Document: Planul de adoptare a euro. Măsurile necesare – invers decât actualele politici publice

Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză a făcut public  duminică Planul Național de Adoptare a Monedei Euro și Raportul de fundamentare a acestuia.

Investițiile, reformele structurale şi consolidarea bugetară se numără printre cele mai importante probleme în calea aderării României la zona euro – se arată în Raport.

Ultimii ani au consemnat o reducere semnificativă a formării brute a capitalului în economie, care, dacă nu este compensată de câştiguri de eficienţă mari, poate afecta creşterea potenţială a PIB-ului în viitor. Aici este o problemă importantă pentru convergenţa reală sustenabilă, se arată în raportul citat.

O altă problemă priveşte nevoia de a corecta deficitul bugetar structural mare (peste 3% din PIB în ultimii ani). Iar aceasta corecţie nu poate avea loc fără a afecta economia şi ţesutul social în lipsa unei creşteri adecvate a veniturilor fiscale. Aceasta este o mare provocare pentru anii următori din perspectiva exigenţelor intrării în MCS II şi a aderării la ZE.

Pentru a avea spaţiu fiscal adecvat este nevoie de o creştere a veniturilor fiscale cu cel putin 3% din PIB în următorii 3-4 ani; aceasta ar putea implica o revedere a regimului fiscal, impozitarea tuturor veniturilor (declaraţii de avere şi venituri).

Raportul prezintă cele trei scenarii care arată perioada de timp în care România ar putea ajunge la o masă critică de convergență reală și structurală de 70%, 75%, respectiv 80%, în funcţie de două rate de creştere medii anuale:

• o rată de creștere de 4%, plecând de la media ratelor de creştere PIB real din perioada 2000-2017 şi
• o rată mai optimistă, de 5%, plecând de la ipoteza că România îşi va îmbunătăţi contribuţia factorilor de producţie la creşterea potenţială şi că va implementa reforme structurale favorabile creşterii economice.

În scenariul în care România îşi propune să atingă 75% din media zonei euro (nivel cel mai indicat pentru economia României, după cum rezultă din Raport), aceasta se poate realiza într-un interval de 9 ani (dacă se păstrează rata medie de creştere istorică de 4% pe an) sau în 6 ani în contextul unei creşteri cu o rată medie de 5% pe an.

Lista obiectivelor de aderare la zona euro

1: Reducerea decalajului de convergență reală şi corectarea unor dezechilibre macroeconomice

2: Îndeplinirea unor condiții de ordin structural între care:

• creșterea veniturilor fiscale care să mărească „spațiul fiscal”si consolidarea finanțelor
  publice în mod durabil;
• dezvoltarea infrastructurii;
• creșterea gradului de competitivitate a economiei printr-o structură mai bună a producției, de tip high-value added (deci nu prin salarii joase), etc..

3: Intrarea in MCSII (anticameră a ZE) o perioadă obligatorie de minim doi ani

România trebuie sa demonstreze că poate să rămână stabilă fără să utilizeze cursul de schimb leu/euro – pe care-l pierde odată admiterea în ZE.

MCSII este o perioadă de testare ex-ante a economiei românești înainte de a face pasul final, o perioadă în care fluctuația leului în raport cu euro va fi limitată. Concret, în MCSII trebuie să reușești să menții criteriile nominale îndeplinite (ceea ce presupune ca acestea să fi fost atinse în mod sustenabil), să crești în același timp convergența reală, fără însă să te folosești de cursul de schimb, pe care va trebui să-l menții în marja la care te-ai angajat, ceea ce nu e puțin lucru dacă economia nu este performantă).

Momentul intrării în MCSII trebuie ales cu maximă atenție, deoarece Romania odată intrată în această etapă premergătoare cunoaște termenul minim de „testare” (doi ani), nu și termenul maxim, care poate fi prelungit dacă economia dovedește că nu este capabilă să se ajusteze în lipsa cursului de schimb (dacă o apreciere a leului este permisă, odepreciere a acestuia va fi considerată drept neîndeplinire a criteriului de la Maastricht (privind stabilitatea cursului de schimb) minim doi ani în interiorul MCSII; în această situație, participarea la MCSII ar putea fi extinsă, iar Romania va trebui să amâne adoptarea euro cel puțin încă doi ani.

4: Uniunea Bancară

Intrarea în Uniunea Bancară poate preceda aderarea la ZE; va fi odată cu intrarea în MCSII şi implică efectuarea unui AQR (evaluarea sistemului bancar).

5: Adoptarea euro

În toată această perioadă sunt de efectuat analize tehnice de fundamentare a fiecărui pas/etapa/termen şi întocmite rapoarte periodice de monitorizare a implementării pașilor propuși, pe baza unor indicatori de evaluare a obiectivelor.

Un consiliu special, care să includă oficiali guvernamentali, reprezentanți ai Comitetului de trecere la euro din BNR, experți parlamentari şi din mediul academic, reprezentanți ai mediului de afaceri, poate face acest lucru.

(Descărcați AICI – DOCUMENTUL INTEGRAL privind planul adoptării monedei euro) 

Repere pentru Planul de Acţiune

Guvernanța politicilor economice trebuie să reprezinte un factor de stabilizare în diferitele stagii ale ciclului economic, printr-o viziune macro-economică prudentă.

 mix-ul de politici economice trebuie să asigure un echilibru între eforturile de susținere a procesului de creștere economică termen scurt și implementarea unor reforme ce pot reduce vulnerabilitățile structurale ale economiei. Este necesară creșterea robusteții/rezilienței economiei românești în fața șocurilor economice. România trebuie să se bizuie mai mult pe motoare ale creşterii economice endogene.

