuie să plătească pensie părinţilor săi, dar şi părinţilor celor plecaţi şi bătrânilor care nu au făcut copii sau acelora care au făcut unul singur. De asemenea trebuie să-l ajute pe colegul care şi-a pierdut locul de muncă, pe aproapele său care e nevolnic şi nu poate munci, dar trebuie să dea, din puţinul pe care îl produce, şi trântorului care nu a muncit niciodată în viaţă. Totodată mai trebuie să-şi rupă de la gură şi cât să plătească lăcomia celui care îi cumpără munca pe mai nimic…
    Din păcate cam asta e, în mare situaţia. Soluţia? Importul de populaţie activă. Din păcate ţara nu e atractivă, nu poate oferi de muncă nici tuturor cetăţenilor săi apţi şi dornici. Aici, în special aici, trebuie să lucreze cei care, vremelnic, se află la cârmă. Ce fac aceştia? O vedem cu toţii. Două decenii am sperat, dar degeaba!
    Câteva idei despre importul populaţie activă găsiţi pe blogul meu:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/

    1. Aveţi dreptate. Eu mă întrebam, atunci când am fost primiţi în UE, cum de au făcut-o. Care or fi fost motivele adevărate. Că dacă am fi stat după îndeplinirea cu acurateţe a criteriilor… pas. Se pare că unul dintre aceste motive, între cele mai importante chiar, a fost necesitatea importului, în ţările UE, de populaţie activă de calitate. Că pe lângă aceştia au plecat şi ceva lepre, e o altă discuţie. Acum, cei descoperiţi suntem noi.

  2. ” Tatăl meu, care a fost director de personal la o platformă industrială cu circa 15.000 de oameni are o pensie ceva mai mică de 1.700 lei net. ” Oare ce facea pe acolo ?! Domnule Pana,daca taceati, filozof ramaneati. Si dvs , si tatal dvs care din pozitia lui de „general in armata muncii ” ( = securist ), care nu poate demonstra acum cam ce putea lucra la infinit la o carte de munca atunci , ati face mai bine sa taceti . Malc ! Un profesor sau un doctor , care nu erau „generali in armata muncii” dar faceau lucruri mult mai importante decat tatal dvs , erau platiti execrabil atunci iar acum au niste pensii ca le vine sa va injure si acum cum va injurau si atunci. Multumesc.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

6 răspunsuri

  1. Pe lângă aspectele menţionate în articol sunt multe altele, care puse cap la cap ne oferă o imagine a haosului generat de două decenii de guvernare fără cap, fără pic de patriotism şi numai în spirit partinic.
    Aş mai adăuga:
    Problema e, aici în ţară, mult mai delicată.
    Sărmanul salariat român care lucrează astăzi în România trebuie să tragă pentru sine şi pentru copiii săi dar şi pentru copiii celor plecaţi la muncă în străinătate. E drept, nu le dă casă şi masă, dar le dă educaţie şi sănătate. Tot el trebuie să plătească pensie părinţilor săi, dar şi părinţilor celor plecaţi şi bătrânilor care nu au făcut copii sau acelora care au făcut unul singur. De asemenea trebuie să-l ajute pe colegul care şi-a pierdut locul de muncă, pe aproapele său care e nevolnic şi nu poate munci, dar trebuie să dea, din puţinul pe care îl produce, şi trântorului care nu a muncit niciodată în viaţă. Totodată mai trebuie să-şi rupă de la gură şi cât să plătească lăcomia celui care îi cumpără munca pe mai nimic…
    Din păcate cam asta e, în mare situaţia. Soluţia? Importul de populaţie activă. Din păcate ţara nu e atractivă, nu poate oferi de muncă nici tuturor cetăţenilor săi apţi şi dornici. Aici, în special aici, trebuie să lucreze cei care, vremelnic, se află la cârmă. Ce fac aceştia? O vedem cu toţii. Două decenii am sperat, dar degeaba!
    Câteva idei despre importul populaţie activă găsiţi pe blogul meu:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/

    1. Aveţi dreptate. Eu mă întrebam, atunci când am fost primiţi în UE, cum de au făcut-o. Care or fi fost motivele adevărate. Că dacă am fi stat după îndeplinirea cu acurateţe a criteriilor… pas. Se pare că unul dintre aceste motive, între cele mai importante chiar, a fost necesitatea importului, în ţările UE, de populaţie activă de calitate. Că pe lângă aceştia au plecat şi ceva lepre, e o altă discuţie. Acum, cei descoperiţi suntem noi.

  2. ” Tatăl meu, care a fost director de personal la o platformă industrială cu circa 15.000 de oameni are o pensie ceva mai mică de 1.700 lei net. ” Oare ce facea pe acolo ?! Domnule Pana,daca taceati, filozof ramaneati. Si dvs , si tatal dvs care din pozitia lui de „general in armata muncii ” ( = securist ), care nu poate demonstra acum cam ce putea lucra la infinit la o carte de munca atunci , ati face mai bine sa taceti . Malc ! Un profesor sau un doctor , care nu erau „generali in armata muncii” dar faceau lucruri mult mai importante decat tatal dvs , erau platiti execrabil atunci iar acum au niste pensii ca le vine sa va injure si acum cum va injurau si atunci. Multumesc.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: