30 octombrie, 2019

Stabilitatea fiscală la care pare că asistăm de la începutul acestui an poate fi relativă, având în vedere faptul că legiuitorul amână adoptarea schimbărilor solicitate de mediul de afaceri pentru a corecta măsuri luate fără studii de impact și fără consultare cu părțile implicate, sunt de părere experții Deloitte România în servicii fiscale și juridice, în urma unei analize a anului 2019.

Cu toate aceste restanțe și cu modificările care se anunță în anii următori, în special din necesitatea de aliniere la reglementările europene, predictibilitatea mediului fiscal românesc rămâne incertă, au atenționat miercuri experții Deloitte.

Observații generale ale echipei Deloitte asupra provocărilor anului 2020:

Pe plan intern, preocupările viitoare sunt legate în principal de constrângerile bugetare, dar și de alinierea legislației naționale la cea europeană, precum și de reforma administrației fiscale. Este de urmărit și parcursul parlamentar al proiectelor de acte normative cu impact fiscal inițiate în vara acestui an.
La nivel european, în zona de TVA, dincolo de schimbările deja anunțate, mai pot interveni modificări și în contextul Brexit-ului.
Preocupările legate de uniformizarea legislației la nivel european ar putea aduce schimbări în ceea ce privește baza comună de impozitare (CCTB), în prima fază, și baza comună consolidată de impozitare (CCCTB). În cazul în care se păstrează la nivelul UE regula conform căreia legislația fiscală necesită unanimitate, este greu de crezut că procesul de adoptare va fi finalizat în termenele propuse.
Noutățile în materie de combatere a fraudei și evaziunii fiscale la nivelul UE aduse de DAC 6, cea mai recentă directivă privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, necesită, de asemenea, o preocupare sporită pentru a înțelege mai bine obligațiile de raportare și consecințele acestora, cât și pentru a descifra ambiguitățile ce derivă din formularea textului de directivă. Sperăm ca, prin legea de adoptare a DAC 6, să fie clarificate cât mai multe dintre aceste ambiguități.
Dubla impozitare reprezintă în continuare o problemă majoră în cadrul Pieței Unice, care creează bariere pentru mediul de afaceri, încercările de a o elimina conducând de multe ori la cazuri de dublă neimpozitare.
Aceste probleme extrem de spinoase pentru contribuabili și uneori chiar pentru statele membre de rezidență ale acestora sunt abordate, în prezent, de o nouă reglementare, Directiva privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană. Directiva abordează problemele care apar atunci când două sau mai multe țări își revendică dreptul de a impozita aceleași venituri sau profituri și face parte din planul de acțiune emis de Comisia Europeană în iulie 2015 privind impozitarea echitabilă și eficientă a întreprinderilor din UE. În același timp, aceasta reprezintă o soluție ce ar elimina dubla impozitare pe teritoriul UE până la implementarea planului de revizuire a modului de impozitare a societăților în cadrul pieței unice, publicat de Comisia Europeană la 25 octombrie 2016 (baza fiscală consolidată comună a societăților – CCCTB).

Observații Dan Bădin, Partener coordonator servicii Fiscale și Juridice, Deloitte România, asupra contextului fiscal din 2019:

Anul 2019 a fost, până acum cel puțin, mai temperat din punctul de vedere al numărului schimbărilor din domeniul fiscal decât anii anteriori, când am asistat și la sute de modificări în decursul a 12 luni. Discuțiile s-au purtat în jurul OUG 114/2018, act normativ adoptat peste noapte, fără consultări prealabile și care, din această cauză, a necesitat numeroase retușuri. Anumite aspecte au fost în oarecare măsură corectate, respectiv prevederea referitoare la taxa pe activele bancare și cea cu privire la cerințele de capital pentru administratorii fondurilor private de pensii Pilonul II.
În schimb, în telecomunicații și energie, prevederile OUG 114/2018 rămân în vigoare, deși au existat în Parlament numeroase propuneri de modificare, nefinalizate însă.
Rămâne de văzut în ce măsură autoritățile vor da curs solicitărilor mediului de afaceri în viitorul apropiat, în contextul unor constrângeri bugetare în creștere, dar și al schimbărilor politice.

