Duminică, francezii sunt chemați la al doilea tur al alegerilor parlamentare de al căror rezultat va depinde puterea de vot legislativă, majoritară până acum, pe care se va putea baza președintele Emmanuel Macron (foto stânga), proapăt reales, în următorii cinci ani.
Primul tur al alegerilor pentru Adunarea Națională a consemnat avansul puternic al stângii unite şi al extremei drepte. Alianța de stângă NUPES condusă de Jean-Luc Mélenchon, a primit aproape la fel de multe voturi ca și candidații coaliției ide guvernământ Ensemble!.
Dacă scrutinul este foarte strâns, repartizarea precisă a mandatelor în Adunarea Naţională – şi deci soarta majorității absolute a sprijinului parlamentar pentru preşedintele Emmanuel Macron – ar putea fi cunoscută abia târziu în noapte.
Aproximativ 48 de milioane de alegători sunt chemaţi să voteze, dar absenteismul încurajat și de caniculă ar putea să fie masiv, după ce mai mult de 50% din alegători au ignorat votul în 12 iunie, apreciază AFP, citată de Agerpres.
Secţiile de votare se deschid la 06.00 GMT şi se închid la 16.00 GMT, cu excepţia marilor oraşe unde termenul limită este prelungit până la 18.00 GMT, când vor fi cunoscute primele estimări.
Îngrijorarea de la Palatul Élysée: Victorie fără majoritate confortabilă
Ultimele sondaje autorizate vineri sugerează victoria coaliţiei de centru Ensemble! (Împreună!) condusă de partidul şefului statului (Renaissance – Renașterea), dar fără certitudinea obţinerii majorităţii absolute de 289 de deputaţi (din 577), pragul esenţial pentru a-şi realiza politica şi reformele anunţate.
În cazul unei majorităţi relative, coaliția președintelui Emmanuel Macron se va vedea obligată să caute sprijinul altor grupuri politice pentru aprobarea proiectelor de lege.
În primul tur, majoritatea actuală a adunat Majoritatea prezidenţială, o coaliţie sub eticheta Ensemble! (Împreună), a obţinut 25,75% din voturi, cu numai 21.442 de voturi mai mult decât alianţa de stânga NUPES . „Tribunului” Jean-Luc Mélenchon, care o conduce, i-a reuşit pariul de a reuni socialiştii, ecologiştii, comuniştii şi propria sa mişcare a stângii radicale, La France Insoumise („Franța Nesupusă”).
Pe ultima linie dreaptă, comentatorii spun că Emmanuel Macron a dramatizat miza mergând pentru prima dată la Kiev și spunând că războiul din Ucraina a afectat viaţa de zi cu zi a francezilor. A insistat asupra „necesităţii unei Franţe care să poată vorbi cu o voce clară şi distinctă” lumii, spune AFP.
Totodată, el a lansat sperietoarea „extremelor” care, dacă s-ar impune, ar semăna „dezordine” în Franţa, acuzându-le şi că vor să iasă din Europa.
Restructurarea scenei politice din Franța
Scrutinul de duminică pune capăt unui lung ciclu electoral lung în Franţa și va confirma o vastă restructurare politică a ţării, în jurul a trei blocuri, în detrimentul partidelor tradiţionale, începută odată cu alegerea lui Emmanuel Macron în 2017.
Francezii au mers la vot de nu mai puţin de patru ori în doi ani, într-un context tensionat de crize succesive, de la pandemia de COVID-19, la războiul din Ucraina și până la creşterea inflaţiei şi ameninţările la adresa economiei.
Pentru stânga unită – o premieră după zeci de ani, miza este de a impune o coabitare şefului statului, dar dispune de o rezervor de voturi mai mic decât coaliţia prezidenţială.
Chiar lipsită de majoritate, stânga este, totuşi, aproape sigură că va constitui principalul bloc de opoziţie din Adunarea Națională, rol asumat până acum de dreapta.
Cealaltă miză a scrutinului şi, poate, principala lecţie a acestei lungi secvenţe electorale, este ascensiunea extremei-drepte în spatele Marinei Le Pen, deja finalistă la prezidenţiale.
Partidul său, Rassemblement National (RN), speră să atingă pragul de 15 aleşi pentru a forma un grup în Adunarea Naţională. Ar fi doar a doua oară în istoria partidului, pentru care sistemul de vot majoritar în două tururi nu este favorabil.
RN este singura formaţiune luată individual care a progresat din punct de vedere al voturilor de la ultimele alegeri legislative din 2017.
În ce priveşte dreapta clasică, ea mizează pe aproximativ şaizeci de deputaţi şi s-ar putea, paradoxal, să se regăsească în situaţia de a juca rolul de arbitru în viitoarea Adunare.
Pe de altă parte, mai mulţi miniştri, printre care Clément Beaune (Europa) sau Amélie de Montchalin (Tranziţie ecologică), îşi joacă viitorul politic în lupte strânse în regiunea Parisului.
O remaniere guvernamentală, mai mult sau mai puţin amplă, este aşteptată după alegeri, potrivit France Presse, citată de Agerpres.
***
