Pandemia cu coronavirusul Covid-19 reclamă „politici pentru vreme de război”, dintre care se disting cele de relaxare fiscală şi de creştere a cheltuielilor statului, pentru a se evita o „mare depresie economică”, aşa cum a fost înregistrată în 1929 – sugerează un articol semnat de patru directori ai Fondului Monetar Internaţional (FMI).
Astfel, articolul „Politici economice în Războiul COVID-19” din IMFBlog, notează măsuri exprimate astfel:
- „Susținerea relansării (economice) va avea propriile provocări, inclusiv (cele privind) niveluri mai ridicate ale datoriei publice și, eventual, noi traiectorii trasate economiei sub control guvernamental.
- Măsurile fiscale pentru susținerea cererii vor deveni tot mai eficiente pe măsură ce mai multe persoane vor putea să-și părăsească locuințele”, odată cu încheierea fazei 1 a războiului, cea medicală.
Altfel, articolul citat consideră că urgența luptei împotriva epidemiei justifică măsuri cum sunt garantarea creditelor, finanţarea şomajului tehnic şi chiar intervenţia guvernamentală în economia privată, mergând până la etatizări – măsuri deja invocate de țările occidentale cele mai afectate.
Termen de comparație: Marea criză din 1929
„Dacă criza se înrăutățește, se poate imagina instituționalizarea expansiunii marilor companii de stat prin preluarea de firme private în dificultate, așa cum s-a întâmplat în Statele Unite și în Europa în vermea Marii Depresii economice” din 1929, mai spune articolul citat.
Politicile de susținere a gospodăriilor, afacerilor și a sectorului financiar „implică un mix referitor la lichiditate și solvabilitate”, tabelat astfel:
„Mari compromisuri” rămân de administrat: „Marile corporații ar trebui să beneficieze de transferuri (financiare) și de credite subvenționate cu condiția conservării locurilor de muncă și a limitării plăților către lideri, a dividendelor și programelor de răscumpărare de acțiuni” (care de obicei sunt acordate angajaților, la prețuri perferențiale sau în loc de dividende”.
Alte probleme practice se ridică, de asemeni, în identificarea și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, sau a liber prefesioniștilor.
Pentru acești contribuabili ar trebui luate în considerate transferuri directe bazate pe plățile anterioare de taxe.
