Premierul Victor Ponta a prezentat, marți, alături de Daniel Chițoiu, ministrul Economiei, cauzele care au dus la eșecul vânzării pachetului majoritar deținut de stat (54,8%) la Oltchim.
Victor Ponta a explicat și episodul prezentării la licitație a persoanei fizice Dan Diaconescu, precum și cauzele care au dus la nesemnarea contractului, operațiune la care Dan Diaconescu se prezentase luni dimineață.
Astfel, potrivit premierului, Dan Diaconescu nu își respectase o serie de angajamente pe care și le asumase prin oferta făcută la Oltchim. Astfel:
- – Dan Diaconescu se angajase ca, în termen de 48 de ore de la câștigarea licitației să prezinte o echipă de management profesionistă, cu experiență pe piața pe care operează Oltchim.
- – Dan Diaconescu se angajase în oferta sa să prezinte, în termen de 48 de ore de la câștigarea licitației, planul de afaceri care să ducă la eficientizarea operațională și financiară a companiei Oltchim.
Potrivit premierului, Dan Diaconescu nu prezentase niciuna din aceste angajamente la ora cnd s-a prezentat să semneze contractul.
Un alt angajament făcut de Dan Diaconescu a fost plata a 45 de milioane de euro, în lei, chiar la data semnării contractului.
Potrivit premierului, Dan Diaconescu mai are, totuși, termen până la 1 octombrie să-și achite obligațiile di ofertă și să semneze contractul.
În opinia lui Victor Ponta, unul din motivele pentru care compania rusească TISE nu a intrat în licitație deși își manifestase interesul pentru Oltchim, ar fi specularea mediatică a privatizării și politizarea excesivă a acestui eveniment.
Cum a ajuns Dan Diaconescu în licitație
Potrivit lui Victor Ponta, Dan Diaconescu a ajuns la licitația pentru Oltchim ca urmare a măsurilor laxe din caietul de sarcini, eliminarea restricțiilor de participare fiind sugerată de către consultantul pentru privatizare. Potrivit premierului, consultantul este PricewaterhouseCoopers, ales de către guvernul Boc în decembrie 2011.
O restricție la participare ar fi lăsat în cursă doar firma germană PCC, actualul actionar minoritar la Oltchim a spus premierul Ponta.
Guvernul a fost presat, spune premierul Victor Ponta, de termenul strâns pe care l-a avut la dispoziție pentru privatizarea Oltchim, astfel ca scrisoarea de intenție cu FMI, în care România s-a angajat la această privatizare, să intre în boardul Fondului.
Indiferent dacă la 1 octombrie se va semna sau contractul cu Dan Diaconescu, guvernul și-a făcut datoria privind procedura completă de privatizare, chiar dacă rezultatul nu s-a soldat cu vânzarea combinatului. Va urma, a declarat premierul, reluarea procedurii de vânzare, la începutul anului următor.
Premierul Victor Ponta a prezentat și evoluția datoriilor companiei Oltchim în ultimii ani. Astfel, potrivit lui Victor Ponta, datoriile Oltchim la nivelul anului 2009 erau de 7 milioane de lei la bugetul de stat, 11 milioane de lei către furnizori și 500 de milioane credite bancare restante. În 2012 aceste datorii erau de circa 550 de milioane de lei credite restante, iar cele către furnizori și buget erau de circa 3 ori mai mari decât la nivelul anului 2009.Datoria totală la care a ajuns în acest moment Olchim este de 700 de milioane de euro.
Premierul a dat vina pe foștii miniștri ai guvernului PDL, Adriean Videanu – ca ministru al Economiei, care ar fi trebuit să privatizeze Oltchimul înainte de-a ajunge în această situația și în mandatul căruia combinatul a fost ”căpușat” de firme apropiate fostului partid de guvernământ, și pe Mihai Răzvan Ungureanu, care, ca premier, ar fi trebuit să privatizeze combinatul în luna aprilie a acestui an.
Ce urmează
Premierul victor Ponta a mai spus că, prin traveresarea întregii proceduri de privatizare a Oltchim, indiferent dacă rezultatul va fi sau nu o vânzare efectivă, Romnia și-a îndeplinit angajamentul cu Fondul Monetar Internațional.
În cazul că, până la data de 1 octombrie Dan Diaconescu nu va plăti și nu va semna contractul, Ministerul economiei ste pregătit să gestioneze situația combinatului. Premierul spune că imediat după această dată va fi instalat un nou management, un administrator special, care să oprească contractele păguboase și care să administreze Oltchim până la privatizare, proces care va fi reluat peste circa 6 luni.
2 răspunsuri
De anii de zile combinatul ala mergea in pierdere si nu a facut nimeni nimic. Ca aia 700 de milioane de euro datorii nu au fost acumulati in 2 – 3 zile ci in ani de zile.
1.Putin probabil ca Olchimul sa se privatizeze acum,asa ca el va trebui sa treaca mai intai prin „purgatoriul” prin care a trecut Hidrolectrica.Altfel,nu vor putea fi taiate itele capusarii si devalizarii acestuia.Abia dupa aceea poate fi initiat un nou demers de privatizare.
Fara acest „ceas al adevarului” ,nimeni nu va cumpara Oltchimul,despre care nici un potential cumparator strategic nu are a o imagine financiara si economica clara.
In loc de a fi un esec,blocarea de acum a privatizarii va permite in viitor derularea cu succes a unei proceduri realiste de lucru si evaluare a starii Oltchim.
2.Privatizarea Oltchim dupa parcursul „curateniei” este imposibila in lipsa unui „proiect national” de „dezvoltare economica”,care sa conduca la crearea unui mediu economic performant si o competitivitate economica nationala,de indice 1-10,ca in tarile dezvoltate.
In conditiile unei nefunctionalitati economice totale si a lipsei de competitivitate economica nationala,exprimata prin nivelul indicelui 57(mai slab decit al tarilor bananiere) cine poate fi dispus sa ingroape un miliard de Euro,pentru un (viitor)depozit de fier vechi?
Proiectul de reindustrializare va permite constructia programelor economcie pe termen scurt,mediu si lung,in lipsa carora guvernanta economica nu are directie si viziune de lucru,fiind haotica si voluntarista ca la Oltchim – functie de temele impuse de presa si competitia politica,iar nu de necesitatile si regulile inerente procesului de dezvoltare economica.
3.Numai ageamii mai pot crede ca motorul economic gripat(de 22 de ani) al Romaniei poate fi pus in miscare prin actiuni punctuale de orice fel,inclusiv de aceaste privatizari,care de fapt conduc numai la disparitia totala a „economiei nationale”.
Romania raminind un teritoriu strain,al economiilor „nationale” germane,franceze, americane, austriece,etc.,sufera de toate bolile(economce) ale fostelor tari colonale,din sec. XIX.
Fara un „proiect national” de reconstructie industriala si economica,care sa re-creieze economia romaneasca,politicienii si economistii romani bat apa in piua despre reforma,reorientarea exportului,politici de crestere economica,de asigurare a incadrarii in limita de 3 la suta a deficitului bugetar,de plata datoriei externe,etc.
Privatizarea intreprinderilor de stat si in general eficientizarea economiei romanesti – care lipseste cu desavirsire – nu poate fi gindita si realizata fara un proiect de reconstructie economica,in care fiecare intreprindere,sector sau domeniu economic national sa aiba locul si functia bine determinata in procesul national de dezvoltare.
In caz contrar,vorbim din ce in ce mai mult,despre masuri si programe de reforma fictive-bugetare,in timp ce „economia nationala” dispare total si irecuperabil,fara proiecte de re-constructie intr-un termen prevzibil.