Guvernele nu trebuie să mizeze pe un preț scăzut al petrolului pe termen lung, deoarece oferta s-ar putea diminua, de la jumătatea anului viitor, din cauza scăderii în continuare a investițiilor și a reducerii producției din SUA, a avertizat luni directorul Agenției Internaționale (IEA) a Energiei, Fatih Birol.
„Ar fi o mare greșeală să legăm atenția noastră față de securitatea petrolieră de traiectoria pe termen scurt a prețului țițeiului”, a declarat Fatih Birol, luni, la Singapore International Energy Week, citat de Reuters.
De la jumătatea anului trecut și până în prezent, prețul petrolului s-a înjumătățit ca efect al creșterii producției de petrol de șist în SUA și a startegiei OPEC de a-și păstra cota de piață prin menținerea unor volume ridicate de extracție, indiferent de scăderea profitului.
Dacă prețul petrolului se menține, este posibil ca investițiile în petrol să se reducă, din nou, în 2016, în special în regiunile cu costuri ridicate, după ce în 2015 au scăzut deja cu peste o cincime.
“Dacă acest lucru se va adeveri, ar fi pentru prima dată în ultimele două decenii când investițiile petroliere au scăzut timp de doi ani consecutivi. Ar trebui să ne gândim la implicațiile pe termen mediu și lung ale acestei reduceri a investițiilor”, a explicat Fatih Birol.
Riscurile geopolitice din Orientul Mijlociuvor afecta în continuare livrările de petrol, însă ridicare sancțiunilor impuse Iranului ar putea duce la majorarea producției cu 400.000-600.000 de barili pe zi în următorul an.
Prin urmare, livrările de petrol rămân ridicate, cel puțin până la mijlocul lui 2016, iar IEA nu prognozează o revenire puternică a prețurile pe termen scurt.
Directorul IEA nu este singurul sceptic în privința revenirii pieței. Paal Kibsgaard, CEO Schlumberger Limited, a declarat pentru Bloomberg că o redresare s-ar putea să nu apară înainte de 2017, chiar dacă prețurile ar începe să crească mâine.
„Piața a subestimat cât de lungă va fi această perioadă. Numai faptul că industria se gândește să reducă din nou investițiile arată că avem de-a face cu o provocare în creștere”, a explicat Paal Kibsgaard.
Există o întârziere între creșterea prețurilor și decizia de a crește bugetele, precum și între acest moment și creșterea efectivă a producției.
