Uniunea energetică este principala temă a discuţiilor Consiliului European de joi şi vineri, de la Bruxelles. Liderii statelor UE discută pentru prima dată propunerea făcută în urmă cu o lună de Comisia Europeană.
Preşedintele Klaus Iohannis a prezentat, la plecarea spre reuniunea din capitala UE, poziţia pe care România o are referitor la această temă.
„România susţine crearea unei Uniuni a Energiei. (…) În evaluarea noastră, crearea Uniunii Energiei va aduce avantaje importante pentru statele membre. Priorităţile care trebuie avute în vedere sunt
- crearea unei reale pieţe interne în domeniul energiei,
- valorificarea mai eficientă a resurselor energetice indigene,
- diversificarea surselor şi rutelor de aprovizionare cu energie,
- dezvoltarea infrastructurii care să permită o mai bună conectare între statele membre ale Uniunii”, a spus şeful statului.
Un proiect de concluzii ale reuniunii liderilor europeni arată că statele membre vor trebui să prezinte Consiliului European înainte de luna decembrie idei şi paşi concreţi pentru realizarea acestui nou proiect european.
În acest sens, trebuie să se concentreze, printre altele, asupra mai multor chestiuni:
- accelerarea proiectelor de infrastructură pentru electricitate şi gaz în scopul securităţii energetice şi al unei bune funcţionări a pieţei energetice
- implementarea deplină şi riguroasă a legislaţiei existente
- întărirea cadrului legislativ privind securitatea alimentării cu electricitate şi gaz, securitatea energetică prin recurgerea la surse naţionale şi tehnologii sigure şi sustenabile cu emiteri mici de CO2
- transparentizarea pieţei de gaz, respectarea legislaţiei UE şi a tuturor acordurilor privind priorităţie pentru securitatea energetică, păstrarea confidenţialităţii informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial
- analizarea opţiunilor pentru mecanisme voluntare de agregare a cererii, cu respectarea regulilor OMC şi a celor de concurenţă din UE
- dezvoltarea unei organizări a pieţei mai eficientă şi flexibilă care trebuie combinată cu cooperarea regională sporită şi cu integrarea regenerabilelor; asigurarea că intervenţia statului este compatibilă cu regulile pieţei interne şi că fiecare ţară poate decide asupra mixului energetic
Un pas înainte la nivel de imagine. Concret – obiective diluate
Discuţiile de la Bruxelles sunt văzute de Răzvan Nicolescu, fostul ministru al Energiei, drept un exerciţiu politic, un pas mic, de imagine, însă, în realitate, propunerea Comisiei este lipsită de ambiţie.
Uniunea energetică este un titlu al unei propuneri care nu face, de fapt, decât decât să pună la un loc mai multe demersuri care au fost făcute în ultimii 60 de ani.
„Aceasta comunicare vizează, în primul rând, încurajarea statelor membre UE de a pune în practică angajamentele deja asumate, fără a introduce foarte multe elemente de noutate„, a spus Răzvan Nicolescu pentru cursdeguvernare.ro.
Discuţiile au fost accelerate şi de conflictul din Ucraina şi faptul că problema găsirii de soluţii alternative privind securitatea energetică a Europei este extrem de acută. La nivel de imagine se face un pas înainte la Consiliul European, însă practic mai este mult de aşteptat până când se va ajunge la o uniune energetică, este opinia fostului ministru.
Pentru o uniune energetică este nevoie de o piaţă a energiei funcţională, argumentează fostul ministru.
Realizarea ei s-ar putea face îndeplinind trei condiţii:
- creşterea gradului de interconectare între statele membre – ce poate fi încurajată printr-un sprijinfinanciar mai consistent
- crearea unui reglementator unic enegetic la nivel european – care să înlocuiască instituţii naţionale,
- un sistem unic de definire a consumatorilor vulnerabili şi de protecţie a lor – este nevoie de sprijinul popular, argumentează Răzvan Nicolescu, pentru un proiect politic de asemenea anvergură. Iar o piaţă a energiei ar însemna şi o apropiere a preţurilor la energie, ce nu se realizează concomitent cu o apropiere a veniturilor.
Posibile tensiuni şi chestiuni sensibile
Propunerea Comisiei vizează, pentru crearea uniunii energetice, o dezvoltare a interconectării între statele membre, iniţial la nivel regional, ca apoi, în faze următoare, aceste reţele regionale să se constituie într-o reţea eurpeană interconectată, dar şi o armonizare a reglementărilor tehnice şi comerciale, explică Ana Otilia Nutu, specialist în energie la Expert Forum.
Întreaga discuţie este purtată şi în funcţie de dependenţa anumitor state UE de gazul furnizat de Gazprom, care este investigat de Comisia Europeană de poziţie dominantă pe piaţa europeană, şi care a încheiat, în multe ţări europene, contracte cu clauze foarte rigide.
Una dintre chestiunile care vor fi discutate va fi şi transparentizarea contractelor încheiate cu furnizori din ţări terţe. Presa internaţională insistă, în contextul discuţiilor de joi de la Consiliu, asupra acestui aspect: Comisia Europeană ar vrea să aibă puterea de a se opune contractelor cu încheiate de companii ale statelor membre, dacă ele încalcă regulile concurenţei pe piaţa unică.
Este o măsură care vizează în special contractele cu Gazprom, conţinutul lor şi modul în care ele pot fi folosite de compania rusă ca „armă” în statele cu care se află în relaţii contractuale.
Tocmai de aceea, există 10 state europene care se opun acestei idei, statele care au fie o relaţie privilegiată cu Rusia, fie depind de gazul rusesc: Germania, Ungaria, Slovacia, Cehia se află printre ele.
