Economia Chinei pierde din avânt: implicațiile globale

2023 trebuia să fie anul în care economia Chinei, eliberată de constrângerile celor mai stricte restricții din lume legate de pandemia de Covid-19, să revină pe creștere susținută pentru a sprijini dezvoltarea la nivel global.

În schimb, China se confruntă cu o concentrare de factori negativi: avans lent al consumului intern, o piață imobiliară în criză, exporturi slabe pe fondul eforurilor pentru „reducerea riscurilor” ale SUA, cifra record a șomajului în rândul tinerilor și datoriile uriașe ale administrațiilor locale.

Impactul acestor tare ale economiei chineze, a doua ca mărime din lume, începe să se resimtă pe tot globul, influențându-ne pe toți, de la prețul mărfurilor de pe rafturile magazinelor, la piețele bursiere.

În plus, guvernul președintului Xi Jingping nu are din păcate multe opțiuni la îndemână pentru a reda impulsul economiei chineze.

Această conjunctură naște întrebarea dacă economia chineză nu se îndreaptă spre o perioadă de stagnare în stil japonez, după o perioadă de 30 de ani de creștere fără precedent.

Cât de rău se prezintă economia Chinei

Ținta oficială pentru acest an este obținerea unui avans al economiei în jur de 5%. Într-o economie globală pentru care se preconizează o creștere cu 2,8% în 2023, la prima vedere această țintă nu pare a fi prea mică. Însă, trebuie ținut cont că în 2022, în China era încă în vigoare politica Zero Covid, ceea ce conferă un efect de bază prea scăzut pentru a face comparația în mod real.

Aplicând corecția pentru eliminarea acestui efect de bază, creșterea reală pentru 2023 este mai apropiată de 3%, adică mai puțin de jumătate din perioada anterioară pandemiei, arată Bloomberg Economics.

În plus, rata inflației (Indicele Prețurilor de Consum) în China a fost aproape zero în luna iunie (0,2%), în timp ce prețurile la poarta fabricii (Indicele Prețurilor de Producție) au intrat și mai mult în teritoriul negativ (-5,4%), sporind îngrijorarea cu privire la riscul de manifestare a deflației – spirala negativă a prețurilor care poate trage economia în recesiune.

De ce îngrijorează încetinirea avansului economiei chineze

O mulțime de locuri de muncă și întreprinderi din toată lumea depind de China, cu imensa sa piață și capacitate de producție. FMI prognozează că China va avea în următorii cinci ani cea mai mare contribuție la creșterea mondială, cu o pondere estimată la 22,6% din avansul la nivel global – dublu față de contribuția SUA.

Principala modalitate prin care influența Chinei impactează afacerile din întreaga lume este prin schimburile comerciale. Țările exportatoare de materii prime, precum Brazilia și Australia sunt deosebit de sensibile la sănătatea pieței imobiliare și a lucrărilor de infrastructură ale Chinei. Prețurile mărfurilor-cheie, produsele siderurgice și minereul de fier au scăzut în acest an, deoarece cererea celui mai mare consumator de oțel din lume este mult încetinită față de așteptările economiștilor.

Criza afectează în special țările exportatoare de echipamente de înaltă tehnologie, livrările din Coreea de Sud și Taiwan scăzând în prima jumătate a anului într-un ritm măsurat cu două cifre în fiecare lună. După ani de restricții cauzate de pandemie, chinezii sunt reticenți să reia în masă călătoriile în străinătate, deoarece veniturile lor și încrederea în stabilitatea pieței muncii sunt la niveluri scăzute, afectând profiturile țărilor dependente de industria turismului.

În plus, riscul ca noile creșteri ale dobânzilor să ducă economia SUA în recesiune a creat spectrul unei prăbușiri concomitente ale celor mai mari economii mondiale, cu efect dezastruos la nivel global.

Unde este problema

Economia chineză, evaluată la 18.000 miliarde de dolari, întâmpină dificultăți în mai multe sectoare. Datele statistice pentru luna iunie arată o nouă contracție a producției industriale. Exporturile – un sprijin constant în timpul pandemiei, deoarece fabricile chineze au lucrat din plin pentru a onora comenzile din SUA și Europa – s-au diminuat constant.

De la vârful atins în decembrie 2021, valoare-record de 340 miliarde de dolari, exporturile au scăzut la 284 miliarde de dolari în luna mai, pe fondul încetinirii activității economice în SUA și Europa cauzată de lupta anti-inflaționistă a băncilor centrale. Declinul este amplificat de eforturile SUA de a limita aprovizionarea industriei chineze cu cipuri avansate și alte tehnologii sensibile care ar fi putut stimula creșterea viitoare a economiei.

Importurile de bunuri din primele cinci luni s-au redus cu 6,7% în termeni anuali, după ce în aceeași perioadă a anului trecut se majoraseră cu 1,1%. Datoriile mascate ale așa-numitelor vehicule de finanțare ale administrațiilor locale (LGFV) reprezintă o altă problemă pentru orașele și regiunile chineze lipsite de lichidități. Municipalitățile au accesat de la aceste entități financiare tot mai multe împrumuturi neevidențiate în bilanțurile contabile pe timpul pandemiei, deoarece o resursă tradițională de venituri – vânzările de terenuri către dezvoltatorii imobiliari a dispărut din cauza recesiunii pieței imobiliare.

