raportul dintre dotarea cu capital tehnic a firmei şi forţa de muncă, atât în expresie valorică, cât şi în expresie fizică. Prin urmărirea în dinamică a c.o. a c. se vizează evidenţierea schimbărilor tehnico- structurale a naturii capitalului. C.o. a c. calculat ca raport în expresie fizică poartă denumirea de compoziţia tehnică a capitalului, iar calculat ca raport în expresie financiară se numeşte compoziţia valorică a capitalului. C.o. a c. se modifică atât ca urmare a schimbărilor tehnologiilor, cât şi ca urmare a evoluţiei inflaţioniste a preţurilor, ceea ce face ca o aplicare corectă a termenului la situaţii faptice reale trebuie să ia în calcul ambele abordări. Îmbunătăţirea c.o. a c. este determinată de manifestarea progresului tehnologico-economic, deci se face pe baza îmbunătăţirii tehnologiei de producţie şi a creşterii calităţii muncii. Efectul final al îmbunătăţirii c.o. a c. îl constitue creşterea productivităţii muncii. C.o. a c. a avut o evoluţie istorică generală de creştere. În concepţia marxistă are efecte contradictorii: pe de o parte, se realizează creşterea producţiei, iar pe de altă parte, se disponibilizează forţă de muncă generând şomaj.
