relaţie consfinţită printr-un act juridic adecvat (contract), prin care o persoană fizică sau juridică acordă drepturi şi puteri pe care numai ea (singură) le poate acorda unui terţ. Obiectul c. se referă la bunuri. Această relaţie are aspecte şi nuanţe extrem de diferite în funcţie de natura bunurilor economice respective sau domeniului de activitate. În domeniul administraţiei publice, de exemplu, c. constă în/sau închirierea unor terenuri, acordarea dreptului de a utiliza terenul statului pentru trecerea reţelelor electrice, de a construi pe terenuri ale domeniului public, de a exploata solul şi subsolul unor asemenea terenuri etc. Aceasta mai priveşte acordarea dreptului de a executa anumite servicii publice în condiţiile respectării unor obligaţii cu privire la orar, tarif etc. De regulă, c. se realizează în condiţii de timp (termene sau durată) şi eco- nomice foarte bine precizate. Din punct de vedere al timpului este caracteristică durata relativ mare atunci când sunt concesionate terenuri şi servicii (în general, peste zece ani). C. ca relaţie s-a extins considerabil în ultimii ani, în mod deosebit în domeniul comerţului. Producătorul sau furnizorul conferă unei distribuitor, care este concesionarul său, dreptul de a comercializa produsele sale cu titlu exclusiv pe un teritoriu stabilit – denumit zonă de responsabilitate –, pentru o durată determinată sau nedeterminată şi sub control. Cu toate progresele realizate, c. rămâne, după părerea specialiştilor, o relaţie evident perfectibilă din punct de vedere juridic.
