Criza siriană este una dintre multiplele faţete ale modificărilor fundamentale ce redefinesc în prezent peisajul strategic mondial. SUA, Rusia şi lumea arabă joacă un rol activ în acest dosar, în vreme ce Europa se străduie doar să gestioneze una dintre consecinţe: criza migraţiei. Și să ocolească o implicare care s-ar putea dovedi inevitabilă.
Într-un moment în care Rusia cheamă Statele Unite la masa tratativelor în chestiunea siriană, după ce, deja, și-a transportat armament și logistică militară în Siria, „bătrânul continent” este ocupat cu impunerea unei soluţii alternative la sistemul Dublin, care se dovedeşte depăşit.
Întrebarea: Cum poate deveni Uniunea Europeană un actor principal, astfel încât să nu fie doar zona în care se decontează consecințele celui mai fierbinte punct de pe glob – Orientul Mijlociu ?
E o întrebare care astăzi nu are un răspuns.
„Dacă nu se aşează la masa discuţiilor, cu Rusia, cu SUA, eventual cu Turcia, Europa nu poate soluţiona această criză”, este verdictul lui Dan Dungaciu (foto), director al Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române.
Dosarul sirian: Premisele negocierilor SUA-Rusia
La începutul acestei săptămâni, ministrul de Externe al Federaţiei Ruse, Sergei Lavrov, a propus SUA demararea unor „convorbiri militare” legate de situaţia din Siria, propunere pe care Administraţia Obama o analizează, a anunţat miercuri Secretarul de Stat John Kerry.
(Citiţi şi: „Rusia propune SUA discuţii militare pe tema Siriei. Moscova pare să preia controlul operaţiunilor militare”)
La ora când Lavrov lansa această propunere, Rusia deja transportase armament, tehnică și logistică militară în Siria, anticipând o posibilă intervenție occidentală în regiune, împotriva Statului Islamic.
Opinia lui Dan Dungaciu este că aceste convorbiri sunt necesare: „E limpede că există trupe ruseşti în Siria şi este limpede că există posibilitatea producerii de interferenţe. Ca să nu se încurce unii pe alţii, ca să se evite incidente, aceste convorbiri trebuie să fie purtate”.
Opinia lui Dan Dungaciu este confirmată de peste Ocean de voci autorizate.
Atât comandantul forţelor armate ale SUA în Orientul Mijlociu, generalul de armată Lloyd Austin, cât şi subsecretarul Apărării, Christine Wormuth, au afirmat în cadrul unor audieri în Senatul american că, în condiţiile în care ambele forţe operează simultan în acelaşi spaţiu tactic, există un risc semnificativ de „interferare”.
„Ar fi obligatoriu de stabilit un mecanism de coordonare al acţiunilor”, a fost verdictul subsecretarului Wormuth.
Harta conflictului din Orientul Mijlociu
Prezenţa forţelor armate ruse în Siria nu mai este un secret- Moscova nici măcar nu mai neagă implicarea, iar agenţiile de presă transmit declaraţii ale oficialilor sirieni care laudă calitatea armamentului trimis de Rusia.
Acţiunile se desfăşoară la lumina zilei : Reuters a transmis miercuri că un important convoi de vehicole ruseşti a fost observat în centrul Siriei, confirmând speculaţiile că Moscova preia de la preşedintele Assad coordonarea războiului civil.
Potrivit The Guardian, convoiul, alcătuit din vehicole blindate şi camioane care transportau militari ruşi, a plecat din Latakia (acolo unde forţele ruseşti extind pistele aeroportului din localitate şi construiesc hangare pentru avioanele care au început să sosească începând cu luna august) şi se îndrepta spre localitatea Hama.
Implicarea armatei ruse în Siria survine într-un moment critic pentru preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, care începând cu 2013 a cedat din ce în ce mai mult controlul asupra teritoriului naţional. Rusia este un aliat tradiţional al regimului Assad, până recent însă singurul ajutor acordat fiind limitat la vânzarea de arme şi trimiterea de consultanţi militari.
