Despre etica profesională

Uneori cred ca batranetea incepe in clipa cand te pornesti sa judeci in termeni de “generatie sau generatii”. O discutie care incepe cu – ‘pe timpul meu’ implica intotdeauna fenomenul timpului trecut, care a produs o erodare a valorilor care de foarte multe ori nu au existat decat la modul nostalgic pe care il considera respectivul emitent. De mentionat ca din punct de vedere filozofic sunt adeptul lui Aristene, care susţinea că unui lucru nu i se poate atribui nici un epitet, nu putem afirma ca „omul este bun”, ci doar „omul este om” – implicit nu putem sustine ca un doctor, inginer, avocat, contabil sau bancher actioneaza etic, ei actioneaza potrivit profesiunii pe care o practica. Deci daca etica exista ea trebuie cautata in felul in care actioneaza un profesionist, care accepta normele etice implicite in profesiunea practicata de el.

Aici lucrurile incep sa se complice prin faptul ca etica profesionala se poate baza pe o “morala relativa”, acceptata de majoritatea profesionistilor care practica o profesiune si poate inclusa intr-un document, care ii obliga sa se conforme acelor cutume. De exemplu este obligat doctorul sa-i spuna pacientului ca este bolnav de o boala incurabila sau bancherul sa-i explice clientului care sunt pericolele la care se expune acesta cand ia un imprumut cu o dobanda mai mare intr-o moneda diferita de cea care el castiga sau este suficient ca acesta sa mentioneze aceste “pericole” cu ajutorul unor litere minuscule, intr-un contract semnat de partile acestui imprumut.

Alternativa ar fi o etica profesionala bazata pe o “morala universala”, care este sustinuta de valori absolute, care bineinteles includ ADEVARUL, asa cum este relevat de faptele care il sustin. Intrebarea ar fi cum ar arata terapeutica medicala sau mediul afacerilor in acest caz. Bineinteles exista documente din negura istoriei omenirii care consfintesc acest gen de “morala universala”, care se intind de la Platon si filozofii Stoici si pana la “Declaratia Drepturilor Omului”.

Sunt ele aplicabile si pot face parte din etica unei profesiuni? De iure – raspunsul va fi intotdeauna afirmativ, de facto – rareori intalnit.

Cand am profesat o meserie dependenta de o etica profesionala am fost intotdeauna “relativist” si m-am bazat pe faptul ca actionez sub “Jurământul lui Hippocrate”, conform punctului 3 (Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiiile mele să fie făcute numai spre folosul şi bunastarea bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă) si sa-mi tratez pacientii nu intotdeauna actionand explicit, ci preferand de multe ori actiunea implicita, dictata de cunostintele mele medicale si urgenta cazului.

Problemele intervin intotdeauna cand un profesionist poate fi “cumparat” (activ sau pasiv) prin avantajele materiale generate de actiunea sa profesionala. Are dreptul doctorul sa faca o interventie chirurgicala pentru a castiga mai multi bani sau are dreptul inginerul constructor sa construiasca un pod cu materiale mai putine sau de proasta calitate? Si ce se intampla cu bancherul care genereaza “castiguri pe hartie” (faimoasele derivative) insusindu-si comisioane imediate pentru niste castiguri care s-au dovedit pierderi enorme. Sau care ar fi etica profesionala a acestor bancheri care au imprumutat banii altora (pastrati in bancile lor) unor oameni care nu aveau nici un fel de cunoastere a aparatului financiar de la care au imprumutat si nu au prezentat nici o garantie (creditele cu buletinul).

Pornind de la micro la macro intrebarea care se impune ar fi care este legitimitatea si etica prin care cetatenii unor state sa imprumute bani altor state fara nici o garantie care sa oblige returnarea datoriilor sau care ar fi etica profesionala care sustine un sistem de sanatate in care banii contributiilor se duc pe apa sambetei din cauza unor sisteme clientelare sau a unei ineficiente organizatorice.

Statul sau statele sunt entitati care actioneaza conform unor cutume etice sau numai votul universal si de multe ori imbecil este singurul argument la discretionarismul cu care actioneaza statul si politicienii lui alesi.

O ultima intrebare – etica reprezentativa “un om – un vot” poate sustine un comportament etic al politicienilor sau mai pe scurt poate exista si o etica profesionala care poate fi impusa politicienilor in acest caz ?

Theophyle