Intr-un eseu care se numea Minima Moralia (nu este vorba de cartea lui Andrei Pleşu, publicata in 1988) scris de Theodor Adorno, filozof, sociolog, muzicolog şi compozitor german, scria respectivul ca “Viata devine existenţa si nu mai poate fi traita ci numai petrecuta” si “o viata buna si onesta nu mai poate exista, pentru ca noi traim intr-o societate inumana.”
Adorno a fost un membru proeminent al Şcolii de la Frankfurt, alături de Max Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Jürgen Habermas. Oameni destepti pe un drum gresit, parcurs insa cu multa pasiune si convingere civica. Departe de incapacitatile socialismului autohton, reprezentat de zombii intelectuali, absolventi ai ceremoniilor botezului cu mici si bere al ideologului Marian Vanghelie, supremul garant al consignatiei socialiste romanesti.
Minima Moralia este un eseu scris intr-o sumbra perioada de criza morala a societatii umane, criza bantuita de fantomele fascismului si ale comunismului; nu este cazul la noi astazi, desi multe fantome comuniste ne mai bantuie, poate si cateva fasciste. Minima Moralia este un eseu de baza in “Teoria critică”, care de felul ei este o teorie mult prea socialista pentru a fi apreciata de mine, totusi descrierea societatii in care nu se mai poate trai este extrem de relevanta zilelor noastre. Falsitatea decorului, incapacitatea liderului de a-si conduce colectivitatea spre o tinta promisa, coruptia importata si exportata te fac sa te intrebi este asta realitate adevarata sau un joc faustian macabru si diavolesc. Un om cu zeci de milioane de dolari si cu palate care sfideaza bunul simt poate reprezenta mii de oameni care traiesc la nivelul subsistentei, cum?
Reprezentantul consignatiei socialiste romanesti la Bruxelles ia spaga cu nerusinare numind-o lobbing, indreptatind tot ceea ce se spune despre milioane de oameni cinstiti a caror singura vina este ca l-au trimis la Bruxelles si ca sunt romani. Nerusinarea si aroganta sunt numai ale lui Severin sau ale tuturor care sfideaza legea in spatele imunitatii parlamentare?
Nu stiu cat de mult va place Goethe si habar nu am daca stiti actiunea dramei (sau a operei). In orice caz, fiecare zi care trece ma indreptateste sa cred ca traim libretul operei sau faimoasa drama. Cred ca ultimele elemente si deja celebrele cablograme WikiLeaks ne confirma – Faust ne-a acaparat societatea si joaca in fiecare zi, primind aplauze la scena deschisa. Nu stiu care a fost contractul actual al lui Ioan Vasilica Faust, stiu numai ca Mefisto (Mefistofel) isi joaca rolul cu desavarsire. Cate odata, mascat in Volodia, ursul siberian (Petrom), alte dati – unchiul Sam (Bechtel) si de multe ori – simpaticii Hänsel si Gretel (BRD si BCR).
Scenariile sunt puse pe tapet de ucenicii vrajitori in slujba lui Mefisto, jocurile societatii captive si acesti ucenici se joaca in fiecare zi si in fiecare ora, iar noi mergem incet si sigur spre un viitor incert, care devine pe zi ce trece si mai incert. Acuzatii fantastice (sau nu), sticle de uzo consumate cu bere si ucenicul mefistofelic continua sa incerce ceea ce nu a reusit acum un an, doi, zece.
Statul slab nu se apara si nici palmele cu fata sau dosul nu vor ajuta nimanui, niciodata. Statul este slab pentru ca cei care-l conduc il doresc slab. Boc nu stie de cozile la plata contributiilor si a taxelor dupa ce s-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru sisteme care poate nu vor folosi niciodata, ci au fost numai sifonarii de spaga. Poate pana la urma cineva ii va organiza o “zi a recoltei” ca sa se plimbe si el prin pietele capitalei, cum facea distinsul Geniu al Carpatilor.
Popa nu a ajuns din Indonezia, merge calare pe un delfin, incet-incet, de ce s-ar grabi? Deocamdata “pielea-pulii” Chireac face afaceri banoase cu statul, ca si cum nimic nu s-a intamplat acum un an, sau mai ieri.
Statul in vacanta si Faust la el acasa. Mefisto a hotarat ca mai are de luat niste suflete si le ia in fiecare zi, parte din ele mai scump, altele mai ieftine, majoritatea lor gratis!
Ilustratia cu permisiunea Maestrului Devis Grebu
Un răspuns