Într-un scenariu pesimist în care sectorul construcțiilor se prăbușește, vânzările reduse de terenuri adâncește deficitele bugetelor administrațiilor locale, o recesiune în SUA care reduce cererea globală iar pe piețele din China se aplică metoda de reducere a riscurilor – în care mediul de afaceri se concentrează pe protejarea capitalurilor – simularea efectuată de Bloomberg indică o nouă scădere de 1,2 puncte procentuale din prognoza creșterii pentru acest an.

Unde au dispărut consumatorii post-Covid?

La începutul anului 2023, mediul de afaceri era optimist cu privire la revenirea economiei Chinei, anticipând creșterea consumului intern, alimentată de achizițiile neefectuate în perioada de restricții, cheltuielile pentru ieșirile în oraș, călătorii etc. Însă în prima jumătate a anului a fost marcată de anxietatea privind locurile de muncă și venituri, precum și efectul negativ al scăderii prețului proprietăților.

Ca urmare, oamenii au fost mai determinați să economisească decât să cheltuiască. De exemplu, cheltuielile turistice din timpul minivacanței din iunie cu ocazia festivalului tradițional al bărcilor dragon au fost mai mici decât din perioada pre-pandemie iar vânzările de mașini noi au scăzut iunie, comparativ cu anul precedent.

Șomajul în urban în rândul tinerilor (16-24 ani) a depășit 20%

O altă frână puternică în calea creșterii consumului este șomajul în rândul tinerilor, de peste 20% – de patru ori mai mare decât rata șomajului la nivel național. Aceasta se datorează parțial reglementărilor restrictive aplicate de guvernul de la Beijing companiilor de tehnologie din ultimii ani, care au încetinit angajările din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ de nivel mediu și universitar.

Criza pieței imobiliare

Guvernul a încercat să facă ordine în 2020 printre dezvoltatorii imobiliari puternic îndatorați pentru a reduce riscurile pentru sistemul financiar. Acest lucru a împins prețurile locuințelor în declin și o serie de companii slab capitalizate au intrat în faliment. Mulți dezvoltatori au încetat să mai finalizeze locuințele pentru care deja aveau încheiate contracte de vânzare-cumpărare și încasați parte din bani, ceea ce a determinat ca unii proprietari să nu mai plătească ipotecile.

Această turbulență a fost un semnal de alarmă pentru mulți chinezi, care considerau proprietatea imobiliară ca o investiție sigură și au folosit-o ca pe un plasament sigur și profitabil. Factorii politici au lansat un plan de salvare la sfârșitul anului trecut, dar acesta nu a reușit să declanșeze reluarea vânzărilor pe piața imobiliară. Până la jumătatea anului 2023, prețurile caselor noi și second hand și-au continuat scăderile care durează de aproape doi ani, dar nu exista încă niciun indiciu că declinul a atras noi cumpărători pentru ca piața să-și revină pe plus.

Băncile au acordat gospodăriilor populației anul trecut cel mai mic volum de împrumuturi pe termen lung din ultimul deceniu, iar volumul de credite a scăzut cu încă 13% în primele cinci luni ale acestui an, indicând că tot mai puține persoane contractează noi credite ipotecare. În iulie, guvernul de la Beijing a anunțat că va extinde politicile pentru a sprijini dezvoltatorii imobiliari care nu au lichidități și că va sprijini sectorul aflat în dificultate, inclusiv cu amânarea rambursării credititului cu un an.

Ce măsuri ia guvernul Chinei?

Banca Populară a Chinei a redus în iunie dobânzile, o decizie clasică pentru impulsionarea economiei. Mișcarea surpriză a făcut ca așteptările pentru acordarea mai multor stimuli monetari și fiscale să crească. Printre aceste posibilități se numără o relaxare suplimentară a taxelor pe proprietate, scutiri de taxe pentru consum, mai multe investiții în lucrări de infrastructură și stimulente pentru industrie, în special în sectorul high-tech. Însă de la începutul lunii iulie, deciziile politice au fost mai degrabă incrementale, precum extinderea scutirilor de taxe la achiziția vehiculelor noi ecologice până în 2027.

Nivelul ridicat al datoriei publice și dorința președintelui Xi de a elimina speculatorii imobiliari – parte a politicii sale de „prosperitate comună” – ar putea limita lansarea unui program masiv de subvenționare a economiei. Cele mai mari bănci chinezești de stat au început să ofere împrumuturi cu scadențe foarte lungi și scutirea temporară de la plata dobânzii pentru a evita intrarea într-o criză a creditelor, relata Bloomberg News. Unele orașe au redus nivelul plăților în avans și au eliminat restricțiile privind cumpărarea mai multor proprietăți pentru a ajuta la revigorarea pieței imobiliare.

Care sunt perspectivele pentru economia Chinei?

Surplusul masiv de locuințe demonstrează că va dura ceva timp pentru ca orice stimul pentru piața imobiliară să conducă la reluarea în forță a activității de construcții. Populația în scădere și procesul încetinit de urbanizare al țării reprezintă factori structurali care determină cererea de locuințe și în China. Aceasta înseamnă că țara s-ar putea confrunta cu o perioadă extinsă de creștere încetinită până își va rezolvă problema creditelor, la fel cum a făcut Japonia în așa-numitul „deceniu pierdut”, după ce bulele imobiliare și bursiere s-au spart. În concluzie, dinamica economiei amenință să zădărnicească visul Chinei de a depăși SUA ca cea mai mare economie a lumii, lucru care era văzut posibil începând cu anul 2030.

***