Observații Raluca Bontaș, Partener Global Employer Services, Deloitte România, asupra impactului OUG 114/2018 în construcții:

Măsurile cu impact în domeniul construcțiilor, cuprinse în OUG 114/2018, sunt, în esență, benefice, dar modul în care s-a comunicat cu privire la aplicarea facilităților a fost deficitar. În acest caz, au fost aduse clarificări, dar acum devine esențial ca mecanismul să se mențină pe termen lung pentru a produce efectele scontate. Ar trebui ca Guvernul să ia în calcul identificarea unor domenii prioritare la nivel național, în sprijinul cărora Ministerul Finanțelor să poată veni cu o fiscalitate specifică.
Concret, în domeniu construcțiilor, OUG 114 a fost modificată prin OUG 43/2019, prin care s-a extins aria codurilor CAEN pentru care se pot acorda facilitățile introduse și care clarifică modul de calcul pentru cifra de afaceri, astfel încât să crească numărul companiilor care pot beneficia de facilități. Deși cu întârziere, a fost publicată recent și Declaratia 112, privind obligatiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, adaptată la modificările legislației fiscale referitoare la sfera construcțiilor. Având în vedere că formularul a apărut cu întârziere, autoritățile au anunțat că angajatorii nu vor fi sancționați.

Observații Alexandra Smedoiu, Partener Impozitare Directă, Deloitte România, asupra restructurării obligațiilor fiscale restante:

Conform OG 6/2019, contribuabilii cu restanțe la bugetele de stat pot opta pentru restructurarea acestora, în baza unei notificări, urmată de un dosar de restructurare. Beneficiarii pot obține anularea a până la 50% din obligațiile fiscale principale și anularea obligațiilor accesorii. Având în vedere că termenul de depunere a notificărilor este mâine (31 octombrie 2019), nu există încă o statistică privind numărul de potențiali beneficiari ai acestor prevederi, însă, chiar dacă numărul de beneficiari nu va fi unul mare, este de așteptat ca volumul obligațiilor de restructurat să fie unul semnificativ.
Pe de o parte, această restructurare privează bugetul de stat de sume de recuperat în viitor, iar pe de altă parte creează un mediu neconcurențial pentru contribuabilii corecți, care nu primesc bonificații pentru plata la timp a impozitelor. Nu în ultimul rând, astfel de programe derulate în trecut într-o formă sau alta de alte state membre ale Uniunii Europene a trebuit să treacă de testul ajutorului de stat, incompatibil cu piața unică.

Observații Vlad Boeriu, Partener Impozitare Indirectă, Deloitte România, asupra noilor condiții pentru scutirea de TVA în cazul livrărilor intracomunitare:

Începând cu data de 1 ianuarie 2020, ca urmare a aplicării Directivei europene privind „remediile rapide”, intră în vigoare noile reguli privind scutirea de TVA în cazul livrărilor intracomunitare, cu scopul de a uniformiza reglementările în acest domeniu la nivelul UE.
Până la data de 31 decembrie 2019, România trebuie să transpună în Codul Fiscal prevederile Directivei UE și să modifice ordinele ministrului Finanțelor referitoare la operațiunile al căror regim de TVA va fi diferit de la data de 1 ianuarie 2020.
Noile reguli vor crește importanța declarației recapitulative (D390) și pot schimba tipul și modul de gestiune a documentelor care justifică transportul bunurilor între statele membre.

Observații Cristi Secrieru, Partener Reff & Asociații, societatea de avocați membră a rețelei Deloitte Legal, asupra premiselor inspecției fiscale:

Analiza de risc, devenită o componentă esențială în ceea ce înseamnă activitatea de administrare și inspecție fiscală, prezintă numeroase aspecte care ar trebui îmbunătățite. Practica ultimului an a reflectat faptul că nu există încă o determinare clară, concretă, a factorilor care influențează nivelul de risc (criteriile de risc). Totodată, remarcăm absența unei reglementări exprese cu privire la recurența/frecvența analizei de risc, lipsa recunoașterii unui rol activ în favoarea contribuabilului analizat și a oricăror remedii legale pentru contestarea de către acesta din urmă a clasificării sale într-o anumită categorie de risc fiscal.
Procedura de determinare a gradului de risc, în sine, rămâne astfel lipsită de transparență, în pofida importanței crescute pe care aceasta o are în cadrul activității de administrare fiscală.
Sunt totuși de remarcat eforturile autorității de unificare și standardizare a procedurilor de analiză derulate la nivelul celor trei organe componente ale sale (i.e. organul de administrare, cel de inspecție și cel de investigare antifraudă). Din păcate, acestea par să nu se fi concretizat în ultima perioadă decât într-un nou val de controale (inopinate) derulate cu scopul declarat de identificare și catalogare a unor riscuri fiscale specifice.