Armata siriană colaborează şi cu forţe militare ale aliaţilor din regiune – Iran şi Hezbollah.
Grupul militanţilor libanezi Hezbollah, grup care are ca obiectiv principal lupta împotriva Israel, a trimis în Siria, potrivit estimărilor experţilor, câteva sute de soldaţi, care conduc armata siriană în multe zone din Siria.
Luptătorii Hezbollah sunt concentaţi în principal în localitatea Zabadani, acolo unde grupul Ahrar al-Sham, puternic opozant al regimului Assad, încearcă să păstreze controlul asupra zonei.
Ce caută Rusia în Siria
Propunerea formulată de Sergei Lavrov este un pas spre o posibilă soluţionare a problemei, afirmă Dan Dungaciu, care explică ce are de apărat Rusia în Siria.
„Rusia nu are niciun interes să poarte un război în Siria. Ea şi-a întărit poziţia pentru negocierile cu Statele Unite în perspectiva unei soluţionări a conflictului- este mai degrabă o mişcare strategică, nu un scop în sine.
Sigur, Rusia are interese în zonă. În primul rînd, are de apărat un port (Tartus- n. red.) la o mare caldă. Să nu uităm că Mediterana e un proiect rusesc mai vechi.
În al doilea rând, Orientul Mijlociu este un fel de rezervă energetică pe care Rusia nu o poate părăsi- nu ştim încă exact ce rezerve de petrol şi gaze sunt în zonă.”
Dosarul sirian este cu mult mai mare – la mijloc sunt interesele lumii arabe, sunt interese ale Israelului. În Siria sunt implicare forţe armate ale Iranului şi ale Hezbollah.
În ecuaţie a apărut, însă, și Statul Islamic, un inamic cu graniţe fluide.
În ciuda complexităţii problemei, sau tocmai din această cauză, Dan Dungaciu este convins că problema siriană trebuie rapid soluţionată:
„Nu cred că cineva îşi permite să lase situaţia confuză pe termen lung. Această situaţie neclară a demonstrat deja că pune sub presiune Europa şi poate genera schimbări politice pe care nici SUA nu le doreşte. O Europă în care există pericolul consolidării extremismului sau naţionalismului nu este de acceptat. Sigur, soluţia nu poate fi una uşoară”.
Rebalansarea „atenţiei” NATO dinspre Est spre Sud şi consecinţele pentru Ucraina
Directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române crede că „dosarul Sirian” ar putea provoca o nouă modificare a conceptelor NATO.
„Cred că vom asista la o rebalansare a strategiilor, poate chiar la următorul summit NATO, la Varşovia. Se discută în prezent această opţiune, iar Alianţa poate decide că pericolul vine acum din Sud. Dosarul sirian poate schimba strategiile pe Europa, existând posibilitatea să privim mai mult spre Sud decât spre Est. Dacă va fi aşa, atunci statele din estul Europei vor avea din nou un rol important de jucat”, afirmă Dan Dungaciu.
O consecinţă importantă a acestei posibile schimbări de perspectivă va trebui gestionată de Ucraina.
„Agenda europeană a Ucrainei va fi blocată pe timp mediu iar ea va fi privită, probabil, ca un buffer. Va trebui să găsescă singură o soluţie cu separatiştii. Alternativele sunt: fie Kievul izolează total regiunile separatiste, situaţie în care Rusia va trebui să facă faţă unor noi costuri, fie Rusia va reuşi să forţeze federalizarea Ucrainei, situaţie în care Kievul va fi cel care va plăti. Interesant ar fi dacă şi Ucraina, şi Republica Moldova ar decide împreună să dea Moscovei acelaşi mesaj în legătură cu teritoriile pe care nu le mai controlează…” afirmă Dan Dungaciu.
