Summit-ul șefilor celor mai dezvoltate 20 de țări ale lumii (G20) s-a încheiat, duminică, la Osaka, cu un armistițiu fragil, care promite dar nu rezolvă.
Reuniunea a lăsat speranța că noi negocieri vor aduce progresul major nerealizat acum, dar nu a blocat un eventual curs nefavorabil al confruntărilor comerciale globale, cu riscul compromiterii creșterii economiilor.
Mai mult, 19 dintre liderii G20 s-au abținut să denunțe protecționismul, pentru a-l convinge pe președintele SUA, Donald Trump, să nu continue ostilitățile.
Un adevărat succes: OMC rămâne în viață
Oricât de minor ar părea față de alte mize, acordul general privind „necesitatea” reformării Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) este cel mai important rezultat al reuniunii G20 de la Osaka, dincolo de:
- reluarea negocierilor sino-americane – cu finalitate imprevizibilă, și de
- acordul comercial istoric dintre UE și blocul sud-american Mercosur – dar care încă nu atârnă atât de greu în balanța echilibrului global.
OMC va înceta să mai funcționeze la sfârșitul acestui an, dacă Donald Trump nu este convins să permită numirea judecătorilor care arbitrează disputele, pe care încă o blocheză.
Rolul practic al OMC este chiar acesta: pune la dispoziție un sistem de rezolvare care previne escaladarea disputelor comerciale în războaie tarifare.
Or politica Administrației Trump a afectat tocmai sistemul OMC, iar spirala supratarifelor comerciale a fost stopată cu greu la Osaka. Deocamdată.
Faptul că declarația finală G20 spune că reforma OMC este necesară „este important pentru că, altfel, OMC ar fi intrat în incapacitatea de a lucra. Iată de ce acest punct al comunicatului este atât de important pentru noi”, a declarat Angela Merkel, citată de Politico.
„Nu a fost nici un progres major dar… toți participanții și-au confirmat dorința de a acționa în continuare pentru îmbunătățirea sistemului comercial global, inclusiv pentru reformarea OMC”, a declarant Vladimir Putin, citat de Reuters.
Paliative politice pentru toți
Rezultatele G20 Osaka nu garantează nici un progres ulterior spre un „comerț liber, corect, nediscriminatoriu și transparent” (cum spune declarația finală), dar nici nu subminează campaniile liderilor politici, odată întorși acasă dintr-o lume tulburată de amenințări.
Și toți au mult de lucru acasă:
- Donald Trump trebuie să înceapă să se pregătească să obțină nominalizarea pentru o nouă competiție prezidențială, în condițiile în care startul democraților pare mai convingător, iar divizarea societății americane este tot mai dramatică.
- Uniunea Europeană are nevoie de toată forța politică pentru a-și alege noi lideri care s-o apere de deraierile naționaliste și populiste interne, dar și de ofensiva externă, ilustrată de schimbul de replici Putin – Tusk privind presupusa caducitate a liberalismului.
- Aflată în continuăm însănătoșire economică, Japonia nu are nevoie de încă un front politic intern legat de viabilitatea acordului militar cu SUA, care îi asigură contribuția acestora la propria apărare, dar care a fost declarat „dezechilibrat” de Donald Trump.
Negocieri marca Trump: Îi insultă public, apoi le cere să bată palma
Declarația finală de la Osaka a fost în permanent pericol de a nu exista, pentru că SUA a refuzat persistent să fie de accord cu orice abordare a schimbărilor climatice, în ciuda poziției favorabile a celorlalți participanți.
A fost ocazia cu care tehnica de negociere a Adminstrației Trump a funcționat la parametrii proiectați. Cartea schimbărilor climatice a fost jucată din nou.
„Îi insultă pe toți public și apoi le cere în spatele ușilor închise să bată palma”, potrivit editorialistului Foreign Policy.
Până în cele din urmă, cu celelalte puncte ale declarației comune s-a ajuns la formulări convenabile negociatorilor americani și, într-un târziu, s-au declarat de accord cu așa zisul format „19 to1”, exersat la reuniunea anterioară G20 de la Buenos Aires: SUA nu a semnat capitolul separat privind clima.
Semnificativ este faptul că nici acest format nu ar fi fost posibil fără angajamentul diplomatic susținut al Chinei.
Tratatul UE – Mercosur, încă o reușită europeană istorică și simbolică
Tratatul comercial UE – Mercosur este o reușită epocală după 20 de ani de negocieri și una care sfidează cursul protectionist pormovat de Casa Albă, mai ales că vine după un alt acord comercial istoric, dintre UE și Japonia.
Uniunea Europeană reușește astfel, din nou, să dea tonul corect în concertul global, arată direcția corectă și înaintează cu succes pe ea, dar fără masa critică a cifrelor care să facă o diferență decisivă „pe teren”.
Este cu mult mai bine cu tratatele comerciale ale UE cu Japonia și America de Sud decât fără ele. Totuși, deși acestea arată că practica reducerilor de taxe este câștigătoare față de cea a supratarifării, cifrele arată unde este puterea.
Acordul UE – Mercosur prevede reduceri de tarife vamale în valoare de 4 (patru) miliarde de euro, de patru ori mai mari decât prevede acordul UE – Japonia, dar de sute de ori mai mici decât suprataxele din tirul încrucișat dintre SUA și China.
