DOCUMENT Raportul Senatului american despre tehnicile de tortură ale CIA: Brutale şi ineficiente

Cinci ani de investigaţie au rezultat într-un raport de peste 6000 de pagini (rezumatul are 480 de pagini) al comisiei din Senatul american care a anchetat metodele de tortură folosite de CIA după atacul terorist din 11 septembrie 2001.

Partea desecretizată a raportului arată că CIA nu a fost onestă în privinţa acţiunilor sale şi că tehnicile de interogatoriu folosite nu au fost eficiente, iar informaţiile obţinute în acest fel nu au ajutat la contracararea unor ameninţări. România apare în raport ca loc în care au fost prizonieri ai CIA din cadrul programului, în tranzitul lor spre locuri de detenţie.

CIA a reacţionat imediat, arătând că interogatoriile au dus la salvarea de vieţi omeneşti.

„Informaţiile oţinute prin acest program au fost esenţiale modului nostru de a înţelege al-Qaeda şi continuă să ajute eforturile noastre de a combate terorismul şi astăzi”, a spus directorul John Brennan.

CIA a recunoscut totuşi că au existat şi greşeli în program, mai ales la început, când nu era încă pregătit pentru amploarea luată de operaţiunile de detenţie şi interogare a prizonierilor.

Programul s-a derulat între anii 2002 şi 2007, în timpul preşedinţiei lui George W Bush. suspecţii au fost interogaţi folosind metode precum înecarea simulată, umilirea, pălmuirea, expunerea la frig şi lipsirea de somn. Aceste metode au fost cunoscute sub eufemismul „tehnici dure de interogatoriu”, în fapt au fost acte de tortură.

Cele mai importante 20 de descoperiri ale investigaţiei

• Folosirea tehnicilor dure de interogatoriu nu au fost un mijloc eficient de obţinere a informaţiilor sau a cooperării prizonierilor.
• Justificările CIA pentru folosirea torturii s-a bazat pe informaţii lipsite de acurateţe privind eficienţa lor.
• Interogatoriile prizonierilor CIA au fost bruale şi mult mai dure decât au fost prezentate de către CIA decidenţilor politici.
• Condiţiile de încarcerare a prizonierilor CIA au fost mai dure decât a spus agenţia decidenţilor politici şi publicului.
• CIA a dat în mod repetat informaţii eronate Departamentului Justiţiei, ămpiedicând astfel o analiză corectă privind legalitatea acestui program.
• CIA a evitat sau a împiedicat supravegherea programului de către Congresul SUA.
• La fel a făcut agenţia şi cu Casa Albă, împiedicând administraţia americană să supravegheze derularea programului.
• Modul în care CIA a acţionat şi a gestionat programul a complicat şi, în anumite cazuri, a împiedicat misiuni privind securitatea naţională ale altor agenţii ale statului american.
• CIA a împiedicat Biroul Inspectorului General al agenţiei să supravegheze programul.
• CIA a coordonat modul în care informaţii clasificate au ajuns în presă şi a oferit chiar şi informaţii lipsite de acurateţe în ceea ce privea eficienţa tehnicilor de interogatoriu.
• Agenţiei americane i-au fost necesare 6 luni să se pregătească pentru derularea programului după ce a primit şi autorităţi de detenţie a prizonierilor.
• Modul de acţiune şi de gestionare a programului a fost produns greşit pe durata acestuia, mai ales în 2002 şi la începutul anului 2003.
• Doi psihologi angajaţi de CIA au stabilit tehnicile de interogare şi au jucat un rol central în întreaga operaţiune, evaluarea acesteia şi în gestionarea programului. Până în 2005, CIA a subcontractat operaţiunile programului.
• Prizonierii CIA au fost supuşi unor tehnici de interogatoriu coercitive care nu au fost aprobate nici de Departamentul Justiţiei şi nici de ocnducerea CIA.
• CIA nu a avut o evidenţă exactă şi comprehensivă a numărului de prizonieri şi a ţinut captivi persoane care legal nu trebuiau încarcerate. Informaţiile oferite de agenţie privind numărul prizonierilor şi a celor supuşi torturii au fost greşite.
• CIA nu a reuşit să evalueze în mod adecvat eficienţa tehnicilor de interograre.
• Agenţia nu a sancţionat şi nici măcar nu a avertizat angajaţii care s-au făcut vinovaţi de numeroase greşeli sau de fapte care au contravenit legii.
• CIA a ignorat critici interne şi observaţii privind modul de operare al programului de detenţie şi interogare şi gestionarea acestuia.
• În timp, acesta nu s-a mai justificat şi i-a fost pus capăt în 2006, în urma unor dezvăluiri apărute în presă, a reducerii disponibilităţii de a coopera a altor naţiuni, dar şi din motive legale şi de supraveghere.
• Programul de detenţie şi interogare al CIA a prejudiciat poziţia SUA în lume şi avut costuri atât materiale cât şi non-materiale.

