Dialog: Prigoană şi intelectualii. Şi alegătorul dintre ei

— N-aţi înţeles nimic, mă proştilor, şi mai ziceţi că faceţi politică de ani de zile. Ziceţi că sunteţi intelectuali, da nu vă duce mintea, intelectu ăla nu vă duce, că dacă vă ţineţi deştepţi când se duce şandramaua, tot ăla cu autostrăzile lui zburătoare o să câştige.

—– Păi tocmai de aia o să câştige, că în loc să venim cu un candidat fezabil, preocupat de agenda reală a bucureşteanului, care să explice priorităţile şi să vină cu un plan coerent şi aplicabil…

—Tocmai asta spuneam eu: voi nu înţelegeţi că alegerile sunt făcute ca să le câştigi, nu ca să vă daţi voi deştepţi. Şi abia după ce pui mâna pe voturi, vezi tu cum stă treaba cu planul şi cu priorităţile. Da fără voturi, frăţioare, te caci în ele planuri şi priorităţi.

–— Eu nu sunt aşa de sigur. Există multă dezamăgire, am pierdut electorat tocmai din cauza unei astfel de viziuni. Suntem un partid de dreapta, venim cu nişte principii, lumea şi-a dat seama că dincolo de discurs am renunţat la ele, sunt 25-30 de procente de oameni care văd că nu facem decât ce făcea PDSR-ul pe vremea…

— Mă omori.. Am pierdut ce? Îţi zic eu: fă cum face palavragiul ăsta şmecher cu braşoavele lui despre parcări de aur şi şosele zburătoare, da le ia banii la toţi şi mai câştigă o dată. Câştigă când vrea el.
Eu nu zic că nu pierzi nişte inşi – că-s prea gogonate toate – da tu te gândeşti ce câştigi? Tocmai asta nu vedeţi voi: că la fiecare vot pierdut câştigi altele trei..

— Depinde şi prin ce metode. Electoratul a început să judece, numai noi, clasa politică rămânem în urma aşteptărilor lui, vin oameni tineri, care au mai vizitat o ţară, au mai mers la muncă sau la studii, acum ştiu să facă şi ei o comparaţie. Şi noi ne pregătim să defilăm tot cu Prigoană.

— Ce-aveţi, moşule, cu el? Toţi, ăştia…! Hai nu, serios – voi chiar nu vedeţi care-i problema voastră? Că s-a dat în spectacol cu nevastă-sa: bun – păi asta-i şi ideea. Într-o ţară în care jumate din români îşi bate nevasta, Prigoană, care numai o înjură pe la televizor e-un intelectual sadea! Că asta înseamnă intelectual, nu să stai toată ziua ca prostu cu cartea în faţă. Şi, atenţie! Nu la orice televizor.

— Cu atât mai penibil – asocierea cu OTV ne îndepărtează de ..

— Da, te îndepărtează! Da te apropie de primărie! Tocma ăsta-i secretul, frate, pe care nu-l înţelegeţi voi: uită-te, dracului, în lada lui Dan Diaconescu şi alege şi culege de-acolo – tot, da tot, tot – buni, răi – suntem la alegeri nu la biserică.
Ai să zici: ăia-s bolnavi. Ei, da! Da sunt 20 la sută! Îşi dai seama? 20 la sută şi încă mai vin! Da unde scrie în Constituţie că dacă-s demenţi votul lor e mai mic? Ha?
Şi să-ţi mai spun ceva! Ştii de ce Prigoană e mai intelectual decât voi toţi? Că omul a înţeles! Şi că-i de-acolo! A: că poate nu le are cu treaba cu gnoseologie, ideologia, cu Vitgănştain, Malro, Haidegher şi ăştia… Da ştie cum merge treaba, îi merge creierul, are simţul publicului, are filingul cetăţeanului.. Că nu de prost şi-a demontat piciorul de lemn şi a dat cu el în masă la OTV în direct. La OTV, mă-nţelegi? 20 la sută!.. Şi zi că ia jumate din ăia douăjlasută numai aşa, că anunţă că candidează!

