OECD a publicat un raport privind darea de mita în străinătate în scopuri de afaceri (foreign bribery cases), după ce a analizat 427 de cazuri din 1999 şi până în acest an.
Cele mai frecvente cazuri, două treimi dintre cele studiate, sunt în patru sectoare: extractiv (19%), construcţii (15%), transporturi şi depozitare (15%) şi în domeniul informaţiilor şi comunicării (10%).
Mita apare frecvent în ţările dezvoltate (22%) şi foarte dezvoltate(21%), iar peste jumătate dintre caZurile analizate – 53% – implică preşedinţi de corporaţii sau membri ai conducerii companiilor. De multe ori sunt implicaţi intermediari – în 3 din 4 cazuri – care sunt angajaţi locali, din ţara în care se vizează afacerea, agenţi de marketing sau de vânzări, distribuitori şi brokeri.
Mita a fost promisă sau oferită cel mai adesea funcţionarilor publici sau angajaţilor din companiile deţinute sau controlate de stat (27%), oficialilor vamali (11%), celor din sănătate (7%) şi celor din domeniul apărării (6%).
Iar scopul acesteia a fost obţinerea unor contracte de licitaţii publice, în mai bine de jumătate dintre cazuri – 57%, sau pentru aprobarea unor proceduri vamale – 12%. În medie, mita a reprezentant aproape 11% din valoarea totală a tranzacţiei şi 34,5% din profituri.
Situaţiile de mită au fost aduse în atenţia autorităţilor de către compania sau cei cărora li s-a cerut mita, în unul din trei cazuri, iar în 13% dintre ele s-au sesizat autorităţile. Şi tot în 13% din cazuri situaţiile de mită au ajuns în atenţia instituţiilor judiciare din întâmplare, în contextul unui schimb de informaţii şi asistenţă legală între ţări. Presa nu pare să aibă un rol, doar în 5% din cazuri anchetele media au scos la iveală cazuri de mită internaţională.
Companiile implicate au descoperit cazurile de mită în timpul unor misiuni de audit intern (31%) sau în pregătirea unor operaţiuni de fuziuni şi achiziţii (28%).
Doar 80 de persoane care au fost implicate în cele peste 400 de cazuri de mită analizate au ajuns în închisoare, dintre care 38 au primit închisoare cu suspendare, iar cel mai aspru pedepsit a fost la 13 ani de privare de libertate.
Altfel, sancţiunile au fost prin amenzi impuse companiilor sau indivizilor – 261 de cazuri – , iar cea mai mare amendă a fost de 1,8 miliarde de euro. În cazul unei persoane, cea mai mare amendă plătită a fost de 140 de milioane de euro. Altfel, 69% dintre cazuri au fost soluţionate prin înţelegeri.
Dintre toate ţările, Statele Unite (128), urmate de Germania (26), Coreea de Sud (11), Italia, Elveţia şi Marea Britanie (câte 6).
La nivelul UE, Comisia Europeană a arătat într-un raport că fenomenul corupţiei costă economia europeană 120 de miliarde de euro anual, sau 1% din PIB.