Raportul indică o serie de fapte atroce ale angajaţilor CIA implicaţi în interogatoriile şi torturta prizonierilor. Washington Post inventariază o parte dintre acestea:

• Dintre 119 prizonieri CIA, 26 nu ar fi trebui să fie capturaţi. Printre ei s-a aflat şi Abu hudhaifa, care a fost „supus băilor cu apă îngheţată şi la 66 de ore de privare de somn” înainte ca CIA să descopere că nu a fost „persoana care se credea că este”.
• Primul raport despre tehnicile de interogare dure utilizate primit de preşedintele Bush a fost în 2006, la 4 ani de la debutul programului. Potrivit consemnărilor CIA, preşedintele Bush s-a arătat tulburat de imaginea unui prizonier legat în lanţuri de tavan şi îmbrăcat doar cu un scutec.
• CIA a folosit metoda de hidratare rectală pentru deţinuţi care au vrut să facă greva foamei. Şi, pa lângă nutrienţi perfuzabili administraţi în acest fel, s-a ajuns la pasarea hranei obişnuite şi administrarea pe această cale. Însă această modalitate a fost folosită şi în cazul prizonierilor care nu aveau nevoie de acest tratament extrem.
• În plus, agenţii CIA au ameninţat anumiţi prizonieri că le vor ucide familiile, iar unuia dintre prizonieri i s-a spus că mama sa va fi decapitată.
• CIA a arestat doi străini care lucrau pentru „un guvern partener” aliat al agenţiei. Aceştia au fost privaţi de somn. Au fost eliberaţi după mai ulte luni, deşi încercau să dea CIA informaţii despre posibile atacuri ale al-Qaeda.
• primul prizonier al CIA, Abu Zubaida, a petrecut 226 de ore într-o cutie de mărimea unui sicriu. Acesta a „plâns, a implorat”, dar i s-a spus că singurul mod în care va părăsi locul în care era încarcerat va fi doar într-un sicriu.
• Khalid Sheik Mohammed a fost supus unui număr de 183 de inecări simulate, iar când a încercat să respire în timpul uneia dintre acestea interogatorii i-au ţinut buzele întredeschise şi i.au turnat apă pe gât.
• Alţi prizonieri au fost ţinuţi complet dezbrăcaţi, legaţi în poziţie verticală pentru 72 de ore şi s-a aruncat apă rece în ei în mod repetat.

Raportul este tulburător, însă pune în lumina reflectoarelor fapte ţinute până acum secrete. Faptul că programul a fost sistat cu ani în urmă, la ordinul preşedintelui Obama şi faptul că oficialii americani nu au avut idee despre ceea ce se întâmpla real sau despre modul real în care se desfăşurau lucrurile nu înseamnă că acele acte de tortură nu au existat.

Şi este cu atât mai tulburător faptul că acele metode nu au dus la obţinerea de informaţii care să oprească atacuri teroriste.

Preşedintele Obama a recunoscut în trecut actele de tortură şi a afirmat că ele nu corespund valorilor americane. „Aceste tehnici au prejudiciat America şi poziţia sa în lume şi a făcut mai dificilă urmărirea intereselor noastre cu partenerii şi aliaţii”, a afirmat liderul de la Casa Albă.

Republicanii au reacţionat şi ei şi au insistat asupra faptului că informaţiile obţinute prin aceste metode au dus la capitarea unor suspecţi importanţi şi, în final, la uciderea lui Bin Laden.

Rezumatul de aproape 500 de pagini al raportului poate fi citit aici.