Este nevoie de un model de creștere, care să se bizuie mai mult pe economisire și investiții interne, pe mobilizarea resurselor interne, pe aspecte calitative.

Linii de forță ale Planului de Aciune ce derivă din Raport ar fi:

Corectarea dezechilibrelor economice: aducerea deficitului bugetar structural la un nivel în conformitate cu MTO până la data preconizată pentru intrarea în MCS IIşi creşterea veniturilor fiscale cu cel putin 3% din PIB pânăîn 2022-2023.

Colectarea mult mai bună a veniturilor fiscale ar mări spaţiul fiscal şi ar ajuta consolidarea finanţelor publice. Combaterea fermă a rent-seeking-ului care să elibereze resurse necesare producției de bunuri publice.

Asigurarea de bunuri publice:

• Finanțarea mai bună a educației și a sănătății, care sunt investiții în capital uman.
• Dezvoltarea infrastructurii de transport, care să lege organic regiunile țării între ele și să facă legăturile cu principalele rute de transport europene.
• Finalizarea lucrărilor de cadastru şi refacerea infrastructurii de irigaţii.

Politici economice orientate (industriale) care să faciliteze trecerea la un nou model de creștere economică (și învingerea capcanei venitului mediu/middle income trap):

• Sprijinirea activităților ce pot avea randamente de scară crescătoare.
• Sprijinirea activităţilor generatoare de externalităţi pozitive (de exemplu, cercetareadezvoltarea, sectorul IT, eficienta energetică).
• Promovarea de poli de dezvoltare, așa cum deja se conturează centre urbane importante – ne referim, în afara de București, la Cluj-Napoca, Timișoara-Arad, axa Bacău-Iași, Craiova, Brașov, Iași, Constanța
• Taxarea activităţilor care conduc la externalităţi negative (de exemplu, activitaţile poluante).
• Crearea mecanismelor de stimulare şi de implementare a inovaţiilor (brevete).
• Dezvoltarea de proiecte în infrastructura de transport.

Absorbția fondurilor europene trebuie să fie cât mai bună, cantitativ și calitativ.

România își poate construi infrastructura de care are acută nevoie, poate dezvolta avantaje competitive cu ajutorul fondurilor europene. Trebuie avute însăîn vedere conditionalităţile noului CFM (2020-2027)

Mecanismul investiţiilor străine directe (ISD) constituie o pârghie importantă pentru transferul de tehnologie, moduri de producţie, inovaţii între ţările dezvoltate şi cele mai sărace din UE. Trebuie aplicat un mix de măsuri pentru atragerea ISD mai ales în domenii cu valoare adăugată ridicată, domenii care să fie interconectate, astfel încât să se mărească competitivitatea.

Dezvoltarea Bursei de Valori Bucuresti şi trecerea ei de la stadiul de piata de frontiera la cel de piata emergenta, avand ca rezultat multiplicarea surselor de finantare pentru economie.

O politica demografică care sa stimuleze natalitatea.

Reţinerea lucrătorilor calificaţi prin: înfiinţarea parcurilor tehnologice; înfiinţarea parcurilor industriale; stimularea înfiinţării de parteneriate învăţământ-cercetareincubatoare de afaceri; stimulente fiscale acordate firmelor din domeniile de înaltă tehnologie etc. România este puternic afectată negativ de migraţia forţei de muncă cu o calificare superioară. Este însă de presupus ca ascensiunea salariilor din ultimii ani poate fi un stimulent pentru reîntoarcerea acasă; revenirea cetățenilor români acasă poate mări potențialul de creștere a economiei.

O politica de atragere de fortă de muncă calificată (de imigratie) având în vedere evolutii demografice interne (revenirea lucrătorilor plecaţi în alte state din UE poate fi o componentă de bază a unei asemenea politici).

Încurajarea lucrului după implinirea vârstei de pensionare pentru persoanele dornice şi apte să munceascăîn continuare.

Creşterea ponderii comerţului intra-industrial, ceea ce va genera o simetrie mai ridicată a şocurilor în condiţiile adoptării monedei unice; corelaţia ciclurilor de afaceri va fi mai ridicată, reducând neajunsurile politicii monetare comune. În plus, dezvoltarea sectorului serviciilor va contribui la o convergenţă structurală mai ridicată.

România trebuie să participe activ la discuțiile privind noua guvernanță a UEM. Această participare depinde de înțelegerea problemelor cu care se confruntă UE și ZE și de capacitatea de a formula puncte de vedere relevante. România trebuie să se implice în regândirea modelului de funcționare a Pieței Unice,care trebuie să lucreze în favoarea a cât mai multor cetățeni. Fără procese economice inclusive, care să fie definite, între altele, de echitate (fairness), transparență, coeziunea socială va suferi tot mai mult și vor câștiga aderență curente politice extremiste. În Uniune trebuie luptat ferm împotriva evaziunii fiscale și a evitării plății impozitelor/taxelor (tax avoidance), care subminează și ele încrederea cetățenilor în statul democratic; aceste noxe sunt prezente masiv în funcționarea economiei românești.