sâmbătă

24 februarie, 2024

8 martie, 2023

În analiza publicată în urmă cu o lună, tot aici (https://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-oligopolul-tichetelor-masa-comision-angajato-o-industrie-si-o-sinecura-de-sute-de-milioanegabriel-biris.html), promiteam că voi reveni cu încă o analiză despre un subiect numit de mine atunci dirty subject: tichetele cadou, aspect pentru care Parlamentul tocmai a aprobat o lege privind o anumită „amnistie” (Legea nr. 43/2023). Înainte de a explica de ce am pus ghilimele, să vedem, mai întâi, ce sunt aceste tichete cadou.

Ce sunt tichetele cadou și la ce folosesc?

Tichetele cadou au fost introduse pentru prima dată, în urmă cu aproape 17 ani, prin Legea nr. 193/2006 („Legea 193”), care prevedea că „tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru cheltuieli sociale”.

În practică, acest „se pot utiliza pentru campanii de marketing” a dus la următoarea cutumă, aproape generalizată: Firma A care își vinde produsul în rafturile firmei B, dă angajaților firmei B niște „atenții” (acum reglementate prin lege, adică tichete cadou), pentru ca produsul firmei A să fie expus mai în fața clienților firmei B, de către angajații firmei B…


Cam ce poate fi mai conflict de interese decât asta ? Cum să fie posibil ca angajați mei să fie plătiți de către clienții mei ? Uite-așa, prin Legea 193!

Și cam ce mediu concurențial mai e ăsta? În loc să investesc să îmi fac produsul mai bun și la preț mai mic, nu mai bine să „investesc” în a șpăgui angajatul care îmi pune produsul pe raft în față, să fiu sigur că îl vede clientul? Sigur că varianta a doua e obligatorie, că prima e oricum degeaba, în cazul în care concurentul meu îl spăguiește pe angajatul respectiv, iar eu nu…

(Citiți și: ”Gabriel Biriș / Oligopolul tichetelor. O industrie și o sinecură de sute de milioane”)

Și uite așa, mizeria asta morală a ajuns o adevărată industrie, pentru că mai toată lumea a intrat în joc, că altfel dispărea din joc… Miliarde de lei au fost băgate, de-a lungul anilor, de companii, în tichete cadou (numai în 2018 au fost 887,89 mil lei, la 29.938 de societăți) evident, cu comisioanele aferente plătite Celor Trei Muschetari, atât de cei care au cumpărat tichetele, cât și de comercianții unde tichetele au fost folosite.

Care era tratamentul fiscal al acestor tichete?

Contravaloarea lor era tratată ca „alte venituri” și, deci, compania care le acorda trebuia să rețină impozitul pe venit (16% până în 2017, 10% din 2018). Ceea ce, în imensa majoritate a cazurilor s-a și întâmplat, iar companiile au și informat cât și cui au reținut prin declarația D205.


Clar?

Doar pentru tichetele cadou acordate angajaților. În rest, deloc clar – că, dacă era, nu se povestea („amnistia”)…

O perioadă destul de lungă – cam până prin 2019 – părea că lucrurile sunt clare și că acordarea acestor tichete era tratată ca „alte venituri”, existând chiar și răspunsuri edificatoare, în acest sens, emise de ANAF contribuabililor care i-au întrebat cum sunt tratate. Mai mult, ANAF  a pus astfel de raspunsuri chiar și pe propriul site, în vederea unei corecte îndrumări a contribuabililor. Pun aici doar un astfel de link, încă activ (https://static.anaf.ro/static/30/Iasi/20160418094912_comunicat_materiale_informative_18_aprilie_2016_ajfp_suceava.pdf), unde ANAF spune clar că tichetele acordate terților sunt supuse impozitului pe venit (nimic despre contribuții!)… Oare opiniile acestea or fi fost citite și de inspectorii fiscali, sau doar de contribuabili?

