DOCUMENT / Recuperarea prejudiciilor produse de corupție: De ce noua Agenție pentru Administrarea Bunurilor Sechestrate va avea același randament ca ANAF

În încercarea de a schimba percepția publică legată de faptul că statul nu reușește să recupereze prejudiciile constatate de Justiție în marile cazuri de corupție, guvernul va înființa o Agenție Națională pentru Administrarea Bunurilor Sechestrate (ANABS).

Instituția va dubla practic o zonă de competență a ANAF, însă va lucra în interiorul aceluiași cadru legal care împiedică astăzi depășirea pragului de 10% al gradului de recuperare a creanțelor. Și va opera inclusiv cu oamenii puși la dispoziție de sistemul care nu reușește să performeze în acest domeniu.

Mai întâi – cum și de ce a eșuat ANAF în recuperarea prejudiciilor

Într-un comunicat adresat cursdeguvernare.ro, Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadru ANAF afirmă că instituția ”alocă 90% din resursele umane și materiale acțiunilor de combatere a marii evaziuni”.

Eficiența acestor eforturi declarate ale ANAF sunt cunoscute, iar comunicatul citat oferă și explicații în legătură cu piedicile aflate în calea îmbunătățirii gradului de recuperare.

Mai întâi, o statistică – indicatorii ”de performanță” ai DAGAF în trimestul 1 din 2015, conform datelor furnizate de instituție:

• Numărul actelor de sesizare a organelor de urmărire penală: 138
• Valoare estimată a prejudiciilor: 125,59 milioane euro
• Măsuri asiguratorii: 129,70 milioane euro
• Confiscări numerar, bunuri și venituri ilicite: 6,57 milioane euro

O primă concluzie: ANAF a încasat, cert, 5,23% din valoarea estimată a prejudiciilor. Restul sunt cifre contabile, nu bani în cont.

Și acum, motivele expuse de ANAF :

• întârzieri semnificative în transmiterea către organele fiscale teritoriale a hotărârilor penale ramase definitive spre recuperare (ANAF exemplifică cu o senţinta penală a Judecatoriei Suceava, rămasă definitivă la data de 30.12.2010 şi transmisă A.N.A.F. în data de 24.11.2014)
• existenţa unor perioade mari de timp între momentul emiterii unei sentinţe penale de către prima instanţă de judecată şi momentul rămânerii definitive şi executorii a acesteia, perioada în care, în multe cazuri, inculpaţii înstrăinează bunurile din patrimoniu (ANAF exemplifică cu Sentinţa penală nr. 387/P/2006 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă în anul 2014)
• imposibilitatea înscrierii măsurilor asiguratorii la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară în cazul bunurilor pentru care nu este deschisă carte funciară de către debitori (ANAF exemplifică cu Decizia Penală nr. 888 / 08.08.2014 : bun imobil situat în sos.Kiseleff, Bucureşti, sechestrat anterior de DNA, care nu era înscris în evidenţa OCPI)
• comunicarea dificilă cu Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară și cu alte institutii
• neconcordante cu privire la informaţiile privind unele imobile (terenuri şi clădiri) confiscate (ANAF exemplifică cu o situație în care Cadastrul a respins cererea de trecere in proprietatea statului a unui imobilul din Bucuresti, măsură dispusă de instanţa de judecată, motivând existența altui proprietar)
• nesolutionarea cu celeritate a acţiunilor de ieșire din indiviziune, în vederea ducerii la îndeplinire a procedurii de valorificare a bunurilor.
• neinstituirea măsurilor asiguratorii de către organele de cercetare penală
• bunurile supuse executării silite nu prezintă interes pentru piață.
• în unele situaţii sentinţele penale definitive se comunică fără a fi însoţite de documente din care să rezulte măsurile asiguratorii, punerea acestora în executare nefiind posibilă.
• evaluarea bunurilor sechestrate de natura imobilelor nu poate fi realizată în absenţa proprietarului sau imputernicitului acestuia (ANAF oferă exemplul cazului Sorin Pantiş, Sentinta Penala nr. 701/2013)
• persoane cu debite de valori foarte mari, privaţi de libertate, fără bunuri şi venituri urmăribile (aici ANAF oferă exemplul lui Ioan Becali, condamnat în dosarul transferurilor, despre care instituția afirmă că nu are niciun fel de bun, mobil sau imobil, pe numele său)

(Descărcați AICI comunicatul ANAF)

Problemele pe care noua ANABS le moștenește de la ANAF

Guvernul înființează Agenția Națională pentru Administrarea Bunurilor Sechestrate (ANABS) cu scopul declarat al creșterii gradului de recuperare al prejudiciilor. Potrivit proiectului de lege, ANABS este desemnată drept oficiu naţional pentru recuperarea creanţelor și pentru gestionarea bunurilor îngheţate.

(Descărcați AICI proiectul de lege pentru detaliile legate de organizare, structură, atribuții)

Problema României nu este aceea că nu ar avea un organism de specialitate de acest gen, ci faptul că :

• recuperarea prejudiciilor provenite din infracțiuni se încurcă de prevederi ale dreptului familiei, ale legii societăților comerciale sau ale Codului civil, chestiuni sesizate încă de anul trecut de unii membri ai CSM
• nu există un sistem integrat care să faciliteze accesul rapid la informație – sumele consistente cheltuite fără viziune în ultimii 20 de ani pentru informatizarea instituțiilor au rezultat în adevărate ”insule informatice”, rupte unele de altele
  
• sistemul birocratic se bazează în continuare preponderent pe hârtia cu ștampilă și antet, care îngreunează comunicarea, și pe factorul uman, care poate genera, voit sau nu, erori

În absența unor inițiative care să aducă schimbări profunde menite să înlăture toate aceste obstacole, ANABS îi rămâne să se ocupe cu schimbul de bune practici, cu analize și studii, cu participarea la reuniunile regionale și internaționale, așa cum regăsim între atribuțiile viitorului organism.