Ana Otilia Nuţu explică, pentru cursdeguverare.ro, modul de gândire al Comisiei: este greu să vorbeşti şi să imaginezi achiziţii comune de gaz, care să fie aprobate de toate cele 28 de state membre, aşa cum era ideea prezentată de Donald Tusk anul trecut, în editorialul din Financial Times în care argumenta necesitatea uniunii energetice. Însă Comisia poate forţa jucătorii naţionali să joace în interesul comun.
Dacă Bruxelles-ul ar avea posibilitatea de a analiza contractele înainte de semnarea lor, ar evita ca ele să aibă clauze rigide (precum durate foarte mari ale acestora, pe 10 ani, sau interdicţia de a vinde altei ţări gazul importat de la Gazprom) şi ar putea sancţiona, la o adică, partenerii europeni ai Gazprom, pe motivul că acele contracte încheiate încalcă regulile de concurenţă europene.
În ceea ce priveşte interconectarea, esenţială pentru crearea unei uniuni energetice, gândirea Bruxelles-ului este de a interconecta iniţial câte două ţări vecine, mai spune analistul de la Expert Forum. Unind pieţele le faci să funcţioneze, în timp, ca o piaţă unică. Iar asta ar rezolva şi problemele de fragmentare, şi pe cea de dependenţă de Gazprom.
Însă nu aceasta este problema cea mai sensibilă, conectarea fizică, este de părere Ana Otilia Nutu. Marea provocare este armonizarea reglementărilor tehnice şi comerciale: chestiunea ajutoarelor de stat acordate, restricţiile comerciale, chestiuni administrative, tipologii de contracte, şi altele.
(Citiţi aici în detaliu despre uniunea energetică: Uniunea Energetică / Comisia Europeană insistă pentru interconectarea rețelelor electrice ca alternativă la gazele naturale)
România, în uniunea energetică
România şi-a declarat susţinerea puternică pentru acest proiect european. Pentru ca el să devină funcţional, sunt însă multe de făct şi la noi. „Ar trebui să ne facem treaba, să terminăm liberalizarea preţurilor şi să facem interconectarea”, afirmă Ana Otilia Nuţu.
Referitor la interconectare, România pare să aibă mari probleme, arată expertul: prin interconectorul cu Ungaria ţara noastră poate doar importa gaz, nu şi exporta. În plus, România nu are acces la gazoductul prin care Bulgaria importă gazul rusesc, care ne traversează teritoriul, însă România nu are punct de intrare în acesta.
În schimb, o privire în programele privind proiectele prioritare ale României, fie ele prin planul de investiţii Juncker, fie prin programul operaţional de infrastructura mare, se vorbeşte mereu de realizarea interconectării energetice a României cu ţările vecine.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
1.Situatia din UE seamana cu cea din epoca „intovarasirilor agricole” dinainte de cooperativizarea (comunista a)agriculturii.Tot felul de tarani, cu sau fara pamint, unii fara unelte si animale de munca, altii fara interes pentru munca, erau chemati si lamuriti pentru a munci intr-o „uniune economica comunista”.
Unii se gindeau de ce sa munceasca pentru altii, altii cum sa dea animalele si plugul, cind se vine si cu mina goala si apoi se impart roadele muncii la toti.
Cam asa arata UE „pe dinauntru”,deoarece nefiind o uniune economica REALA, nu are ca proiect dezvoltarea „armonioasa si multilaterala” a tarilor componente, fiecare membru fiind pe cont propriu si interesat pentru tara sa.
Daca UE ar avea un proiect economic comun, el ar fi constituit prin unifcarea tehnica, materiala si financiara a proiectelor de „dezvoltare economica nationala”, care inca nu exista nici in imaginatia sa birocratica.
La fel ca intr-o „intovarasire agricola”,fara un stat economic comun, care sa materializeze proiectul UE si cele nationale in directia unei dezvoltari industriale accelerate, Uniunea Energetica” este un demers de conjunctura,fara putinta de a deveni un proiect economic si tehnico-financiar durabil/fezabil.
Intovarasirea energetica a tarilor UE este determinata de busculada militara ruseasca, care ameninta siguranta energetica si este firesc ca nimic sa nu impinga lucrurile catre ceva costisitor si foarte aproximativ,care ar trebui sa fie „proiectul energetic European”.Cita vreme uniunea este una comerciala si vamala/monetara, iar nu una economica, numai proiectele nationale de dezvoltare economica si industriala insumate in proiectul economic European,pot furniza INTERESUL,informatiile tehnice, materiale, financiare care sa asigure logistica si rationalitatea economica-financiara a unui „proiect energetic comun”.Altfel, intovarasirea economica UE se reduce la indicatii de interconectari energetice.
2.Idei si pasi concreti cu privire la „armonizarea reglementarilor tehnice si comerciale, problema ajutoarelor de stat, restrictiile comerciale, problemele administrative, tipologiile de contracte, etc., care sint „mare provocare” in proiectul energetic comun – sint irealizabili inafara proiectelor nationale de dezvoltare economica si unificarea lor, in proiectul economic generala al UE.
3.Un mix de proiecte nationale unificabile intr-un proiect economic UE pe diverse termene, poate fi unicul INLOCUITOR de succes pentru lipsa „statului economic comun”, capabil sa salveze UE de la dezintegrare, deoarece realizarea unei uniuni economice reale, ca State Unite Europene, este posibila dupa decenii intregi de dezbateri si tratative.Numai astfel, proiectul energetic European ar iesi din perimetrul de conjunctura si provizorat, in care se afla insasi UE…