Democraţia liberală şi “nesimţirea socială”

Secolul XX ne-a adus doua razboaie crunte in care au fost decimate generatii intregi. Nenorocirile s-au transformat in speranta ca poate totusi omenirea va intelege miza unei solidaritati umane care poate sa genereze o viata mai buna si mai sigura pentru miliardele care traiesc astazi pe aceasta planeta. Spre sfarsitul secolului, tehnologia a sustinut transformari profunde si ne-am transformat intr-un “sat global”. Am crezut ca daca o multitudine de oameni mananca la Macdonald, beau Coca-Cola si se imbaca in blugi ne vom transforma in fratia globala a unei bunastari iminente.

Am crezut ca daca putem comunica in secunde ne vom intelege mai bine si vom transforma blestemul “Turnului Babel” intr-o amintire amara a secolelor trecute. In sfarsit, am crezut ca la aceasta “masa comuna” ne vom aseza cu totii si fiecare isi va putea aseza tacamul si va fi parte din imparteala comuna, dupa talentele, harnicia si contributia individuala. Nu a fost sa fie asa, ne-am trezit repede din acest vis frumos si am constatat ca Francis Fukuyama, profetul care a prezis “sfarsitul istoriei” , a fost un profet inselator, devenit in timp “prostul satului”. Nici o istorie nu s-a terminat, ea continua si poate va deveni si mai zbuciumata decat a fost pana acum.

Democratia liberala este o poveste despre oameni, despre felul cum interpreteaza evenimentele, apreciaza timpul lor si iau hotararile care le vor influenta viata pe perioade mai mult sau mai putin indelungate. Daca oamenii vad problemele adevarate si isi gasesc lideri care sa poata sa-i scoata la liman, atunci democratia liberala va functiona, daca nu- se va razbuna crunt pe cei care au gresit, adica pe societatea care a ales ineficient.

Forta democratiei liberale este exact si slabiciunea ei – libertatea optiunilor multiple. Aceasta libertate acorda posibilitatea de a trisa, de a simula si de a insela vigilenta publica. Inselaciunea secolului al XXI-lea este televiziunea, care printr-o infuzie directa de stiri fabricate, mestecate si semidigerate transfera mesajul mincinos direct in creierul obosit al omului hartuit de problemele zilnice. De multe ori omul le adopta, devenind astfel parte din vocabularul si atitudinile lui sociale si pana la urma optiunea lui electorala.

Mass-media transforma problemele adevarate si stringente in lipsite de relevanta in discursul societatii; interesele unor grupuri, de obicei financiare sau economice, se transforma in discursul public pro-contra si manipularea se va dovedi intotdeauna mai eficienta pentru ca este bazata pe idei care au fost “servite” publicului de-a lungul timpului.

Articolul nu este de nici un fel unul care prezinta o rezolvare ce nu este incadrata in sistemul democratic. Nu putem apela nici la un despot-luminat si nici la alta metoda care ar putea avea repercursiuni mult mai grave – simplu, nu exista despoti luminati si nici nu au existat in istoria moderna a omenirii.

Singurul remediu poate fi numai in clarviziunea unor lideri de opinie, numiti de obicei, elite. Din nefericire, in Romania, elitele sufera de o grava indiferenta, care a ajuns la granita “nesimtirii sociale” (vezi cartea lui Bogdan Murgescu “Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice 1500-2010”).

Remediul pe care ni-l acorda democratia romaneasca nu mai este fezabil, el trebuie schimbat. Intr-o democratie, numai alegatorul poate sa-l schimbe. Doreste el sa-l schimbe, probabil ca da! Este el capabil? Probabil ca nu! Cat timp nu exista nici vointa si atat timp cat diversiunile sunt atat de mari, nimeni numai poate deslusi calea cea dreapta. In articolul urmator voi incerca sa discut despre o posibila reforma politica.

Theophyle