— Există şi alte opţiuni. Avem infrastructură electorală, suntem un partid mare, dacă ne-am concentra pe susţinerea unui candidat reprezentativ…

— Cum, cum?! Mai zi odată, candidat cum?

— Aţi auzit bine, am spus, da, reprezentativ, care să fie capabil să-şi asume nu doar un set de valori, ci şi schimbarea modului în care se face politică.

— E clar. June! Fii atent: voi, ăştia: v-aţi gândit câţi vor, de fapt, să fie schimbată, clasa politică?

— Nu-i aşa. Asta e o viziune care, de fapt, ne duce înapoi, în anii 90. Sau chiar mai jos. Există o veche clasă politică, al cărui mod de-a se manifesta şi de-a gestiona ţara s-a încheiat, intrăm într-o nouă etapă..

— Sigur, da, o nouă etapă. De aia ăştia pleacă de la Monica Macovei la Dan Diaconescu! Ce schimbare crezi tu că aşteaptă?

Îţi zic eu: ăştia nu aşteaptă nimic decât să le bagi ceva în traistă în campania electorală. Că cred că nu iei pe bune referendumul lui Băsescu, cu scurtarea parlamentului şi cu unicameralul… Aia a fost o figură de-a marinarului, dacă trecea acolo pe foaie că să se desfiinţeze parlamentul toţi o votau, că nu se mai poate cu politicieni.. uite de aia şi marinarul e mai intelectual decât Cărtărescu ăla al lui: a înţeles. A înţeles de la bun început că..

— Nu mă laşi să termin: dacă noi, cu infrastructura şi cu resursele noastre, am fi mizat pe candidatura unui independent, cum fac ceilalţi cu Oprescu, iar noi să mergem cu Nicuşor Dan. Era o chestiune de paralelism: ceilalţi fac promisiuni vulgare, iar noi forţăm o viziune realistă şi de bun simţ tot printr-un independent. În definitiv, sunt doi independenţi susţinuţi de două megapartide.

— Greşit! Greşit pentru că ăsta micu, Dan … Nicuşor, da, e independent. Ştii ce înseamnă asta? Că lumea nu ştie de unde să-l ia. Da Oprescu, despre ce vorbim? – doar ştim care-i treaba cu independenţa şi ştie şi poporul, are el filingu ăla…
Şi-apoi unu ca Nicuşor Dan: de unde-ţi recuperezi banii pe care-i bagi în curul lui? O bordură, o vrăjeală la puz ceva, un contract pe gunoi, de-o asfaltare, de-un semafor cu laser ceva, de-un ozene…
Păi unu ca ăsta o să creadă ce s-a făcut singur primar!… De unde să ştie el că ne-a costat trei-patru euro pe fiecare cap de guvide care l-a votat? Îţi zic eu: pe unul ca ăsta nu-l votează nici englejii..

— Scuzaţi-mă, dar dumneavoastră vă gândiţi unde o să ajungem cu o asemenea mentalitate? Şi că poate că ăsta e un moment favorabil să impunem o schimbare – suntem la putere, putem susţine valoarea, avem forţa şi organizatorică, şi logistică, şi financiară de a fi-nan-ţa! – ca să zic aşa – o astfel de schimbare?

— Într-un fel, ai şi tu dreptate, da uite că treaba nu stă aşa, nu merg aşa treburile.