În plus, ANAF primea, anual, informații cu sumele reținute de plătitori, prin D205.

În 2019, aparent din senin, DGAF (Direcția Antifraudă) începe operațiunea „Pandora”, în care se apucă de verificat modul în care companiile au reținut impozitele pentru tichetele cadou acordate angajaților partenerilor de business, plecând de la o abordare cu totul diferită de cea anterioară: contravaloarea tichetelor cadou nu trebuie încadrată la alte venituri, ci ca venituri de natură salarială, ceea ce evident că însemna atât plata impozitului, cât și a CAS, CASS.

Noi știm însă că Pandora nu a apărut chiar din senin, anterior circulând în piață opiniile unor consultanți celebri care susțineau același lucru… 

Cum așa?

Aplicând o fractură logică, și anume:

  • nu se poate reține că între beneficiar și plătitor (cel care acordă tichetul cadou) se desfășoară o activitate independentă, dar
  • având în vedere că, între beneficiar și firma al cărui angajat este (evident) există o relație de dependență, și că
  • dacă respectiva persoană nu ar fi avut relația de dependență, nu ar fi primit tichetele cadou,

rezultă că tichetele cadou sunt venituri rezultate dintr-o activitate dependentă, deci au natură salarială!

Oare asta să fi vrut legiuitorul? Sigur NU, pentru că dacă asta voia, scria în Codul fiscal…

Să fi considerat oare ANAF că asta a vrut legiuitorul?

Sigur nu, pentru că altfel nu dădea ani de zile răspunsuri că sunt alte venituri și, mai ales, nu făceau imposibilă declararea, în D112, ca venituri de natură salarială, sume ce nu sunt acordate propriilor angajați… De altfel, niciunul dintre inspectorii veniți în control nu a răspuns întrebării puse lor de contribuabili: unde și cum le declarăm ca venituri de natură salarială? Halal asumare a rolului de îndrumare! Să fim însă drepți cu inspectorii și să mai spunem și că nici consultanții celebri care le-au ridicat subiectul la fileu nu au putut răspunde la această întrebare…

Să adăugăm și că, nici măcar acum nu se pot declara beneficiile acordate direct angajaților partenerilor de business, deși D112 a fost oarecum modificată de când au început discuțiile, iar acum angajatorii pot declara, în D112, beneficiile primite de angajați de la terţi…  Să mai precizăm însă următoarele: faptul că formularistica nu permitea declararea (și deci nici plata), CAS și CASS pentru tichetele cadou nu a constituit nicio problema pentru ANAF, acesta putând emite decizii de impunere!

Ceea ce a și făcut, începând cu 2022 (că în 2020 au fost suspendate toate inspecțiile), chiar și după ce Senatul și mai apoi Camera deputaților aprobaseră amnistia, legea fiind trimisă la reexaminare (pentru motive de formă) de către Președinte… Waste of time, waste of public money!

De ce amnistie?

La fel ca și în alte cazuri (de ex. retratarea veniturilor obținute din profesii libere, impozitul pe venitul din vânzarea bunurilor imobile, diurne, etc.), Parlamentul a făcut – din nou – exact ce trebuia să facă: a oprit abuzarea contribuabililor care nu aveau decât vina că s-au bazat pe o lege (strâmbă, dar lege) și pe îndrumările venite de la ANAF și a evitat cheltuieli inutile cu litigii improbabil de câștigat de către stat și a venit cu Legea nr. 43/2023.

De fapt, nu e o amnistie – că nu anulează sume ce ar fi trebuit plătite la buget de contribuabil – ci anulează sume ce nu ar fi trebuit fi niciodată cerute de ANAF. Bravo!

Case closed! Mai ales că, începând din 2022, tichetele cadou nu mai pot fi acordate decât propriilor angajați. Cel puțin aici (în cazul tichete cadou), mizeriada tichetelor s-a oprit.

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: