Estimarea pentru PIB 2020 a fost redusă pentru a treia oară consecutiv în așa-numită Prognoză preliminară de toamnă pentru rectificarea bugetară publicată de Comisia Națională de Profil. De la un rezultat economic de 1.141,4 miliarde lei conform estimării din februarie, am trecut la 1.082,1 miliarde lei la cea din aprilie, 1.058,0 miliarde lei în august iar acum s-a ajuns la 1.050,5 miliarde lei.
Aceasta ar urma să fie valoarea de referință pentru indicatorii macroeconimici raportați la PIB pe anul în curs și punctul de plecare pentru construcția bugetului pe 2021. De reținut, din combinația între creșterea cu 5 miliarde lei la numărător (de la -91 miiardelei la -96 miliarde lei) și scăderea de (încă) 7,5 miliarde lei la numitor, deficitul planificat pentru 2020 a fost revizuit de la -8,6% la -9,1% din PIB.
De reținut, date fiind actualele incertitudini generate de evoluția pandemiei, orizontul de prognoză s-a redus semnificativ, de la anul 2023 în documentul prezentat în luna februarie, doar la anul 2021. Precum și formularea în premieră a unei variante „preliminare” de toamnă, ceea ce lasă loc unor revizuiri ulterioare, dacă va apare și obișnuita prognoză de toamnă.
Dincolo de ipotezele revenirii economice în V, W, L sau altă formă alfabetică, s-ar impune, pe baza datelor CNSP, observația că urmează o evoluție importantă în structura economiei. Astfel, dacă se face raportarea rezultatelor în formarea de valoare adăugată brută (VAB) între anii 2021 și 2018, se poate observa un recul important în sectoare clasice precum industrie (-5%, cu o eventuală revenire doar în 2022) și agricultură (-16,6%, adică o șesime mai puțin).
Revenirea avută în vedere este bazată masiv pe sectorul construcțiilor (+36,4% zice prognoza, dar să vedem dacă se va menține cererea solvabilă în domeniu, în pofida creșterii plafonului de aplicare a cotei reduse de TVA la circa 140.000 de euro) și pe avansul serviciilor (+6,3%, dar să vedem cum va evolua cererea pentru ele).
De remarcat și faptul că, dacă PIB-ul ar urma să fie mai mare în 2021 față de 2018 aproximativ ce patru procente, consumul este prevăzut să urce cu opt procente. Ceea ce ridică întrebarea principală de unde va fi acoperită diferența între producție și consum, mai ales cu ce costuri ulterioare.
Desigur, pandemia explică (deși nu singură, vezi majorările de pensii și salarii) ritmul mai pronunțat al consumului guvernamental (+14,2%) față de consumul privat (+6,7%). Dar nu explică de ce continuăm să consumăm sistematic mai mult decât producem iar decalajul să crească permanent.
După cum se poate vedea din proiecția față de exterior, atunci când relațiile comerciale se extind, exportul crește mai puțin decât importul iar atunci când se contractă, exportul scade mai mult decât importul. De unde un decalaj de peste zece puncte procentuale în evoluția pe doar trei la nivel de bunuri și servicii, precum și constatarea că în 2021 vom exporta mai puține mărfuri decât în 2018 dar vom cu importa cu 6,5% în plus.
De aceea, nu e de mirare că soldul balanței comerciale ar urma să se deterioreze de la -17,3 miliarde euro în 2019 la 18,7 miliarde euro în acest an și 21,3 miliarde euro în 2021 iar deficitul contului curent va reveni la circa 10,5 miliarde euro anul viitor, după o repliere temporară la 10 miliarde euro în acest an, pe fondul scăderii relațiilor comerciale.
Iar această evoluție va pune presiune pe cursul de schimb, deși devalorizarea în raport cu euro va fi temperată indirect de traiectoria în scădere a inflației ( de la 3,83% medie anuală 2019 la 2,7% pe anul în curs și 2,3% în 2021, cu observația revenirii pe final exact la valoarea centrală a intervalului-țintă, respectiv 2,5%).
În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie observat că se prefigurează sistarea majorării sistematice a puterii de cumpărare a salariilor, fie că PIB-ul crește (și atunci se apasă suplimentar pe accelerația veniturilor), fie că PIB-ul scade.
Anul viitor, câștigul salarial real ar urma să reintre, altminteri firesc, în linie cu evoluția economiei din care se plătește.
