Intro: Cresterile de taxe prezentate de noul guvern sunt insotite de note de fundamentare.Atunci cand este vorba estimarea impactului macroeconomic si social se spune ca acesta este nesemnificativ sau ca nu exisa. Intr-un caz chiar se argumenteaza un impact pozitiv. Din pacate a mai existat o nota de fundamentare care spunea ca impactul social si macroecnomic este zero. Nota care a insotit cresterea TVA de la 19% la 24% in Iulie 2010. Istoria se repeta – scrie analistul economic Florin Cîțu pe blogul său.
Bugetul pe 2013 are la baza un scenariu. Se bazeaza pe anumita crestere eocnomica 1.6%, o anumita rata a inflatiei de 4.3%, un curs mediu 4.5 RON/EUR. Asa ni se spune in proiectul de buget.
In realitate lucrurile stau diferit. Nu putem sa ne alegem aceste variabile independent de deciiziile de politica fiscala si monetara. Cresterea eocnomica, inflatia si cursul de schimb sunt rezultatul deciziilor de politica fiscala si monetara din timpul anului si nu invers. Intai se iau deciziile (marire de salarii, subventii, salariu minim mai mare, etc) si apoi vedem influenta acestora asupra cresterii economice, inflatie si curs de schimb.
Nu sunt absurd, in toata lumea se lucreaza cu scenrarii. Numai ca pentru a minimiza riscul unor scenarii prea optimiste/pesimiste se lucreaza cu date ajustate sezonier. De acolo se porneste constructia bugetara si estimarea pe termen lung. Astfel este foarte important sa intelegem daca structura bugetului, in special a cheltuielilor si noul cod fiscal sunt compatibile cu acest scenariu.
Pentru ca in aceste zile se discuta bugetul am sa prezint cele mai probabile consecinte ale acestei politci fiscale pentru economie.
In primul rand Romania primeste doua socuri neanticipate din partea politicii fiscale in 2013: cresc cheltuielile publice si taxele/impozitele. Daca la cheltuieli erau sanse sa creasca (dar nu era obligatoriu) datorita cresterii salariilor din secotorul public taxele nu erau estimate sa creasca. In toate programele prezentate inainte de alegeri se vorbea de relaxare fiscala. Desi era foarte greu de crezut ca va exista un guvern roman atat de curajos incat sa reduca taxele a existat totusi speranta ca macar taxele nu vor creste. Dar acum actorii din economie (persoane fizice si juridice) trebuie sa se ajusteze la noile conditii.
Ce inseamna pentru o economie aceste socuri fiscale? Cum reactioneaza de obicei economiile la asemenea socuri?
In ceea ce priveste taxele avem exemplul impozitului forfetar si al TVA. Ambele au fost socuri neanticipate. Rezultatul este foarte bine cunoscut astazi, desi nu foate bine analizat din punct de vedere al cercetarii economice: inflatie, recesiune, inchideri de firme si somaj. Si atunci ca si acum, economia a fost lovita de un soc fiscal negativ prin cresterea taxelor.Astfel, experienta proprie ne arata ca taxe mai mari au afectat negativ pentru cresterea economica si inflatia. Doi indicatori importanti folositi in constructia de buget.
In literatura de specialitate taxele mai mari sunt identificate ca un soc negativ pentru economie. Ce s-a intamplat in Romania nu este un caz singular. In lucrarea „ The macroeconomic effects of tax changes: estimates based on a new measure of fiscal shocks” autorii Romer si Romer (2007) arata ca o crestere de taxe duce la scadere economica. Am ales aceasta lucrare pentru ca este scrisa de autori care favorizeaza scoala de gandire Keynesista si care vad un rol important al statului in economie. In cea ce priveste literatura de specialitate promovata de autorii din partea „dreapta” aceasta este plina de lucrari care arata elementele nocive ale cresterii taxelor. Inca un element important aici, exact ca in 2010 Romania creste taxele intr-o perioada de recesiune.
Sa ne uitam acum la cheltuielile publice. O crestere de cheltuilei publice este promovata de guverne ca un stimulent pentru economie. In ultimele zile am auzit foarte des mentionat cuvantul „injectie”. Ni se spune ca statul „injecteazata” suma X in economie. Nimic mai FALS. Statul redistribuie suma X in economie. Atata timp cata masa monetara ramane constanta statul nu are cum sa injecteze bani in econmie decat sa-i transfere de la secotorul privat prin intermediul taxelor in sectorul public si apoi sa-i cheltuiasca. Chiar si in cazul in care masa monetara creste ca statul sa injecteze bani in economie esete nevoie ca banii in plus sa fie transferati DIRECT de la BNR la Ministerul de Finante si apoin in economie. Din fericire in 2013 si in UE acest lucru este ilegal. Este clar sper ca statul NU INJECTEAZA bani in economie.
Totusi, statul cheltuieste mai mult iar acest lucru este prezentat ca pe un lucru bun pentru economie. De fapt ce incearca guvernul sa spuna este ca prin aceste cheltuieli mai mari preia rolul cererii din economie pentru ca sectorul privat nu consuma, nu investeste. Este foarte clar ca sectorul privat nu are acelasi apetit ca in 2008 pentru consum si investitii. Deci stim care este problema. Atunci nu este mult mai simplu sa vedem de ce sectorul privat nu face asta? Poate ca este supra impozitat? Poate ca isi desfasoara activitatea intr-un mediu economic corupt si cu costuri foarte mari din partea birocratiei, ineficientei statului, etc? Poate ca isi desfasoara activitatea intr-un mediu politic si economic volatil unde politicile economice se schimba de la o luna la alta? Solutia pentru aceste probleme nu este taxarea si transferul catre stat a mai multor resurse din sectorul privat. De fapt solutia este mult mai simpla: privatizare, dereglemntare, reducerea coruptiei, un mediu economic si politic stabil si predictibil, reducerea rolulului statului in economie, inflatie mica, competitie.
Ce se intampla de fapt? O crestere de cheltuieli poate sa fie finantata atat de gneratia curenta prin taxe mai mari sau de cea viitoare prin intermediul deficitului care este finantat de imprumutri pe termen lung. Romania a ales solutia cu taxarea generatiei curente. Un stdiu recent si acceptat de ambele tabere ideologice, in SUA, sustine ceea ce spuen teoria economica: o crestere a cheltuielilor publice are efecte negative pentru CONSUMUL din sectorul privat. („Government Spending and Private Activity, Valerie Ramey (2012)).
Urmărește-ne pe Google News
