Prețurile locuințelor au crescut cu 54% în Statele Unite ale Americii, cu 32% în China și cu aproape 15% în Uniunea Europeană între 2015 și 2024. Deși au fost implementate politici de creștere a ofertei și de reglementare a chiriilor, impactul acestora a fost limitat și problema locuirii devine tot mai presantă, notează El Pais, într-o amplă analiză.
Soluțiile propuse, precum construirea de mai multe locuințe, plafonarea chiriilor, investițiile în locuințe subvenționate și restricționarea achiziției de proprietăți de către străini, nu au reușit să detensioneze piațele imobiliare, în special cele din marile orașe.
Potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), aproape 9% din populația țărilor industrializate dedică mai mult de 40% din venitul lor plății unei chirii.
Creșterea economică a fost concentrată în câteva huburi metropolitane, ducând la o competiție acerbă pentru locuințe, ceea ce a dus la gentrificare. „Modelul de super-oras promovat la nivel global începând cu anii 2000 a creat convingerea că orașele ar trebui să atragă talent și capital, fără a lua în considerare consecințele pe care le generează pentru oamenii care deja locuiesc în ele. Nu poți aspira să fii Silicon Valley-ul Mediteranei și să te aștepți ca chiria să rămână mică,” spune Sergio Nasarre-Aznar, director al catedrei UNESCO de locuințe la Universitatea Rovira I Virgili din Spania, subliniind că o mare parte din criza globală se datorează lipsei de coeziune regională.
Locuințele, o investiție financiară, nu un drept fundamental
În plus, locuințele nu mai sunt văzute ca un drept fundamental, ci ca o investiție financiară. „Speculația favorizează construirea de apartamente care permit cele mai mari câștiguri, în timp ce locuințele low-cost, care sunt cele mai necesare, au fost ignorate,” spune Christoph Schmid, profesor de drept economic la Universitatea din Bremen, Germania.
Salariile nu au crescut în ritmul prețurilor imobiliare. În UE, chiria medie a crescut cu 20% între 2010 și 2022, în vreme ce chiriile sau prețurile de vânzare au crescut cu până la 48%, conform Eurostat.
În Statele Unite și în Spania, 20% din chiriași cheltuiesc mai mult de 40% din venituri pe locuințe, în timp ce în Franța, Italia, Portugalia și Grecia, acest procent variază între 10% și 15%, conform OECD. Multe țări au creat programe destinate creșterii ofertei viitoare de locuințe publice, dar eficiența acestora rămâne deocamdată incertă, iar analiștii afirmă că rezultatele vor fi limitate dacă nu se iau decizii mai inteligente de planificare regională.
Necesar uriaș de locuințe în Spania. Guvernul a intervenit
În Spania, problema a atins un punct critic. Banca Spaniei a calculat că piața locuințelor are nevoie de 600.000 de locuințe suplimentare pentru a atinge un echilibru. În fiecare an, se construiesc aproximativ 90.000 de locuințe, în timp ce se creează 275.000 de gospodării noi, iar cererea non-rezidenților adaugă o necesitate suplimentară de 60.000 de locuințe. Situația s-a agravat și din cauza cererii pentru case de vacanță.
Mulți experți cer acum o reformă a sistemului de planificare urbană pentru a permite un dezvoltare mai agilă și echilibrată. Pentru a combate criza, guvernul a aprobat o nouă legislație privind locuințele în mai 2023. Reglementarea limitează creșterea maximă a chiriei pe care proprietarii o pot solicita chiriașilor și permite comunităților să stabilească restricții de chirie în zonele cu probleme severe. De asemenea, protejează proprietățile de locuințe publice, interzicând vânzarea acestora către firme de investiții.
În același timp, Guvernul a dat undă verde unor acorduri pentru a aloca 6,7 miliarde de dolari suplimentari pentru construirea a peste 40.000 de locuințe cu chirii accesibile timp de cel puțin 50 de ani. Ministerul Locuințelor s-a angajat, de asemenea, să construiască peste 180.000 de locuințe accesibile pentru chiriași.