Hai să spun ce cred eu, pe bune: bă, n-aveţi faţă de politică. Uită-te la muia ta de profesoraş arogant la care-i pute totul. Câţi dintre puleţii care or să meargă la vot văd dimineaţa în oglindă faţa ta, şi nu faţa lui Vanghelie? Uite – alt intelectual care a înţeles – înţeles! mă-nţelegi? : acolo, in Ferentari – şi-au pus toţi bocancii pe gâtu lui, da ăla tace şi face, o să câştige – o să vedeţi cum o să le-o tragă la toţi…
Ascultă-te oleacă cum vorbeşti: câţi dintre guvizi or să se recunoască în vocea ta? Şi nu într-a lu papagalu ăsta cu bordurile lui suspendate? Şi aici până şi Prigoană are o problemă – numai matracuca aia blondă nu-şi dă seama, ea crede că a pus-o dacă-l face candidat pe Prigoană, da ăsta ştie că are toate şansele să piardă.
Pentru că nici Prigoană nu-i intelectual adevărat: n-a înţeles până la capăt. N-a înţeles că nu banii pe care-i bagi în campanie-s totul. Mai e şi prestaţia. Prestaţia, moşule: abureşte-l, promite-i, bagă din top cu izolarea blocurilor, cu câinii, cu parcările, cu autostrăzi cu paraşută, cu pana mea. Tâmpeşte-l!
Ei, abia aici e greu: trebe să-l tâmpeşti mai tare decât e tâmpit el, guvidele, ceea ce – ca să zic aşa – paradoxal –  e chiar greu, că trebuie să semene cu tine, un intelectual! Deşi Prigoană chiar dacă pierde, şi-a negociat deja noncombatu cu papagalu, ani buni o să trăiască, şi dacă pierde, din candidatura asta.. Ei, mă-nţelegi? Cum faci? Ia zi, cum faci asta, tu, care n-ai priceput cu toţi maxvebării tăi că în ţara asta şi peste 20 de ani ai să găseşti căcat pe clampa uşii?

— Rămân la părerea că a susţine un candidat precum Nicuşor Dan e singura soluţie rezonabilă: tot partidul se mobilizează, iar în caz de eşec ne rămâne măcar setul de principii prin care anunţăm noua clasă politică, urmând a se forma în jurul …

— Mai taci, bă! În jurul lui Ungureanu, vrei să zici. Da, aia o să fie o chestie care cred că o să iasă, da nu după setul de principii care… Aia-i o chestie decisă în altă parte, cu un alt sprijin, cu o altă miză, faza asta cu principiile, cu … muci… Că şi-acolo, dacă nu-ţi intră carte… adică dacă nu-ţi intră asul…
Uite,. Da: cu Nicuşor Dan: bun lucru că candidează: în felul ăsta o să ştim câţi inşi mai pun preţ pe unu ca ăsta, şi o să ştim să ne facem strategia pentru parlamentare. O să ştim cui îi dăm zăhărel, cui o să-i dăm untură de peşte hehe..!

— Da, dar în ritmul şi-n sensul ăsta n-o să reuşim să creăm clasa politică necesară să ne reprezinte intersele nici măcar aici, darămite în Europa, sau într-o lume în care globalizarea schimbă regulile pe care măcar cei care decid treuie să le înţeleagă. Mie mi-e ruşine cum arată oraşele noastre şi mi-e ruşine că ..

— Gărgăuni… Ţi-am zis că eşti prost. Frate: unde-s voturi, nu-i ruşine! Hai că m-ai enervat. N-am auzit în viaţa mea politician care să intre în campanie electorală şi să-l intereseze ce citeşte el în cărţile alea a lui, în loc să fie sensibil la ce vrea să vadă şi să audă cetăţeanul.
Atenţie: zic „viaţa mea”, zic vorbă mare. Că, la urma urmei, vorbim de viaţa cetăţeanului. Care, dacă e s-o luăm pe-a dreaptă – haha! – nu-i chiar aşa de rea. Îi curge apa din perete, apasă pe buton şi aprinde lumina, încă n-am văzut pe nimeni murind de foame la marginea drumului. Despre ce pana mea vorbim? Şi pastea le facem tot noi, care ştim cum merge treaba, care avem grijă de om, care facem să fie parlament liber, primărie liberă, societate liberă, popor liber! Şi care trebuie să-i slujim interesele şi să-l integrăm în Europa, nu?
Na, că vorbesc şi eu ca intelectualii.. Băga-ţi-ai!..