Două lucruri se suprapun in aceste zile, referitoare la mult asteptatea reforma a Sanatatii: Pe de o parte, intrarea in vigoare, de la 1 mai, a noului ”pachet”. De cealalta parte, sistemul care asteapta ”pachetul”: cazul de coruptie de la Spitalul de Arsi, unde medicii sunt acuzati ca faceau operatii estetice prin intermediul diagnosticelor decontabile de catre CNAS.
De fiecare data cand se mai intampla cate ceva in sistemul sanitar, si nu ma refer la lucrurile bune care se intampla mai mult ca sigur zi de zi si ora de ora , subiectul reapare pe primele pagini ale pubicatiilor si in prime time la televiziuni . Tocmai de aceea imi pare nenecesar sa fac referire la astfel de intamplari in cele ce urmeaza si sa supun atentiei doua proiecte / puncte ce treneaza sau avanseaza greoi de ani de zile. Proiecte a caror implementare ar trebui sa aduca impreuna interesul pacientului ori asiguratului in sistemul de asigurari de stat si pe cel al sistemului .
1. Primul dintre ele – subiect sensibil si plimbat in anii din urma dintr-un mandat in altul al ministrilor ce s-au scuccedat – este legat de actualizarea listei medicamentelor compensate si gratuite . Pentru ca este frustrant , ca pacient si implicit ca specialist in sistem, sa vezi ca tehnologiile avanseaza si tu nu ai acces la ultimele molecule lansate , la ultimele medicamente aparute . Si asta nu de ieri de azi, ci de sase ani .
Decidentii de la nivelul Ministerului Sanatatii si de la nivelul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate au amanat constant deciziile de actualizare a listei dintr-un motiv evident : lipsa competentelor si a capacitatii de evaluare a impactului in bugetul CNAS . Amanarea ca si solutie nu este nimic nou in zona autoritatii, numai ca atunci cand ne referim la domeniul sensibil al sanatatii costurile ei sunt de cu totul alta natura fata de alte zone .
In ecuatia decizionala este in mod cert nevoie sa fie estimate toate consecintele unei astfel de decizii , dar o astfel de estimare necesita competente specifice , proiecte pilot si studii de tot felul si din cate stiu acestea au lipsit ori tentativele facute in acest sens au esuat .
Ultima lista propusa de ministrul anterior si evident neimplementata la termen de cel actual sunt convins ca nu a avut la baza astfel de evaluari – argument suficient pentru noul ministru sa amane implementarea.
Declarativ ni se spune ca amanarea are ca scop evaluarea temeinica a eficientei noilor medicamente / molecule pentru a accepta pe lista numai acele molecule cu efect dovedit . Absolut corect : dar sub rezerva ca daca, nu folosim experiente ale altor sisteme de asigurari, procesul acesta o sa mai adauge nu luni, ci poate ani la asteptarea pacientilor .
Pe de alta parte pe diferitele liste decontate de catre CNAS astazi se afla sute de produse pentru care o astfel de evaluare ar trebui sa fie mai putin complicata din moment ce pacientii le folosesc de ani de zile si specialistii pot sa evalueze cu mai mare usurinta (chiar si in lipsa unor inregistrari realizate cu acuratete ) eficienta lor dovedita .
Evident ca exercitiul acesta ar trebui sa se finalizeze cu eliminarea din listele actuale a medicamentelor ce nu si-au dovedit eficienta .
Nu am in memorie un astfel de exercitiu, desi sistemul de asigurari se apropie de 17 ani de existenta . Cum, in acelasi registru, ar trebui sa renuntam la decontarea medicamentelor al caror pret nu este o povara pentru pacient (cele mai ieftine de 20 de RON de exemplu ) pentru a creea spatiul bugetar pentru noile molecule .
Cele doua actiuni trebuie insa facute de reglementator fata in fata cu industria si din moment ce aceasta isi doreste decontarea moleculelor noi ar trebui sa accepte si curatarea listelor de cele vechi sau cele ieftine .