Italienii nu mai au acces la locuințe, din cauza turiștilor
În multe orașe din Italia, apartamentele pentru turiști s-au multiplicat, iar pentru rezidenți și studenți devine din ce în ce mai greu să găsească o locuință. În Milano, o cameră costă, în medie, 711 dolari pe lună, urmată de prețuri de 565 dolari în Bologna și 561 dolari în Roma.
Veneția este cel mai extrem caz. În 2023, populația orașului număra 49.304 locuitori, comparativ cu 49.693 de locuri de cazare pentru turiști și case de vacanță disponibile pentru închiriere. Municipalitatea plănuiește acum să impună o limită de 120 de zile pe an a perioadei în care un proprietar poate închiria o proprietate turiștilor. De asemenea, orașul vrea să limiteze numărul de licențe de proprietate care pot fi deținute de o singură persoană. În această vară, guvernul din Veneția a aprobat o altă lege controversată care, potrivit acestuia, reprezintă o soluție pentru problema locuințelor: mini-apartamentele. Inițiativa reduce cerințele de dimensiune pentru un apartament locuibil de la 301 la 215 metri pătrați. Opoziția a denumit-o „legea celor șapte pitici”.
Locuințele închiriate în proprietate privată reprezintă aproximativ 44% din stocul de locuințe parizian
Administrația capitalei a adoptat diverse măsuri menite să frâneze creșterea prețurilor locuințelor. Creșterile de chirie au fost limitate la 3,5% pe an. Prețul mediu al proprietăților de cumpărat a depășit 12.000 de dolari pe metru pătrat. Aceste prețuri ar putea extinde rapid problema și în restul țării, având în vedere scăderea dramatică a ritmurilor de construcție a noilor locuințe.
Parisul a anunțat pentru prima dată din anii 1950 intenția de a construi locuințe sociale (atunci s-a stabilit un obiectiv de a ajunge la 25% din oferta totală de locuințe, astăzi proporția vizată este de 21,2%) — dar chiar și așa, piața imobiliară din oraș rămâne o junglă pentru cei care caută apartamente.
Locuințele închiriate în proprietate privată reprezintă aproximativ 44% din stocul de locuințe parizian. Guvernul noului prim-ministru francez, Michel Barnier, a anunțat că va acorda o atenție specială acestei probleme.
Germania este o nație de chiriași
În timp ce în întreaga Europă, aproximativ 70% din populație deține apartamentul sau casa în care locuiește, în Germania, această proporție este de doar 46%. În capitala Berlin, este sub 20%. Din acest motiv, lipsa de locuințe și creșterea rapidă a chiriei reprezintă o sursă de îngrijorare pentru guvernul condus de cancelarul Olaf Scholz. Țara are nevoie de aproximativ 800.000 de apartamente suplimentare, un număr care a crescut în fiecare an, pe măsură ce ritmul construcțiilor încetinește din cauza ratelor mari ale dobânzii și a costurilor materialelor și a forței de muncă.
Cu aproape un deceniu în urmă, au intrat în vigoare plafonările prețurilor chiriei. Legea prevede că, la semnarea unui nou contract, chiria nu poate depăși cu mai mult de 10% prețul mediu din zonă. Dar există multe excepții: plafonul nu se aplică apartamentelor mobilate, recent renovate sau închiriate pe termen scurt. Proprietarii au reușit să o ocolească, iar în marile orașe, cum ar fi Berlin, oferă din ce în ce mai multe apartamente cu câteva piese de mobilier, pentru a evita plafonul chiriei.
Piața din China, în cădere liberă
Accesul la locuințe în China a fost profund afectat de prăbușirea bulei imobiliare. Casele nu se vând, prețurile scad vertiginos, multe clădiri nu au fost finalizate, gigantii imobiliari intră în faliment, dezvoltatorii sunt în incapacitate de plată, băncile sunt expuse la risc, iar sistemul continuă să se afunde într-o spirală descendentă.
Paradoxal, acum este mai ieftin să cumperi o casă, dar mai puține locuințe sunt vândute din cauza consumului slab într-o țară în care construcțiile reprezentau cândva un sfert din PIB-ul total. Locuințele au fost, istoric, un activ important pentru familiile chineze, constituind aproximativ 65% din averea lor.
***
Urmărește-ne pe Google News