Industria este insa impartita exact in producatori farmaceutici al caror model este bazat pe inovatie (cei care isi doresc cel mai mult actualizarea listei ) si producatori generici care reproduc medicamentele al caror patent a expirat. Iar exercitiul de mai sus , cel putin aparent, ii avantajaza pe unii si dezavantajaza pe ceilalti. Daca reglementatorul o sa fie consecvent principiului eficientei atunci atunci rezultatul o sa fie in interesul pacientului . In orice alta situatie este probabil sa ne astepte inca o amanare .
2. Cel de al doilea punct la care as vrea sa ma refer este chiar mai vechi decat primul : informatizarea sistemului sanitar .
S-au facut ceva pasi in anii din urma in acest sens , de la prescriptia electronica la cardul de sanatate si la fisa electronica a pacientului , fisa care sa capteze istoricul medical al acestuia .
Complexitatea sistemului necesita evident instrumente de operare , monitorizare si control la fel de sofisticate . Unele dintre subiectele tratate la punctul anteriror si-ar putea gasi rapid rezolvarea si implementarea daca sistemul informatic ti-ar furniza datele necesare . Absolut toate optimizarile si standardizarile din sistem depind de integrarea si prelucrarea informatiei si cred ca prioritatea manageriala a decidentilor din sistem este fara indoiala sa urgenteze impementarile si dezvoltarile din aceasta zona .
Mare parte din retetele masluite si raportarile false din care se hranesc unii dintre actorii sistemului sanitar ar putea fi identificate mai usor atunci cand informatia o sa fie disponibila aproape in timp real , pe de o parte , pe de alta parte personalul angrenat astazi in verificarea acestor retete si raportari ( cel putin parte din el ) poate fii redirectionat catre zona de control si standardizare pentru a depista si minimiza scurgerile pe care sistemul o sa caute sa le reinventeze .
S-a tot vorbit ani in sir de opozitia sistemului atunci cand vine vorba de informatizare . Cred ca a fost o etapa si cred ca si in situatia in care mai exista reactii reminiscente de opozitie suntem intr-o zona in care compromisul nu isi are locul : pretul platit se masoara in calitatea vietii pacientilor si, la limita, chiar viata este pretul .
***
Dragoș Dinu este antreprenor, cu experiență în top-management la companii precuym Adpharma și Domo. Membru în boardul Romanian Business Leaders
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
Stimate domnule Dinu, respect experienta acumulata, care va califica indubitabil ca unul din specialistii adevarati in domeniu. Nu pot insa sprijini ideea privind eliminarea de la compensare a medicamentelor ieftine. Exista tratamente care pot costa 200.000 de lei per pacient per an. Astfel de tratamente trebuie acoperite de stat deoarece sunt inaccesibile tuturor. In acelasi timp, conform teoriei dvs. 1.000 de pacienti ar trebui sa renunte la compensarea unui medicament care costa doar 200 lei per an si pacient pentru a acoperi tratamentul scump. Daca pacientul primeste cronic 4-5 astfel de medicamente ieftine care nu ar mai fi decontate, este posibil sa fie nevoit sa-si reduca cu 10% „bugetul” sau anual de supravietuire (pensia la limita mediei). Va intreb – ati renunta la 10% din venitul dvs anual? Astfel de recomandari ar trebui gindite din toate punctele de vedere, nu doar cel al firmelor de inovative!
Domnule Paveliu,
Iar amestecam lucrurile .Ori vorbim din perspectiva pacientilor cu boli grave si cu medicatie extrem de scumpa , ori vorbim contabiliceste si ne luam aiurea de nenorocitii care salveaza sau îmbunătățesc vieti prin medicamentele pe care le produc.Stim ca sistemul e subfinantat iar asta forteaza la o prioritizare a sumelor catre tratamentele scumpe din boli grave.Daca vrem sa fim cinici putem spune ca interese au si firmele ce produc medicamente ieftine care se ia la nesfarsit.Poate ca in unele boli tratamentul ieftin e mai scump de fapt simai ineficient pe termen mediu si lung deși are un preț mai mic.